Suntem egoisti, narcisisti si preocupati numai de propria persoana. Cat de rau este, deci, sa fim „tinerii din ziua de azi“?
Stii vorba aia care spune ca pe vremea noastra era mai bine si ca tinerii erau altfel decat sunt acum? Evident ca o stii, ai ascultat-o, probabil, de multe ori, incepand din scoala generala si pana acum. Iar daca inca mai esti tanara, o vei mai auzi o vreme. In plus, daca te-ai nascut dupa 1980, faci parte din Generatia Y. Adica esti unul dintre tinerii din ziua de azi.
Asta nu e neaparat o veste rea. Pentru ca, dupa cum spun cercetatorii de la PEW Research Center, una dintre organizatiile americane de frunte care se ocupa cu depistarea ultimelor trend-uri si atitudini, a fi Millennial inseamna ca esti mai increzator, mai liber in exprimare, mai liberal si mult mai deschis la schimbare decat generatiile dinainte.
Generatia Y este mai diversa etnic si rasial. Mai putin religioasa, dar mai educata. Si, chiar daca intrarea pe piata muncii a fost un pic scuturata de marea criza economica, Generatia Y are sperante mari in viitor. Millennials, denumiti astfel pentru ca au ajuns la maturitate la trecerea in noul mileniu, au in majoritate profiluri pe retele de socializare, au postat videoclipuri cu ei pe Internet, au tatuaje si piercing-uri.
In plus, au probleme. Multe, multe probleme, plecand de la sindromul Peter Pan, care ii face sa isi petreaca mare parte din viata adulta in casele parintilor lor pentru ca nu se pot hotari sa isi gaseasca job-uri din care sa se poata intretine, la sindromul telefonului fantoma. Da, oricat de ciudat ar suna, tinerii din Generatia Y au deseori senzatia, mai ales cand auzul lor este influentat de alte sunete constante, ca isi aud telefonul sunand sau ca il simt vibrand intr-un buzunar, fara ca asta sa se intample.
Sunt foarte conectati la tehnologie, iar tehnologia le ofera inapoi, pentru tot timpul pe care il ocupa in vietile lor, cate un shot de dopamina de fiecare data cand cineva da un like unei fotografii pe care au postat-o pe o retea de socializare sau unui gand pe care l-au impartasit prietenilor virtuali. Este o confirmare imediata a valorii lor care ii face pe Millennials mai putini concentrati pe atingerea unor teluri pe termen lung si mai ocupati de satisfactii imediate. De aici si pana la narcisism nu e decat un pas, si oricine a vazut vreodata pagina de Facebook a unui tanar poate sa spuna cu mana pe inima ca atatea fotografii realizate in oglinda sunt cel putin un semn al unei dereglari a imaginii de sine.
Si daca ar fi simple dereglari trecatoare nu ar fi o mare problema, insa National Institutes of Health din Statele Unite au emis un studiu, citat de revista Time, care arata ca generatia care are acum peste 20 de ani e de trei ori mai narcisista decat cei care au atins varsta a treia. S-a ajuns aici pentru ca Generatia Y a fost crescuta de cei din Generatia X sau de Baby Boomers, parinti care au trecut prin vremuri politice si sociale tulburi si care au vrut sa le cultive copiilor lor increderea neconditionata in sine pe care ei nu au avut-o. Si, in timp ce faceau asta, au reusit sa isi convinga odraslele ca sunt nici mai mult, nici mai putin decat centrul Universului.
Astazi, tinerii nu isi mai doresc sa practice meserii clasice, ci ar prefera sa isi sustina traiul de pe urma unei celebritati iluzorii. Pentru ca sunt atat de narcisisti, Millennials au uitat sa fie empatici cu altii. Si, cireasa de pe tort, au dezvoltat un fel de tulburare care ii face sa trimita mesaje in timpul somnului. Asta inseamna ca dorm cu telefoanele langa ei si ca, daca primesc un mesaj, vor raspunde imediat, fara ca a doua zi sa-si aminteasca ce au facut.
Un studiu efectuat in SUA pe un esantion de 300 de studenti de colegiu a aratat ca intre 25 si 35 de procente trimit mesaje in timp ce dorm, iar 50% din ei spun ca tehnologia le afecteaza somnul. Si daca marea drama care ar decurge de aici ar fi cateva relatii distruse de mesajele fara sens trimise in somn, inca nu ar fi nimic. Dar Generatia Y dezvolta astfel tulburari de somn care vor avea urmari pe parcursul intregii lor vieti, de la lipsa de concentrare in timpul activitatilor zilnice la obezitate, depresie si boli cardiovasculare, toate provocate de lipsa unui somn adanc. Si apoi, le place sa minta. Nici macar nu o fac intentionat.
Dar, pentru ca mare parte a vietilor lor se petrece in fata unor ecrane, ei simt nevoia sa isi infrumuseteze cu orice pret vietile virtuale. Asa se face ca cei mai multi dintre Millennials isi posteaza fotografii care reflecta un stil de viata pe care nu si-l permit, intr-o concurenta acerba si permanenta cu alti colegi de generatie. Nici nu e de mirare ca Generatia Y simte nevoia de a-si infrumuseta viata, cand toate fotografiile postate pe Internet de ceilalti arata doar petreceri si vacante continue.
Acestea sunt doar primele capcane care ii asteapta pe tinerii nascuti dupa 1980. In timp ce parintii lor s-au confruntat cu crize economice majore sau cu umbra amenintatoare a Razboiului Rece, Generatia Y trebuie sa treaca peste o multime de drame generate de utilizarea permanenta a tehnologiei. Asa ca, atunci cand am inceput sa scriu acest text, am decis sa infierez cum stiu eu mai bine dependenta de tehnologie a tinerei generatii.
Numai ca, in timpul documentarii pentru articol, am dat de un test realizat de acelasi PEW Research Center pe care l-am mentionat mai sus, care ma intreba cat de Millennial sunt eu. Si, in numele cercetarii cat mai amanuntite, am zis ca nu se cade sa il ignor. Sunt nascuta dupa 1980, desigur, dar una este definirea unei generatii la nivel global, si alta este limita ei aici, in Romania, unde eram sigura ca diferentele culturale ne-au facut sa intarziem cu ani buni in dezvoltare. Am facut, deci, testul. Si, ce sa vezi? Sunt 83% parte din Generatia Y. Cele 14 intrebari la care am raspuns, alese in urma unui algoritm, i-au facut pe cercetatorii care au creat chestionarul sa ma defineasca pe nepusa masa drept Millennial, tocmai cand credeam ca eu nu sunt astfel. Dar, apoi, m-am uitat mai atenta la intrebarile de la care mi s-a tras definirea si incadrarea intr-o generatie atat de putin convenabila. Nu m-am uitat la televizor mai mult de o ora in ultimele 24 de ore, nu am citit nici un ziar in ziua care tocmai a trecut, am profiluri pe retele de socializare, mi-am descris vederile politice drept liberale.
Si, chiar daca nu am nici un pierce sau tatuaj, chiar daca am un singur telefon mobil si am trimis mai putin de 9 mesaje text in ultimele 24 de ore (media generatiei este de 88 de mesaje pe zi!), chiar daca nu am jucat nici un joc video, iar parintii mei au fost casatoriti in timp ce cresteam, tot am ajuns sa fiu Millennial cu acte in regula. Asa ca am decis sa ma uit cu mai multa atentie si cu mult, mult mai multa toleranta la generatia din care, iata, fac parte – lucru care ma indreptateste sa continui articolul de fata la persoana intai.
Parintii nostri au fost crescuti cu cheia la gat. Chiar si noi, cei nascuti dupa ‘80, am prins, in parte, vremurile acelea. Generatia noastra, insa, e altfel. Iar altfel inseamna in primul rand un acces la tehnologie fara precedent. Si pentru ca tehnologia este o parte atat de importanta din vietile noastre (copiii de azi se joaca mai degraba pe computer decat in curtea scolii, 90% dintre noi folosim Internetul, 20% din noi am postat, la un moment dat, online filmulete in care noi suntem starurile, 83% dintre noi dormim cu telefoanele langa noi, principala noastra sursa de stiri si de informatii este Internetul), era firesc sa aiba si efecte adverse.
Iar cercetatorii spun ca toate gadget-urile de care ne inconjuram ne afecteaza intelectul. Vestea buna este ca nu s-a gasit inca dovada care sa ateste ca suntem o generatie de idioti pentru ca suntem ocupati tot timpul sa verificam ceva pe smartphone, dar se stie deja ca tehnologiile afecteaza modul in care creierele noastre proceseaza informatia. Iar unii cercetatori, precum Marcel Just de la Carnegie Mellon University, spun ca atata timp cat tehnologia ne exerseaza mintile si ne furnizeaza din ce in ce mai multe informatii, trebuie sa ne imbunatateasca abilitatile cognitive.
In plus, tehnologia ne-a mai oferit ceva: democratie intr-un sens pe care nimeni nu si l-a imaginat in vreun roman orwellian. Dupa cum bine spunea Joel Stein, autorul unui articol amanuntit despre noua generatie publicat in Time, fiecare individ are astazi uneltele cu care sa concureze cu mari organizatii. Asa se face ca hackerii pot sa sparga serverele marilor corporatii, ca filmele postate pe YouTube lanseaza cariere, ca dezvoltatorii de aplicatii au ajuns sa concureze industrii intregi lucrand din propria sufragerie, sau ca blog¬ger-ii de azi au ajuns voci la fel de autoritare ca jurnalistii cu state vechi.
Si chiar daca tinerii din Generatia Y cu care am discutat inainte de a ma apuca sa scriu acest articol petrec chiar mai bine de opt ore pe zi pe Internet, ei spun ca „mai mult iau decat dau Internetului' (Diana, nascuta in 1990). In schimb Alexandra, nascuta in 1995, mi-a marturisit ca, desi se gandeste sa stearga din cei peste o mie de prieteni pe care ii are pe Facebook si sa isi inchida contul pentru un an, ca sa nu fie distrasa in timp ce studiaza pentru bacalaureat, are colegi de liceu obsedati de Facebook, care posteaza cate ceva la fiecare cinci minute si care strang mii de like-uri. „E un fel de celebritate asta', mi-a zis, „le place lor sa fie cunoscuti. Iar la unii dintre ei au ajuns deja firmele care fac haine, care ii platesc ca sa poarte anumite piese in pozele pe care le pun pe Facebook. Chiar am o colega care e atat de cunoscuta incat o opreste lumea pe strada si o intreaba daca e Catinca de pe Facebook.'
In plus, tehnologia care este raspunzatoare de toate noile boli ale tinerei generatii despre care vorbeam mai sus a venit si cu parti mai optimiste. Socializarea pe Facebook inseamna ca tinerii din Generatia Y nu se mai limiteaza, atunci cand isi cauta un partener, la cei din imediata apropiere. Limita sperantei de viata a fost impinsa mult inainte de tehnologie, asa ca Millennials nu se mai grabesc sa se casatoreasca sau sa faca copii, asta facandu-i sa amane maturitatea pana in momentul in care gasesc de cuviinta. Si, pentru ca noile tehnologii genereaza o multime de noi meserii si specializari care nu existau nici macar cu un an in urma, cei din Generatia Y simt ca pot sa incerce mai multe profesii pana decid care le este cea mai draga si mai potrivita.
Cu orice generatie noua vine si un nou conflict, nu? Cel putin asa am fost invatati. Ei bine, se pare ca nu mai este cazul. Millennials, cum am mai spus, sunt copiii unor parinti care au vrut ca odraslele lor sa aiba tot ceea ce nu au avut ei. De aici a rezultat narcisismul, dar tot de aici a venit si un tip de relationare cu generatia anterioara de care altii nu au avut parte.
Noi suntem generatia crescuta de familii atipice – studiile arata ca numai 6 din 10 Millennials au crescut cu ambii parinti. Cu toate astea, familia ramane pe locul intai pentru noi, chiar daca nu ne grabim sa ne intemeiem una. Andreea, care are 25 de ani si nu a lucrat nici macar o zi platita in viata ei, deci e inca intretinuta de parinti, spune ca acestia i-au oferit totul, asa ca stie ca ii datoreaza familiei increderea in sine pe care o are acum, dar si timpul pe care isi permite sa il petreaca pentru a gasi un loc de munca in care sa nu simta ca face compromisuri.
Generatia Y se intelege bine cu parintii, fie si pentru ca cei mai multi dintre noi inca locuim cu acestia sau ne-am mutat inapoi acasa dupa inceputul crizei. Dar nu e doar asta. Ii respectam pe cei mai in varsta decat noi, majoritatea spunand, in sondaje, ca credem ca generatia dinaintea noastra are valori morale superioare. Diana, nascuta in ‘90, spune ca percepe drept autoritate tot ceea ce este mai sus decat ea, mai experimentat sau mai in varsta. Iar Alexandra, de 17 ani, spune ca familia si prietenul ei sunt pe primul loc in topul prioritatilor sale, si ca isi doreste cat mai curand o familie cu doi copii: „Nu vreau sa fiu o mama batrana'.
Intr-un articol scris pentru Telegraph, Aislinn Simpson spunea ca parintii nostri sunt cei care au crescut o generatie aroganta, ca tinerii de astazi sunt mai siguri de ei si de faptul ca vor excela in toate aspectele vietii lor decat au fost toate generatiile anterioare. Si chiar daca, dupa cum spunea profesorul Jean Twenge de la San Diego University, parintii Generatiei Y au fost cei care si-au laudat cel mai mult copiii si au ajuns sa le creasca peste masura asteptarile, Millennials au fost crescuti in stilul educatiei intre egali. Asa se face ca suntem mai degraba prieteni cu parintii nostri si ca nu percepem prea multe lucruri drept autoritati.
Si, cum nu am avut parte de prea multa autoritate, se pare ca suntem si prima generatie care nu s-a revoltat in masa impotriva autoritatii. Asta nu inseamna, totusi, ca nu exista nici un conflict intre Generatia Y si cele anterioare. Doar ca acest conflict se limiteaza la folosirea tehnologiei wireless, la jocurile video sau la postarile pe care le facem online.
Fara autoritate, cu familii care ne sustin pana la maturitate deplina si cu o varietate de tehnologii la indemana, am ajuns una dintre generatiile cu un set de valori bizare. „Am uitat unde voiam sa ajungem', imi spune Andreea, de 25 de ani. Iar concluzia ei se bazeaza pe faptul ca foarte putini din colegii ei de clasa din liceu au ajuns acolo unde si-au propus atunci cand au inceput studiile in clasa a IX-a.
Insa pentru ea, dincolo de munca, alte lucruri raman mai importante. Unul dintre ele este integritatea, de unde crede ca decurg foarte multe. Respectul si incapacitatea de a se gandi ca va face vreodata compromisuri sunt doua dintre ele. Diana, de 23 de ani, este de acord cu ea. Onestitatea, respectul, egalitatea pentru toata lumea sunt lucrurile in care crede cu tarie. Daca mai cred in Dumnezeu? Nu tocmai.
Fiecare dintre Millennials cu care am vorbit mi-a povestit despre spiritualitate, despre felul in care alege din fiecare religie care ii iese in cale amanunte care il fac sa se simta bine. Dar aproape nimeni nu mai practica religia. Iar faptul acesta este in perfect acord cu studiile care s-au facut peste ocean si care arata ca 25% din tineri nu mai sunt afiliati unei religii. Credinta lor in egalitate si dreptate pentru toata lumea ii face pe cei din Generatia Y cel mai mare grup de liberali din istorie. Asta a insemnat, in SUA, ca tinerii au fost cei care i-au dat, doua mandate la rand, votul lor lui Barack Obama.
Dar aici, Millennials pe care i-am intalnit sunt mult mai putin preocupati de politica. Doar Diana, care s-a nascut in Republica Moldova, mi-a spus ca s-a implicat politic inca din adolescenta si ca s-a mutat in Romania cu gandul de a face politica, desi acum nu mai poate spune ca are o viziune si ca o intereseaza la fel de tare. Crescuti narcisisti, suntem generatia cu cea mai mica aplecare spre empatie, ceea ce duce la un simt civic modest. Indiferenta, insa, ne-a facut mai toleranti. Acceptam mult mai simplu persoanele de o rasa, orientare sexuala sau credinta diferita de a noastra. Nu ne mai deranjeaza imigrantii si suntem deschisi spre tipuri noi de familii.
Cel mai important lucru pentru noi este sa acumulam experiente noi si sa invatam din ele – cel putin asta spun studiile. Nu ne mai pasa cate informatii detinem, ci sa stim de unde sa obtinem informatii. Iar tehnologia este particularitatea care ne face unici – in asa masura incat brand-ul cu care ne identificam cel mai tare este Apple. Intr-o conferinta TED, Scott Hess, vicepresedintele TRU, o companie de cercetare care se ocupa de tineri la nivel global, a aratat ca preferinta noastra inseamna ca ne place sa ne credem la fel ca produsele companiei. Suntem de calitate, dar accesibili. Totul este despre noi. Tehnologia ne ajuta sa ne simtim bine. Suntem atat de inovatori incat ne simtim depasiti de noi insine. Iar detinerea unui produs al brand-ului ne face sa simtim ca apartinem unei miscari.
Suntem unici? Probabil ca nu. Nici nu stim daca suntem mai buni decat parintii nostri. Dar in mod clar suntem altfel, iar pana ce nu vom creste mai mult – oricat ar insemna asta pentru noi, cei care refuzam sa crestem – nici nu vom sti prea clar de ce suntem in stare. Sintem, insa, generatia de azi si traim intr-o lume diferita fata de cea in care ne-am nascut. Iar daca nu ne intereseaza sa o facem mai buna, poate conteaza ca vrem sa devenim noi, fiecare, mai buni. Poate va iesi ceva din asta, pana la urma.
Text: Ioana Ulmeanu
Foto: Ionut Staicu