Care-i treaba cu #freekesha si de ce ar trebui sa iti pese de toata aceasta poveste?

De fiecare data cand o femeie acuza un barbat de abuz sexual, viol sau orice alta infractiune care se afla in aceasta zona intunecata, se gasesc cel putin cateva voci care pun la indoiala cuvintele victimei. S-a intamplat, probabil, in orice sectie de politie, s-a intamplat la TV, s-a intamplat si la case mai mari – sa ne amintim doar ca peste 50 de femei au vorbit despre agresiunile sexuale ale lui Bill Cosby pana ca acesta sa apara o data in fata justitiei, cu o citatie in mana.

Presupusele victime ale agresiunilor sexuale sunt greu de crezut, dintr-un motiv sau altul. Unul, foarte important, este ca ele ajung sa declare infractiunile de-abia dupa mai multa vreme de cand ele au avut loc, atunci cand nu mai exista dovezi fizice ale agresiunii. Chiar daca au ajuns la timp – au fost chiar la noi cazuri intens mediatizate –, si in aceste cazuri se gasesc oameni care sa rastalmaceasca cuvintele victimelor si sa sustina ca ele „si-au cautat-o', „nu erau usa de biserica' si alte asemenea afirmatii care, se pare, ar disculpa macar un pic agresorii. Lucrul acesta se cheama invinovatirea victimei. Si se intampla peste tot. De fapt, acest lucru este chiar una dintre cauzele pentru care victimele violentei sexuale nu declara, in prima faza, ce li s-a intamplat.

Ca sa scurtez aceasta poveste, o sa spun ca fix acelasi lucru i se intampla, in prezent, unei celebritati. Kesha, cantareata de 28 de ani pe care o stii de acum ceva vreme, cand a scos intoxicantul single Tik Tok, pateste fix acelasi lucru. Pe scurt – in ianuarie 2014 Kesha s-a internat la Timberline Knolls Residential Treatment Center, suferind de bulimie, despre care mama sa a declarat ca ar fi cauzata de relatia ei defectuoasa cu producatorul sau, Dr. Luke.

In octombrie 2014, Kesha l-a acuzat pe acelasi Dr. Luke de o multime de agresiuni de natura sexuala, declarand ca acesta a drogat-o in repetate randuri. In acelasi timp, ea a cerut si anularea contractului pe care il are cu producatorul (si care presupune ca ea sa inregistreze inca 6 albume alaturi de Kemosabe Records). Dr. Luke, in schimb, a acuzat-o pe Kesha de defaimare. In 2015, Kesha a actionat in judecata si Sony Music Entertainment (Kemosabe facand parte din acest grup) pentru ca fie au ignorat, fie au tolerat comportamentul lui Dr. Luke.

Ce isi dorea ea, in acest moment, era incheierea contractului, pentru ca, dupa spusele avocatului care o reprezinta, „nu mai poate lucra cu producatori, cu case de discuri, nu mai poate sa lanseze muzica noua, nu mai poate merge in turnee (…) iar valoarea brandului sau a scazut'. Saptamana trecuta, insa, Curtea Suprema a statului New York a decis impotriva cantaretei, judecatoarea Shirley Kornreich motivandu-si decizia in felul urmator: „instinctul imi spune sa fac lucrul rezonabil din punct de vedere comercial'. Drept urmare, contractul Keshei cu Sony si cu Dr. Luke va continua, deoarece Sony a promis ca nu va mai exista contact direct intre cei doi, dar si pentru ca nu se cuvine ca un contract care a fost negociat sa fie anulat.

De la aceasta decizie (curioasa in sine, dar legea nu merge mereu pe urmele bunului simt), o multime de persoane publice au vorbit despre procesul prin care trece Kesha, iar hashtag-ul #freekesha a luat avant pe retelele sociale. Demi Lovato, Lady Gaga, Lorde, o multime de alte vedete din industria muzicala si-au exprimat simpatia. Si, dupa ce intreaga lume incepuse sa se intrebe de ce starurile care se eticheteaza drept feministe (precum Taylor Swift si Beyonce) nu au luat atitudine, s-a aflat chiar ca Taylor Swift a donat 250 de mii de dolari pentru a o ajuta pe Kesha cu taxele legale. Sigur, nici asta nu s-a dovedit suficient pentru a inchide gurile rauvoitoare.

Dar problema nu este daca Taylor Swift sau Beyonce o ajuta in vreun fel sau altul pe Kesha sau pe alte femei aflate in situatia ei. In mod ciudat, problema nu este nici macar aceea ca o curte a decis sa nu sprijine o presupusa victima a abuzului sexual, punand interesul comercial al unei companii in fata sigurantei unei persoane. Problema, in fapt, este ca se vorbeste mult prea mult, ca intotdeauna, despre victima, si mult prea putin despre agresor. Ok, presupusul agresor, pana la proba contrarie, care s-ar putea sa nu apara niciodata.

Dar #freekesha este un hashtag care ar trebui sa iste o dezbatere despre acest lucru – despre indoiala cu care tratam cuvintele victimelor, despre sistemele care permit ca astfel de lucruri sa se intample si, da, despre felul in care o curte a decis ca o femeie ce sustine ca traieste in frica e nevoita sa traiasca, si mai departe, la fel. Pentru ca acesta era lucrul de facut din punct de vedere comercial.

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK