In continuare, vom incerca sa deslusim care-i treaba cu dread-urile in show-ul Marc Jacobs de la NYFW. Nu stiu daca ai luat vreodata in considerare acest lucru, sau daca l-ai observat, insa de cele mai multe ori, la saptamanile modei exista o mare discrepanta intre numarul modelelor albe si cel al modelelor de culoare. De fapt, putem spune asta cam despre orice eveniment major din lumea modei, a filmului, a muzicii etc – mai tii minte Oscarurile din acest an?
Citeste si:
10 momente controversate si necesare la Premiile Oscar 2016
Fara sa mai uimeasca pe nimeni, show-ul Marc Jacobs primavara-vara 2017 de la NYFW nu a facut exceptie de la aceasta regula. Pe podium au mers cunoscute modele, precum Adriana Lima, Irina Shayk, Kendall Jenner, Gigi si Bella Hadid, insa doar doua modele de culoare (una dintre ele fiind britanica Jourdan Dunn).
Pe langa acest fapt, care oricum atrage de fiecare data critici dure, la Marc Jacobs a mai existat un element controversat, si anume hair-styling-ul ales. Toate modelele au prezentat colectia purtand dreadlock-uri false, vopsite in culori pastel, produse de o tipa – cumva evident, alba – si vandute prin magazinul online Etsy.
Si aici iti voi spune ca eu, personal, consider asta o alegere teribil de neinspirata. De ce? In primul, pentru ca, cel putin in America anilor nostri, persoanele de culoare sufera din cauza rasismului si sunt persecutate constant din cauza culorii pielii lor. Nu trebuie sa cauti prea mult pe internet ca sa intelegi ce spun, dar incearca macar o cautare cu Eric Garner say Trayvon Martin. Gata? Bun.
Pe langa asta, in al doilea rand, femeile de culoare care poarta stiluri de par traditionale sau naturale – afro, codite, dread-uri -, sunt discriminate la locul de munca sau in institutiile de invatamant cu o frecventa ingrijoratoare. Si nu doar in Statele Unite, ci si in Anglia, de exemplu – exista o multime de cazuri, acum publice, de femei care fie au fost conditionate de angajatori sa se ‘pieptene foarte bine sau sa isi indrepte parul, fie au fost pur si simplu refuzate de acestia. Si nu numai femei obisnuite, ci si vedete. Gandeste-te doar la Zendaya, care a purtat dread-uri la Oscarurile din 2015. Atunci, Giuliana Rancic de la Fashion Police nu a stat deloc pe ganduri inainte sa faca afirmatii deplasate, cu conotatii rasiste, de genul parul ei miroase a ulei de patchouli. Sau a marijuana.’
Straniu, insa, a fost faptul ca majoritatea celor prezenti la prezentarea Marc Jacobs, inclusiv modelele, pareau extrem de incantati de alegerea inedita si ‘cool a designerului, de altfel, unul dintre cei care, in mod normal, imbratiseaza diversitatea – ultima sa campanie a avut in centru persoane trans, sau oameni trecuti de varsta la care ar mai fi considerati modele.
Dar intrebarea ramane: de ce atunci cand persoanele de culoare aleg aceste stiluri de a-si purta parul, lumea le judeca in mod negativ, in timp ce atunci cand le vedem pe podiumul NYFW, dintr-odata devin elemente la moda, amuzante, unice?
Pe langa asta, problema cu ce a facut Marc Jacobs la prezentarea lui de moda este ca dread-urile astea roz, lavanda si cam toate culorile pe care le vezi in Powerpuff Girls, nu prea au nicio legatura cu asa-zisa obsesie pentru Harajuku, cultura rave si moda londoneza opzecista’, cum incerca stilustul Guido Palau, care a lucrat cu Marc la acest eveniment, sa argumenteze decizia luata. In fapt, se pare ca ele au fost inspirate direct de coafura purtata curent de Lana Wachowski (prietena a designerului, persoana trans si, printre altele, regizoarea filmului Matrix).
Problema este insusirea culturala. Credinta ca orice element al unei culturi devine incontestabil mai valoros atunci cand e insusit de albi. Si prezentarea lui Marc a fost unul dintre cele mai bune exemple pe care le-am vazut in ultimul timp, pe langa pustoaicele de 20 de ani care merg la Coachella cu elemente din cultura amerindiana pe ele. Adica da, dread-urile colorate pot fi super-cool, arata bine, dar e extrem de ciudat faptul ca rastafarianismul nici macar nu a fost citat ca sursa de inspiratie, cum nu a fost citata nicio femeie de culoare, sau vreun artist de culoare, sau orice din cultura africana sau african-americana.
E ciudat ca Marc Jacobs a ales acest stil, insa nu a folosit decat doua modele de culoare. E ciudat ca nu a folosit femei de culoare cu dread-uri adevarate. Si, personal, mi se pare ciudata si afirmatia lui Palau, conforma careia Marc Jacobs ne face sa privim ceva ce vedem in mod normal pe strada, dar caruia nu ii dam atentie’, intr-un mod sofisticat’ si cumva stylish. Pentru ca, normal, un element cultural esential in cultura african-americana nu ar avea cum sa fie stylish pe o persoana afro-americana, nu?
Citeste si:
Saptamana Modei de la New York toamna 2016 – Jurnal de Moda (VI)
Sincer vorbind, oricum nu am fost atat de socata. Si stii de ce? Pentru ca nu e prima data cand vad asa ceva in prezentarile lui Marc Jacobs – care, crezi sau nu, nu-mi displace deloc ca designer. Si asta deoarece in urma cu cativa ani, tot pentru o colectie de primavara (2015, sa fiu mai precisa), a ales atunci nodurile rasucite de par, din nou, tipic africane, si tot cu ajutorul lui Palau.
Nu stiu cand se va termina treaba asta cu elemente si hair-style-uri africane devenite cool din cauza ca le vedem pe o tipa alba. Si nu stiu cand vor inceta oamenii sa creada ca un designer sau altul a inventat coditele impletite sau dread-urile in culoarea panselutei, in timp ce cultura africana si afro-americana este utilizata din ce in ce mai mult pentru profit. Nu stiu cand vor deveni cool dread-urile pe persoanele de culoare, si cand va fi OK ca ele sa mearga cu un afro la serviciu, si fara sa cheltuiasca un sac de bani si ore intregi la salon. Dar sper ca in curand.
Pana atunci, astept sa vad ce raspuns va da Marc Jacobs criticilor de pe Internet, si stiu ca nu sunt singura.
Text: Bianca Mihaela Barsan
Foto: Imaxtree