Acum aproape un an si jumatate, intr-o noapte din ianuarie 2015, o femeie de 23 de ani a fost gasita in spatele unui tomberon, pe jumatate dezbracata si inconstienta, tocmai in momentul in care un barbat o agresa sexual. Salvatorii femeii au fost doi studenti la Universitatea Stanford (pentru ca in acel campus s-a intamplat incidentul), care l-au imobilizat pe agresor si au chemat politia.
Barbatul, Brock Allan Turner, este un fost student al universitatii si are 20 de ani. In martie 2016, se pare ca a fost gasit vinovat, in sfarsit, de trei agresiuni sexuale: atac cu intentia de a viola o persoana in stare de ebrietate, penetrare sexuala cu un obiect strain a unei persoane in stare de ebrietate si penetrare sexuala cu un obiect strain a unei persoane in stare inconstienta. La acel moment, pedeapsa maxima ceruta pentru infractiunile comise de Turner era de 14 ani de inchisoare.
Totusi, saptamana trecuta, un judecator din California l-a condamnat pe barbat la 6 luni de inchisoare, cu posibilitatea eliberarii conditionate. Judecatorul si-a motivat decizia spunand ca opinia sa este ca o pedeapsa mai mare ar fi avut un impact sever asupra lui Tuner, pentru ca, asa cum au afirmat avocatii sai in timpul procesului in repetate randuri, acesta a fost un inotator campion, care aspira sa ajunga sa concureze la Olimpiada.
In aceeasi zi, femeia de 23 de ani care a fost victima atacului a citit in cadrul procesului o scrisoare redactata de ea insasi, adresandu-se direct agresorului si detaliind impactul pe care actiunile lui l-au avut asupra ei. Femeia, al carui nume nu a fost facut public, a povestit toate cele intamplate, din noaptea in care s-a trezit la spital si a aflat ca a fost agresata in timp ce era inconstienta si pana la procesul in care avocatii lui Turner incercau sa convinga judecatorul ca ea si-a dat consimtamantul.
Victima a declarat, asa cum era de asteptat, ca este dezamagita de pedeapsa blanda care i-a fost acordata agresorului sau si ca spera totusi ca scrisoarea sa traga un semnal de alarma si sa incurajeze toate victimele agresiunilor sexuale sa vorbeasca. La putin timp dupa publicarea in intregime a scrisorii sale pe BuzzFeed, a aparut o revolta unanima pe social media cauzata de pedeapsa usoara pe care Turner a primit-o.
La cateva zile dupa proces, a fost facuta publica o a doua scrisoare, de data aceasta scrisa de tatal lui Brock, Dan Turner. In randurile acesteia, Dan Turner pledeaza pentru indulgenta judecatorului pentru fiul sau, explicand cum acea noapte i-a distrus viata acestuia. Bineinteles ca si aceasta a doua scrisoare a atras atentia social media, de data aceasta initiind proteste care au descris-o ca fiind josnica si ofensatoare. Dan Tuner este pus la zid pentru ca nu recunoaste ca fiul sau a comis o faradelege si ca nu il invata pe acesta sa isi asume responsabilitatea celor intamplate. Cuvintele care au atras cel mai mult atentia au fost cele in care descrie agresiunea ca „20 de minute de actiune’ care nu ar trebui lasate sa distruga viata fiului sau.
Cel mai revoltator este faptul ca, in ochii legii, ceea ce a facut Brock Turner victimei sale este considerata o agresiune sexuala si nu un viol. Legal, intentia de a comite un viol nu este acelasi lucru ca penetrarea victimei si, ca urmare, Turner nu este descris ca fiind un violator. Fiind portretizat de avocatii sai drept un atlet talentat cu un viitor luminos inainte, nu a durat mult pana si unele titluri din media sa preia aceasta poveste, in timp ce victima a fost intotdeauna descrisa ca „femeia inconstienta, in stare de ebrietate’ si nimic mai mult decat atat.
Ce se stie in acest moment este ca avocatii lui Turner vor depune apel, iar fotografia acestuia, pe care politia a intarziat sa o transmita presei, face inconjurul internetului. Presa americana, alaturi de cea din toata lumea, s-a coalizat impotriva agresorului, sustinand ca pedeapsa mult prea usoara pe care a primit-o reprezinta un caz tipic de white male privilege – caci, in cazurile in care infractorii nu sunt studenti albi cu cariere sportive spectaculoase, membri ai universitati de prestigiu, fotografiile lor sunt circulate de politie fara jena.
Iar problema care se pune astazi, cand scrisoarea victimei a fost citita in direct la mai multe posturi de televiziune, este daca avem de-a face cu inca un caz in care victimele trebuie sa isi demonstreze statutul, lucru care perpetueaza o cultura a violului in campusuri universitare despre care s-a vorbit foarte mult in ultima vreme.
Atata vreme cat judecatorii care judeca astfel de cazuri se feresc sa se pronunte fatis cand este vorba de un viol, speranta ca victimele violurilor sa iasa in fata si sa isi expuna public traumele este slaba. Iar cand starea de inconstienta a unei victime o pune aceasta in postura de a nu fi credibila, desi a suferit traume oribile, iar violul asupra ei nu este considerat, legal vorbind, un viol, raman inca multe semne de intrebare despre felul in care societatea in care traim alege sa trateze victimele si atacatorii.
Foto: Shutterstock, Instagram