Capcane de gândire care te împiedică să iei decizii bune în cuplu

Ești convinsă că iei decizii bune în ceea ce privește relația ta, dar unele mecanisme de gândire te sabotează din plin.

Ești 100% convinsă că ai gândit și procedat bine. Apoi suferința, dezamăgirea vin din nou ca o avalanșă. Ce se întâmplă? Unde greșești? De ce acele decizii din cuplu se întorc împotriva ta? Sau acum este totul ok, dar pe viitor vrei să fii prudentă și să nu pici în capcanele propriilor raționamente? Atunci analizează situațiile de mai jos.

Efectul de halou

Pornind de la o trăsătură pozitivă a partenerului îi construiești un întreg set de alte calități pe care poate chiar nu le are sau nu le manifestă în relație cu tine. Și îl pui într-o lumină sau poziție mai bună decât arată realitatea. Ca atare decizia ta este bazată pe ceea ce ți-ai imaginat despre partener, nu pe ceea ce este el și face în relația voastră.

Focusul pe negativ

Este cumva la polul opus situației anterioare. Nu mai vezi ce face bun, ca și cum cineva șterge toată această informație cu buretele. Observi doar partea negativă pe care în mintea ta o amplifici și nu mai poți evalua corect nici riscurile, nici consecințele. Desigur că pornind de la această viziune negativă creezi și scenarii catastrofale despre viitor, despre ce va face oribil partenerul.

Supraestimarea ta

Tu pe tine te-ai pus pe un piedestal. Ești convinsă că tot ce faci este minunat, procedezi extraordinar de fiecare dată, ai o părere grozavă despre tine. Ei bine, prin această perspectivă tu te plasezi în poziția superioară, iar pe partener într-una inferioară. Și cum să te raportezi corect, echilibrat, sănătos, cu empatie și blândețe la un om pe care îl vezi 10 trepte sub tine? Cum să iei decizii sănătoase, în care să ții cont și de nevoile lui, când îl devalorizezi pe partener?

Impulsivitatea…

… și informațiile insuficiente nu sunt o combinație prea grozavă. Nu îți bazezi decizia pe o analiză serioasă a contextului, pe care să o faci în liniște, o vreme, rațional și nu sub imperiul emoțiilor. Ci decizia este extrem de rapidă, bruscă. Nu ai răbdare să discuți cu partenerul, să vezi și ce a gândit sau a vrut să facă el. Nu îți aduni tu toate informațiile care să îți ofere un tablou complet și pe care să îți bazezi hotărârea.

Ceilalți știu mai bine

Și mergând pe premisa asta te duci către anumite prietene sau membrii ai familiei cărora le delegi inconștient decizia pe care vrei să o iei. Desigur că o părere din exterior e utilă, ți se pune o oglindă în față, ți se spun aspecte pe care poate că le știi dar e prea dureros să te uiți la ele cu adevărat. Sau ți se reflectă propriul comportament sabotor în cuplu. Deci nu izolarea e o soluție, dar nici delegarea deciziei când aștepți rezoluția de la ceilalți și apoi o pui în practică liniștită că ei sunt cei care dețin adevărul absolut și ai procedat bine. Este adevărul lor, al tău care este?