– Alo!
– Da, cine e acolo?
– Aici cultura. Tanti mama lu Lucica, o lasati pe Lucica la joaca?
– Nu prea stiu eu cu de astea si Lucica mea a fost cam racita iarna asta. Dar dac-o vrea ea, fie! Da e buna la jocuri?
– Nu stim, tanti, da asa ni s-a zis si asa facem.
– Luciii, auzi fata, ca te cauta cultura sa te duci la joaca. Te duci?
– Da ce jucati si unde?
– Pai tomanap, sotron… si ce se mai cere… pe global zic, sau pe tara, judet cel putin.
– Ii zic sa ia si coarda ca e cea mai buna din fata blocului la sarit. Sa pui, mama, strampi si un laibar de ala de-al tau sa nu te traga la sale si sa-ti tina de cald ca la culturi e vant rau pe teren.
– Auzi, mai cultura, da daca jucati si baschet sa aveti grija de ea, Lucica mea e micuta, dar nu prea isi da seama si trebuie nitel aburcata.
Dialogul de mai sus este pura fictiune, cu personaje imaginate, si nu are legaturi cu realitatea in care traim, una in care numirea doamnei Liliana Turoiu Udrea la conducerea ICR a starnit stupoare #for-lackofabetterword.
Eu nu sunt familiarizat cu activitatea doamnei, nu pot prin urmare sa emit judecati valorice la adresa ei direct, insa nu am cum sa trec peste sentimentul de tristete si impresia de absurd pe care mi le imprima cotidianul.
Absurd este sa crezi ca elitele intelectuale mai inseamna ceva in societate si trist e sa constati ca acestea sunt in mod constant marginalizate si aratate cu degetul ca fiind destepti’. De parca inteligenta ar fi o boala venerica.
Termenul de destept’ defineste in acceptiunea ulitei din satul global un om cult, care gandeste pentru sine, care are pareri si nu ezita sa le expuna si sa le argumenteze coerent, care stie sa se exprime articulat si nimic din toate astea nu e convenabil pentru ca prostul se frustreaza ca nu intelege.
De la o vreme incoace este din ce in ce mai clar ca destinele noastre se afla in mainile multimii, una care nu vrea mai mult de la sine, nici sufleteste si nici intelectual, care nu suporta desteptii’, o multime care vrea sa aplaude tampita de muzica de bere data la maximum in piete publice si de promisiunea unui castig marit pentru sine #noisafimsanatosi, care nu isi pune intrebari mai incolo de interesul propriu si care este foarte usor de manipulat mediatic. Acestei paturi majoritare a societatii i se opun cei ce se cheama din nou, in batjocura, elitele.
Absurd e ca epurarea societatii de intelectuali este incurajata si practicata perves si subversiv prin promovarea [sub]mediocritatilor si trist e ca imi miroase foarte puternic a niste vremuri in care se un-geau in functii cheie’ slugi aplaudace, etern recunoscatoare’ si foarte usor de controlat.
Institutional, cultura romaneasca in 2017 miroase foarte puternic a blana de cojoc de la naftalina intr-un vagon de personal CFR clasa a III-a si a #crapatifarafiltru si nici urma de savurosul absurd vesel al lui Eugen Ionescu. Ceea ce mi se pare trist.
A+Z