Cannes – uri si cancanuri

Si daca anul acesta n-o sa am voie sa fac un selfie cu Matthew McConnaughey, pentru ca organizatorii au proscris pozele egocentrice si de proasta calitate, care intarzie vedetele de la premiera filmelor, nimeni nu a interzis pronosticurile. Ce film, dintre cele 18 alese in competitie oficiala va putea adauga sus, pe mijlocul afisului celebra „Palme dor'? Doamnelor si domnilor, pariurile sunt deschise.

In fiecare an numarul filmelor care se inscriu in cursa pentru Cannes e din ce in ce mai mare. Virajul digital a schimbat in profunzime obiceiurile industriei cinematografice, permitand regizorilor sa termine mai repede filmele ca sa le poata inscrie la fesivalurile importante. Anul acesta, organizatorii au avut de ales dintre 1854 de filme. Doar o mana de regizori au onoarea de a-si vedea creatiile alese in competitia oficiala. Selectia de anul acesta este eteroclita si surprinzatoare, dar ce e mai important, cum a spus Thierry Frémaux la conferinta de presa oficiala, e ca „lasa posibilitatea de a fi formulate ipoteze, isi asuma niste riscuri si spune ceva despre actul de creatie al cinematografiei'. Nici nu au fost anuntate bine filmele, ca au si inceput certurile pe filmele care au sansa sa castige. Francezii vor sa creada ca Audiard, cunoscut pentru Un prophete si De rouille et dos va face un coming back rasunator cu Dheepan si ii va lua de sub nas premiul insistentului italian Nanni Moretti (La Chambre du Fils, marele premiu in 2001). Impertinent, Moretti incearca sa intre in cercul extrem de inchis al regizorilor care au luat de doua ori marele premiu, ca fratii Dardenne, Michael Haneke sau Francis Ford Coppola. Un conflict italian : Moretti sau Sorrentino, preaiubit de critica si rasplatit cu un Oscar pentru cel mai bun film strain in 2014, pentru la Grande Belezza? Si daca pana la urma se aliniaza planetele si in sfarsit o sa mai fie si o femeie regizoare care sa castige? Frumoasa si capricioasa Maiwen, care semneza anul acesta Mon roi are toate sansele. Din toate posibilitatile care mai de care mai speculative, un lucru e sigur : ochii tuturor se indreapta plini de speranta spre Grecia. Yorgos Lanthimos (Canine) propune o fabula de anticipatie post moderna. The Lobster face parte din cele mai asteptate filme de la Cannes. Cine va castiga inimile de gheata ale juriului? Cine va lua locul lui Winter Sleep de Nuri Ceylan, marele castigator de anul trecut? Alea jacta est. Zoom pe cele 5 filme care ar putea sa ia marele premiu.

And the winner will be…The Lobster?

Yorgos Lanthimos e baiat umblat. A mai fost pe la Cannes. Grecul a luat premiul Un certain regard pentru Canine, in 2009. De regula regizorii prezinta doua filme la Cannes inainte sa ia marele premiu. Astea sunt statisticile. Dar dincolo de cifre e arta. Arta pura, care presupune imaginatie si talent. Multa imaginatie. Atat de multa, incat despre The Lobster, acelasi Thierry Fremaux a spus ca „face parte din categoria asta de filme, din care nu intelegi tot (…) unul dintre cele mai originale si mai misterioase filme din competitie'. Daca nici declaratia asta nu v-a convins si faptul ca Fremaux a vorbit cel putin 10 secunde despre el, iata pitch-ul dadaist al filmului in care o sa-l vedeti pe Collin Farrell. Intr-un viitor suficient de apropiat, oamenii care nu sunt in cuplu sunt vanati si inchisi intr-un hotel. Li se dau 45 de zile ca sa isi gaseasca perechea. La sfarsitul celor 45 de zile, celibatarul inrait va fi transformat intr-un animal. Un barbat refuza soarta care il obliga sa se lege de cineva. Evadeaza de la hotel si fuge ca sa se alature unui grup de „Solitari'. De ce o sa castige The Lobster, in afara de faptul ca imi place mie cel mai mult? Pentru ca e original, amuzant si absurd si are forta unei predictii. Si pentru ca fratii Cohen, care prezideaza juriul s-ar putea sa fie sensibili la genul asta de film, care ne aduce aminte putin de genul lor de poveste.

De ce ramane The Lobster doar o fabula de anticipatie? Serios acum, cine l-ar lasa pe Collin Farrell burlac 45 de zile?

La Giovinezza sau cum sa il mai alintam pe Sorrentino?

Paolo Sorrentino e unul dintre cei mai in voga regizori italieni. La Giovinezza, dupa cum nu il indica in nici un caz numele, este un candidat extrem de solid. Sorrentino a filmat in engleza si si-a permis luxul unui casting de exceptie : Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz si excelentul Paul Dano. Povestea? Fred si Mick sunt doi prieteni vechi care pleaca in vacanta intr-un hotel de lux din Alpi. Fred e compozitor si dirijor iesit la pensie, Mick e regizor. In universul inchis al hotelului, cei doi batrani isi dau seama ca zilele lor sunt numarate si incearca impreuna sa se pregateasca pentru marele final. De ce o sa castige Sorrentino marele premiu? Pentru ca cineva trebuie sa ii dea o lectie lui Nanni Moretti (celalalt italian cu pretentii la marele premiu, care vine si pleaca de la Cannes cum vrea el!) Dar mai ales pentru ca Sorrentino merge pe urmele lui Fellini. Arta lui Sorrentino are o frumusete muta si delicata dar nu mai putin percutanta.

De ce cred eu ca o sa castige Sorrentino? Pentru ca The Tales of Tales, filmul lui Matteo Garrone, al treilea italian in competitie oficiala anul acesta nu este tipul clasic de film recompensat la Cannes. Din trei italieni, unul trebuie sa castige, statistic vorbind. Si va castiga Sorrentino.