Ieri pe croazeta, Lindon s-a pupat cu toate bunicile si adolescentele care vroiau o poza cu el. Si-a facut un selfie si cu o doamna politista.
La sfarsitul lui „Rodin’, in Marele Teatru Lumiere, unde au loc toate proiectiile cu staruri, cand a vazut cata lume il aplauda, Lindon a avut lacrimi in ochi. Ori, adevaratele staruri, se tin tari. Nu se lasa impresionate de adulatia publicului.
Am senzatia ca aproape toata sala a facut ca mine ieri dupa proiectia lui „Rodin’. A aplaudat, nu neaparat pentru ca i-a placut filmul, ci pentru ca il iubea pe Vincent Lindon.
Pe hartie „Rodin’ ma interesa foarte tare. Sculptura, ca expresie artistica, mi-a scapat intotdeauna printre degete. Nu ma emotioneaza, nu stiu sa o apreciez. De asta m-am dus curioasa la filmul lui Doillon. Sa invat despre sculptura, sa aflu cine a fost Auguste Rodin, unul dintre cei mai importanti artisti ai secolului trecut. Prieten cu Cezanne si cu Monet. Imi amintesc acum de Scorsese care spunea ca a invatat atat de mult din filme. Ca cinema-ul i-a umplut golurile culturale, pentru ca in familia lui din Little Italy New York, oamenii nu citeau.
Uite ce am aflat eu despre Auguste Rodin din filmul lui Doillon. Ca a fost amantul sculptoritei Camille Claudel si catorva zeci de alte femei. Ca a iubit-o pe Camille Claudel si ca a invatat-o sa sculpteze. Ca a avut un fiu cu singura femeie pe care a recunoscut-o spre sfarsitul vietii ca sotie legitima (si femeie in casa). Ca era destul de tiranic si de volatil. Ca a iubit-o pe Camille Claudel. Stati putin. Am mai scris asta o data? Da. Si nu, nu, nu mi-am pierdut mintile. Cam asa e filmul.
In loc sa se concentreze pe Rodin, pe geniul acestui barbat care a fost, hai sa o scriem, tatal sculpturii moderne, filmul lui Doillon se uite pe gaura cheii la relatia pe care a avut-o cu Camille Claudel (Izia Higelin). Camille e peste tot. In atelierul lui Rodin, in patul lui Rodin, in arta lui Rodin, in capul lui. De fapt, Izia Higelin e atat de prezenta, incat nu o mai vedem decat pe ea. Cum spun francezii? Camille i-a furat vedeta lui Rodin. Izia i-a deturnat filmul lui Vincent Lindon.
Intrinsec, asta nu ma deranjeaza, sunt fericita sa descopar actrite noi si inspirate. Dar filmul de cheama „Rodin’. Si despre el n-am aflat mare lucru. La un moment dat chiar m-am plictisit. Nu sunt singura, doi jurnalisti de langa mine au plecat inainte de sfarsitul filmului. Eu mi-am purtat crucea. Am stat pana la sfarsit sa vad „Camille’…of, pardon, „Rodin’.
Citeste si:
Cannes 2017: Top of the Lake – Lectia de cinema
Text: Ileana F.Buzea
Foto: PR