Cannes 2017: Rodin – geniul subinteles

Vincent Lindon e Rodin in ultimul film al regizorului francez Jacques Doillon, prezentat ieri la Cannes in competitie oficiala. Imi place de Vincent Lindon. Mie si intregii Frante. Nu neaparat ca actor. Ca om.

Ieri pe croazeta, Lindon s-a pupat cu toate bunicile si adolescentele care vroiau o poza cu el. Si-a facut un selfie si cu o doamna politista.

La sfarsitul lui „Rodin', in Marele Teatru Lumiere, unde au loc toate proiectiile cu staruri, cand a vazut cata lume il aplauda, Lindon a avut lacrimi in ochi. Ori, adevaratele staruri, se tin tari. Nu se lasa impresionate de adulatia publicului.

Am senzatia ca aproape toata sala a facut ca mine ieri dupa proiectia lui „Rodin'. A aplaudat, nu neaparat pentru ca i-a placut filmul, ci pentru ca il iubea pe Vincent Lindon.

Pe hartie „Rodin' ma interesa foarte tare. Sculptura, ca expresie artistica, mi-a scapat intotdeauna printre degete. Nu ma emotioneaza, nu stiu sa o apreciez. De asta m-am dus curioasa la filmul lui Doillon. Sa invat despre sculptura, sa aflu cine a fost Auguste Rodin, unul dintre cei mai importanti artisti ai secolului trecut. Prieten cu Cezanne si cu Monet. Imi amintesc acum de Scorsese care spunea ca a invatat atat de mult din filme. Ca cinema-ul i-a umplut golurile culturale, pentru ca in familia lui din Little Italy New York, oamenii nu citeau.

Uite ce am aflat eu despre Auguste Rodin din filmul lui Doillon. Ca a fost amantul sculptoritei Camille Claudel si catorva zeci de alte femei. Ca a iubit-o pe Camille Claudel si ca a invatat-o sa sculpteze. Ca a avut un fiu cu singura femeie pe care a recunoscut-o spre sfarsitul vietii ca sotie legitima (si femeie in casa). Ca era destul de tiranic si de volatil. Ca a iubit-o pe Camille Claudel. Stati putin. Am mai scris asta o data? Da. Si nu, nu, nu mi-am pierdut mintile. Cam asa e filmul.

In loc sa se concentreze pe Rodin, pe geniul acestui barbat care a fost, hai sa o scriem, tatal sculpturii moderne, filmul lui Doillon se uite pe gaura cheii la relatia pe care a avut-o cu Camille Claudel (Izia Higelin). Camille e peste tot. In atelierul lui Rodin, in patul lui Rodin, in arta lui Rodin, in capul lui. De fapt, Izia Higelin e atat de prezenta, incat nu o mai vedem decat pe ea. Cum spun francezii? Camille i-a furat vedeta lui Rodin. Izia i-a deturnat filmul lui Vincent Lindon.

Intrinsec, asta nu ma deranjeaza, sunt fericita sa descopar actrite noi si inspirate. Dar filmul de cheama „Rodin'. Si despre el n-am aflat mare lucru. La un moment dat chiar m-am plictisit. Nu sunt singura, doi jurnalisti de langa mine au plecat inainte de sfarsitul filmului. Eu mi-am purtat crucea. Am stat pana la sfarsit sa vad „Camille'…of, pardon, „Rodin'.