Cand tacerea nu mai e o optiune

De fiecare data cand vad cate o stire in presa de aici sau in cea internationala despre masacrul din Orlando, ma uimeste iar si iar rusinoasa omitere a victimelor – putini sunt cei care spun ca acesta a fost un atac motivat de ura asupra persoanelor LGBTQ si asta e vina noastra, a tuturor.

Pentru presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, de exemplu, comunitatea atacata in Orlando nu exista. Postarea lui de pe Facebook o confirma. Sunt profund intristat de vestea tragediei care a avut loc într-un club din Orlando, Florida. In aceste momente dificile, Romania este alaturi de Statele Unite ale Americii, partener strategic al tarii noastre, cat si de poporul american. Imi exprim intreaga solidaritate si transmit sincere condoleante familiilor victimelor.' Este foarte simplu sa fim alaturi de un partener strategic si foarte complicat sa scrii pe Facebook initialele LGBTQ.

Mult mai manipulator, dar omitand, din nou, victimele, este si Victor Ponta, fost premier si, probabil, viitor presedinte al Camerei Deputatilor. As vrea sa transmit condoleante si solidaritate cu familiile si prietenii victimelor! Sunt momente in care trebuie sa fim uniti in condamnarea violentei oarbe si absurde. Sunt convins ca societatea americana are puterea de a trece cu bine si de a invata din aceste tragedii! Si sunt la fel de convins ca in SUA nimeni, nici macar Donald Trump sau vreun sustinator al sau, nu va fi atat de cinic (si chiar ticalos) sa spuna imediat ca stie el cine e vinovat – cum „Coruptia Ucide” si cum vrea el sa profite de moartea oamenilor pentru a-si ataca adversarii politici!' Cinic si chiar ticalos, nu? Bine spus.

Ceilalti oameni politici care conduc Romania nici macar nu s-au deranjat. Si atitudinea lor este cat se poate de fireasca. Va explic imediat. In primul rand, se intampla pentru ca adresarea acestei probleme' le-ar pierde voturi. Si apoi, pentru ca nu conteaza pe voturile comunitatii LGBTQ si ale aliatilor sai.

In mare parte, comunitatea LGBTQ de la noi este invizibila. In afara de luna Pride-ului (in care ne si aflam si care va culmina, pe 25 iunie, cu marsul la care va asteptam si noi), si de Luna istoriei LGBT, mare lucru nu se intampla. In climatul caldicel de la noi, comunitatea, dar si ONG-urile care o reprezinta, prefera sa actioneze din umbra, sa stranga randurile in asteptarea unor legislatii favorabile recomandate de forurile europene care ne supravegheaza. Nu exista reactii, nu exista proteste, comunitatea nu cere atentie, sperand ca tacerea si rabdarea vor rezolva probleme care, in alte parti, au fost solutionate prin activism, prin prezenta, prin protest, chiar prin lupta.

Ei bine, atunci cand, intr-un astfel de caz sfasietor, chiar presedintele evita sa numeasca o comunitate, stim cel putin un lucru. Noi, comunitatea si aliatii, nu existam. Si e momentul sa incepem sa existam. E momentul sa devenim de neignorat. Cand orice politician se fereste sa faca vreo referire (pozitiva sau empatica) la comunitatea LGBTQ, tacerea nu mai e o optiune. Cand trei milioane de cetateni ai acestei tari pot sa se manifeste liber impotriva drepturilor unora dintre noi, tacerea nu mai e o optiune.

Si tacerea nu mai e o optiune mai ales acum, cand fiecare zi aduce in media romaneasca o alta criza, o alta problema care nu poate fi ignorata, o alta dezbatere si un alt caz de coruptie. Intr-o tara in care lucrurile nu sunt niciodata chiar atat de rele, in care orice eveniment dramatic e ingropat de altul, inca mai dramatic, dar uitat cu prima ocazie a unui alt subiect scandalos, tacerea nu mai e o optiune.

Foto: 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro

ELLEOKCasatoriileGay