Când îți ajuți partenerul în exces, iar asta îi dăunează și lui și relației

Faptul că îți ajuți partenerul îl face să se simtă în siguranță și protejat. Dar când o faci în exces în final îl incapacitezi în multiple privințe.

Intențiile sunt bune, dar rezultatul nici pe departe unul sănătos. Da, este normal să îți ajuți partenerul, și ajutorul în primul rând se oferă cerut. Însă uneori din dragoste, din nevoia ta de a-l proteja, ori dintr-o parte din tine care e obișnuită să facă multe lucruri și să se descurce singură fără să vrei îi sabotezi încrederea în sine. Mesajul primit este că el nu se descurcă, nu poate, nu este în stare și te ocupi tu. Și ca atunci când arunci o pietricică într-un lac, consecințele sunt multiple.

Te supraîncarci tu

La un moment dat devine epuizant ca toate problemele să le rezolvi tu, și dezamăgitor să observi că nu ai niciun sprijin, că toate responsabilitățile pică pe spatele tău. E un cerc vicios pe care îl întrețineți amândoi. El prin lipsă de acțiune, tu prin implicare exagerată.

Îi găsești scuze…

… ceea ce îl menține în pasivitate. În felul acesta îi aprobi comportamentul și îl încurajezi. El nu va avea nicio motivație să se schimbe, iar scuzele pe care i le găsești tu vor deveni firul lui narativ interior care îl feresc de vreo urmă de vinovăție sau regret.

Îl castrezi emoțional

Tu ești cea care poartă pantalonii. Și nu este vorba aici despre o schimbare de sex rol, în care să spunem femeia este cea care aduce banii acasă, iar bărbatul se ocupă de gospodărie și copii. Adică inversul modelului tradiționalist. Pentru că și în această variantă el are o mulțime de responsabilități și task-uri. Ci pur și simplu îi suprimi masculinitatea, lucru care se poate traduce și printr-o lipsă de respect din partea ta, absența curajului său de a-și asuma riscuri, a ieși din zona de confort.

Nu te mai uiți la tine

Și la ceea ce ai tu nevoie. Poate că este vorba despre nevoile tale de protecție, sprijin, relaxare, ghidaj ce dispar în neant. Căci nu te mai concentrezi pe tine. Întregul tău focus este asupra partenerului și cum să îl salvezi din diverse situații delicate.

Relația nu crește

Tu practic îți asumi și rolul lui în cuplu. Ca o relație să se dezvolte e necesar ca ambii parteneri să depună efort, nu doar unul. Lesne de intuit gradul de frustrare la care vei ajunge la un moment dat. E ca o căruță la care tragi singură, în timp ce celălalt se relaxează pe bancheta din spate. Evident că va avansa teribil de greu.

Poziționare superioară

Când dinamica este de așa natură încât tu îl ajuți în exces și el este doar la primire, poți ajunge să te poziționezi superior și să te comporți ca atare. Aroganță, critică, umilire ce vor eroda relația și conexiunea emoțională. Sau intri într-un rol parental. Ca și cum tu ești mămica ce își ajută copilașul și îl tratează ca și cum are cinci ani.