Dacă le faci pe plac tuturor, pe moment simți bucurie, acceptare, poate ai evitat un conflict. Dar pe termen lung jocul acesta are un singur pierzător: tu.
Nu ajungi să faci pe plac tuturor din prima. Este ca un bulgăre de zăpadă care treptat se face din ce în ce mai mare, până te lovește frontal cu o cantitate semnificativă de nefericire. Și te întrebi cum ai ajuns în acest punct, în care nu mai știi să spui nu și mimezi bucuria în care nici tu nu mai crezi…
Fiecare conversație, indiferent cât de dificilă sau dură e ea pentru tine, tu o închei într-o notă pozitivă. Ca și cum nu ai voie să te superi, să fii furioasă sau dezamăgită de cineva. Probabil că în copilărie emoțiile tale erau invalidate, tu nu erai văzută sau erai certată dacă plângeai ori protestai în vreun fel. Și ai învățat că pentru a fi acceptată trebuie să ai constant un zâmbet mare pe față și să fii cuminte. Iată cum la maturitate ai un pozitivism exuberant care de fapt este un mecanism de coping față de acele emoții negative pe care te străduiești nu doar să nu le simți, ci să nu le conștientizezi. La pachet vine și acceptarea situațiilor sau comportamentelor care în esență nu sunt deloc ok pentru tine.
Crezi că dacă îți exprimi emoțiile negative devii o povară, iar ceilalți te vor respinge. Le strici starea de spirit, te consideră o persoană slabă sau neplăcută și te vor evita. Poți să ai această abordare și ca modalitate de protecție. Nu vreau să îi îngrijorez așa că mă prefac că totul este bine și devin compliantă. Sau toată această stare de disconfort pe care o simți când vrei să faci pe plac o încadrezi la o formă de creștere personală. Nicidecum la ce este ea în realitate: autoabuz.
Se spune că pentru a nu fi dezamăgită nu trebuie să ai așteptări. Sau că standardele ridicate te plasează în final în izolare sau singurătate. Dar dacă tu nu ai niciun fel de standard legat de cum vrei să fii tratată, asta te face să te mulțumești cu firimituri de afecțiune sau atenție și respect. Ceri puțin sau nimic? Te vei mulțumi cu puțin sau nimic. De asemenea nu există limite care nu trebuie încălcate.
Cum ai putea să îți menții acel aer pozitiv dacă privești drept în ochi nedreptatea, faptul că tu nu contezi și nevoile tale sunt ignorate? Prin urmare eviți realitatea, ancorarea în fapte clare, te prefaci eficient că nu vezi adevărul. Încerci să le faci pe plac celorlalți și ca o modalitate de a nu declanșa sau apalana conflicte. Întrucât teama ta este că în urma conflictelor vei fi repudiată.
Foto: PR