Burlac de Romania

VEZI FOTO

POZA 1 / 3

Un prieten care se apropie usor de 40 de ani (necasatorit!) imi povestea recent ca atunci cind era „mai tinar, si era ziua lui de nastere, prietenii, rudele (mai ales rudele!) il felicitau si ii urau printre altele: „Sa fii sanatos! Sa jucam la nunta ta! „Sa te vedem ginere!… si tot felul de apropouri mai mult sau mai putin subtile legate de starea lui civila. Mai ca nu il intrebau direct: „Bai, tu nu mai ai de gind sa te insori?. Era unul dintre momentele un pic jenante ale intilnirilor de familie – imi marturiseste amicul meu. A trecut timpul si nimeni nu-l mai intreaba nimic. Nici mama, nici matusa din provincie si nici verisorii care sint deja „la casa lor, cu copii, unii chiar cu nepoti! „Cred ca s-au convins cu totii: sint pierdut! Nu mai am nici o sansa! Bineinteles, prietenul meu glumeste! Stie si el ca are sanse. Doar ca nu e asta prioritatea lui. Si nu face nimic ca sa schimbe eticheta pe care i-o pune toata lumea. Asteapta. Prietenul meu nu este, insa, un celibatar convins. Pur si simplu, asa s-a intimplat. Si s-a trezit celibatar la 40 de ani. Holtei. Burlac. Neca­sa­torit. Singur. Dar nu singurul!

Mai am o cunostinta (o ruda de la tara) careia i-am pus zilele trecute intrebarea aceea (care nici mie nu-mi place atunci cind imi e adresata!): „Si… cind te casatoresti?. Ei bine, pe el nu l-a suparat intrebarea mea. Mi-a raspuns senin: „Pai, trebuie s-o fac! Cum adica… trebuie? „Pai, da, stii, mama e cam bolnava si trebuie sa gasesc pe cineva care sa aiba grija de casa. Si de mine. Nu? Sint convinsa ca fiecare dintre voi aveti prin preajma oameni care, dintr-un motiv sau altul, sint – cum spuneam – celibatari. Holtei. Burlaci. Necasatoriti. Singuri. Dar de cite ori ne-am intrebat cum o duc? Cine le face de mincare? Stiu ei sa calce? De ce au ales (sau nu) burlacia? Poate e chiar misto stilul asta de viata! Ia sa vedem!

Celibatarii sint nefericiti?

Se pare ca e doar o prejudecata. Mai ales daca gindesti si traiesti ca Sorin. Sorin Dragomir. Are 31 de ani. Cel mai adesea poarta un cioc sic si-si aranjeaza parul cu gel (sau spuma – recunosc, nu l-am intrebat!). Asculta Until June (cica o trupa care cinta indie rock!!). Si are o voce, mama… Vocea lui, cu care prezinta stiri la Europa FM, e chiar seducatoare. Si nu e insurat, ca daca era… n-avea ce sa caute in reportajul meu. Chiar, de ce nu esti insurat, Sorine? „Cred ca e vorba de un «concurs de imprejurari». Am fost la un pas de a renunta la burlacie pe la 22 de ani. Am considerat, insa, ca nu era momentul. Pe urma a inceput sa se contureze o cariera, am inceput un mare proiect radio care mi-a acaparat tot timpul si anii s-au scurs fara sa-mi dau seama. Acum am timp, dar am si alte asteptari. Normal! Dar, spune-mi, cum e la tine acasa? Sint oameni care de cind intra spun „Asta sigur e casa e burlac!? „Depinde. Depinde cine, ce case a vazut. Altfel, daca vrei sa reduci o femeie la statutul de pamatuf de sters praful, poti sa spui ca intr-o casa se vede daca locuieste sau nu un burlac. Dar cred ca nu toate femeile au ta­lent la sters praful – si nici nu e cazul! La fel de bine cum burlac nu inseamna neaparat praf nesters. Pe mine, oricum, ma ajuta culoarea mobilei, aici pot spune ca se simte mina unei femei, care m-a ajutat in alegere. (V-am spus ca e ironic si are simtul umorului?) Asaaa! Deci, acasa e OK, zici ca nu se simte lipsa unei femei. Dar… cind iesi in oras, cind mergi la petreceri? „Cred ca au apus vremurile cind nu puteai sa mergi la revelioanele intreprinderii decit cu sotia. Nu am chiar nici o problema sa apar singur la un eveniment. Uneori chiar imi place. Hotarasc singur, intr-o clipa, cum va continua seara. Ei, da! La asta nu m-am gindit. Ma descopar, insa, cir­cotasa (te pomenesti ca de-aia nu m-am maritat?) si incerc sa descopar un lucru care te face sa regreti ca esti burlac. Asa ca imi amintesc ca in urma cu citiva ani, daca erai necasatorit si voiai sa iei un imprumut de la banca, aveai un punctaj mai mic. Daca erai casatorit – un punctaj mai mare! „Nici nu stii – imi spune Sorin – „ce frumos zimbeste tinara angajata a bancii cind iti verifica dosarul de credit si constata ca esti necasatorit. Pina acum nu m-am lovit de nici o institutie unde sa am probleme din cauza ca as fi necasatorit si nici nu cred ca exista aceasta problema pentru cineva. Poate doar in cazul locuintelor ANL. Ma enerveaza un pic interlocutorul meu: pare sa aiba raspunsuri pentru orice: acasa e OK, in lume e OK, pina si la banca… Ce te faci, insa, cu prejudecatile celor din jur? Nu-i asa, Sorine, ca-i destul de greu? „Cred ca verigheta pe degetul unui barbat reflecta o decizie luata la un moment dat, nicidecum caracterul unui om. Cu siguranta, insa, nu ma intereseaza opiniile celor care ar putea spune «nu esti insurat – nu esti de incredere». Iar familia am anuntat-o: pina la 35 de ani, n-am nici un gind. Deci capitolul asta e epuizat in discutiile de familie. Nu stiu daca mi-ar fi mai bine insurat. E bine sa ai mai multe responsabilitati? Dar poate ai prieteni, burlaci si ei, poate ca lor le e mai greu singuri? „Sincer, nu prea m-a interesat daca le convine acest statut. Atita timp cit vin la bere de cite ori ii sun… probabil ca totul e in regula.

Unde petrec celibatarii?

Apropo de bere… M-am gindit ca un loc unde as putea intilni un barbat single poate fi un bar. Sau o cafenea. Bine, as fi avut, probabil, aceleasi sanse si intr-o bi­blioteca, sa nu ma intelegeti gresit. Dar la cafeneaua pe care am ales-o – una centrala, cu pereti din sticla – am intilnit doi barbati neinsurati, nu unul! Nicu si Marius beau un suc si o cafea in dimineata aceea de inceput de iarna, cind de masa lor s-a apropiat o tinara (adica eu), care i-a intrebat direct: „Salut! Scuze… Casatoriti?. Baietii fac un schimb de priviri amu­zat-mirate si-mi raspund ca… nu! „Perfect! Pot sa ma asez? Le spun despre reportajul meu si ei – despre viata lor. La inceput, timid, apoi din ce in ce mai relaxati. Nicu are 34 de ani, Marius – 29. Colegi de serviciu. Imbracati modern, sport, cu doua genti de laptop dupa ei. Nicu are o prietena, dar locuiesc separat. „De ce nu sint casatorit?! N-am casa… stau cu chirie. Tocmai mi-am schimbat job-ul si e totul vrais­te. Cred ca nici prietenei mele nu-i arde de casatorie. Ne intilnim din joi in Paste. De cele mai multe ori la ea, ca daca ar veni la mine ar tre­bui sa fac un pic de curatenie inainte, iar daca am iesi in oras… am cheltui bani. Mincare imi trimite mama de la Buzau de doua ori pe saptamina, mai gatesc si eu… salata si cartofi prajiti! Ride si adauga resemnat: „Asta e!. (Am uitat sa va spun ca Sorin – stiristul de la Europa FM – chiar gateste. Orice nu necesita bors – spune el. Dar – am aflat eu – pune chiar si muraturi!) Marius isi imparte zilele intre biroul de la o firma de comert si apartamentul unei matuse, in Berceni, unde locuieste cu inca trei pisici (ale matusii). E de vreun an in Bucuresti, dar… „cu fetele… mai greu! La serviciu unele-s maritate, altele… nu-mi plac! Iar in timpul liber, ala putin pe care-l am, mai degraba ma odihnesc, sau vad un film, sau stau pe net… Il intreb de ce nu-si cauta o prietena pe Internet, la urma urmei. Sint site-uri speciale, poate cunoaste pe cineva interesant… s-a mai intimplat. Imi spune ca a cunoscut destule fete pe Internet, dar ca s-a lecuit. „Nu-mi mai trebuie. Daca e sa apara… sa apara in carne si oase. De unde, daca tu nu iesi din casa? „Las ca mai am timp! Ghicesc in aceasta expresie o oarecare resemnare, dar si o oarecare lipsa de incredere. Ii las sa-si bea sucul si cafeaua si ne despartim (fara sa facem schimb de numere de telefon!).

Fetele – burlacele

In ceea ce priveste fetele, lucrurile sint un pic diferite. Sincer, pe unele le-am banuit intotdeauna de o oarecare ipocrizie. Pareau pline de vitejie si se laudau in toate partile: „Ce-mi trebuie mie barbat? Ce, spal prea putine sosete?!. Vitejia dura atita timp cit erau singure. Adica atita timp cit in viata lor nu exista nici un barbat. Odata cu aparitia LUI, se inmuiau toate si incepeau sa tremure deja la gindul ca poate el e alesul, ca poate or sa fie, in sfirsit, „cerute. Uneori, se intimpla… Asa ca poezia cu spalatul sosetelor si cu independenta afisata ostentativ devine vorba in vint. O sa va povestesc, insa, despre prietenele mele – celibatarele. Caci, da, am si prieteni, si prietene cu statutul asta, si cred ca fiecare dintre noi avem. E un trend… Ne intilnim, uneori, sa mincam in oras. E seara fetelor. Rareori ne uitam in jur, sa vedem daca e – vorba fetelor – „un tip misto. Ne place, mai degraba, sa fim observate decit s-o facem noi. Discutiile noastre seamana, deseori, cu cele din Sex and the City (ce, ale voastre nu?). Sintem patru fete, intre 35 si 42 de ani. Nu ne-ati da nici uneia virsta reala. Si nici una nu ne simtim ca si cum am avea-o! Sintem doar niste femei cochete, interesante, care nu-si pling de mila si se simt bine in pielea lor (dati-mi voie sa nu-mi cer scuze pentru lipsa de modestie!). Independenta noastra nu exclude o relatie, ci doar un angajament. Ca si in cazul barbatilor, pentru unele e o alegere (poate de moment, de ce nu?), pentru altele, o intimplare. Fiecare dintre noi are cariera ei si povestea ei. Ioana, de exemplu, este o familista convinsa. Si-a dorit intotdeauna familie, copii, a visat la serile acelea calde, cind se string toti in jurul mesei. Nu are nimic din toate astea. Ci doar o cariera si o relatie cu un barbat minunat, dar insurat. Da, e singura de sarbatori, nu-l poate suna oricind, sa se plinga de orice (mai bine, barbatii urasc asta!), dar e viata ei si a inceput sa-i placa asa cum e. In afara de asta, calatoreste foarte mult si viata ei e plina de tot felul de nimicuri care-i plac la nebunie. Nu a renuntat la visul cu familia in jurul mesei. Dar nici nu face nimic in sensul asta. „Sa-l caut?! El ce treaba are? A, e ocupat? Si eu. Am deja o relatie de care sint multumita. Daca ceva se va schimba, se va schimba miine. Azi sint fericita. Silvia a fost in facultate una dintre cele mai frumoase fete din seria ei. Roiau baietii in jurul ei. Si acum, cind mergem pe strada, se intorc privirile. (Si stiu clar ca dupa ea, si nu dupa mine.) Ea s-a indragostit, insa, rar si profund, de fiecare data. Dar… n-a fost sa fie! E indragostita si acum. Dar viata ei nu se rezuma la relatia asta. Face atit de multe lucruri pe linga, incit uneori mi-e greu sa inteleg cum are timp de toate. E o femeie sportiva. Cind nu e la serviciu, e ba la sala, ba la bazin, ba la schi. E o feminista convinsa si se enerveaza tare atunci cind vorbesc despre anumite lucruri si spun: „Asta-i treaba de barbat!. Se ambitioneaza si-mi arata ca si o femeie poate sa bata un cui sau sa monteze o lustra. Iar mie-mi convine. Nu exclude o casatorie. Dar, daca o intreb, imi vorbeste despre o anumita ordine in existenta ei, pe care un barbat, daca s-ar instala pentru totdeauna in viata ei, ar da-o peste cap. Si nu vrea asta. Ii convine asa cum e. O poti condamna? Mai e Diana. Cu ea e alta poveste. Are deja experienta a doua casnicii esuate (nu neaparat nefericite). „Ce-mi mai trebuie mie, draga? – povesteste amuzata. „Stiti cum se schimba barbatul cind se vede cu certificatul in buzunar? Incredibil! Are senzatia ca esti a lui si ca nu mai trebuie sa faca nimic pentru tine. Devine mai neglijent, mai indiferent… E mult mai misto sentimentul ala… sa nu te simta cu totul a lui, sa simta ca te poate pierde si sa faca din cind in cind lucruri ca sa te tina aproape. Pai, nu? Parerea mea! Si incheie cu un ris molipsitor.

Celibatul – intre prejudecata si stil de viata

Sint locuri unde chiar si astazi esti privit cu suspiciune daca spui ca esti necasatorit. „Sigur e ceva in neregula cu el daca nu s-a insurat pina la virsta asta! In marile orase, insa, te pierzi in multime si, dincolo de regretul parintilor (ca nu ai mostenitori sau ca nu le-ai facut si lor un nepot sau o nepotica sa-i plimbe prin parc)… esti doar un tip inca sexy, interesant atita timp cit nu ai „semnul acela pe deget, la care se uita orice femeie, atunci cind cunoaste un barbat (ca sa stie cu cine are de-a face!). Adevarul e ca rata casatoriilor scade de la an la an. Aproape 40% din totalul populatiei nu este casatorita. Cele mai multe persoane necasatorite sint la oras, unde tendinta catre independenta e mult mai mare (in special in rindul femeilor care cistiga bine). Tot aici, adica la oras, e intilnit mai des concubinajul. Sau asa-numita uniune consensuala. Adica un barbat si o femeie traiesc impreuna, fara sa fie casatoriti („Las ca nu ne tine un act! – e explicatia auzita cel mai des). O fi bine? O fi rau?… La nivelul societatii se vorbeste, inca, despre „familia – celula de baza a societatii, formula la care cei mai multi tineri rid, bineinteles. Iar incercarile de a incuraja casatoriile (stiti ca cei care se casa­toresc pentru prima data primesc niste bani, vreo 200 de euro?) au avut efect mai mult in rindul romilor, care s-au grabit sa se duca la primarii, sa-si faca acte. Burlaci au existat intotdeauna. Acum, daca sint mai multi, spun sociologii, e firesc. E unul dintre efectele modernitatii… Intr-o societate moderna, e normal sa vrei sa fii independent, relatiile se leaga mult mai greu. De aceea exista agentii matrimoniale si atitea site-uri unde poti sa-ti gasesti perechea, daca esti mult prea ocupat sa o gasesti altfel. In strainatate, fenomenul este chiar mult, mult mai accentuat. Relatiile sexuale intimplatoare – mult mai frecvente… La final, v-as mai spune ca a trai singur nu inseamna neaparat ca te simti singur. Asa cum, foarte bine, o casatorie nu exclude neaparat sentimentul de singuratate. Ati auzit, cu siguranta, de „singuratatea in doi. Pe de alta parte, va marturisesc ca nu ma asteptam ca vreunul dintre interlocutorii mei sa-mi vorbeasca despre momentele acelea… E iarna, sa zicem, si frig. Si seara. Stai sub patura cu un pahar intr-o mina, cu telecomanda in cealalta. Cred ca nu te gindesti la nimic. Esti singur? Sau nu? Ti-e bine? Poate ne scrieti o scrisoare… 

Alice Nicolae
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK