Born this way? (de Tom Wilson)

Ideea e simpla: te nasti gay, iar chestia asta nu se poate schimba. Este o teorie imbratisata astazi, pe buna dreptate, de toti oamenii liberi si toleranti ai planetei. Pentru cine nu stie, pana in 1973, in Statele Unite ale Americii homosexualitatea era considerata o boala psihica. Si chiar si dupa acest moment s-au gasit destui specialisti dispusi sa-i vindece pe cei afectati. Lou Reed insusi a fost supus in adolescenta terapiei prin electrosocuri, pentru a-i fi domolite tendintele gay. Born This Way a fost un indreptar sensibil, incercand sa ne spuna ca a le interzice celor gay sa fie gay este deopotriva groaznic si complet lipsit de sens. Deloc surprinzator, cei mai multi membri ai comunitatii LGBTQ cred astazi in aceasta teorie. Dar oricat de paradoxal ar suna, asta e o chestie gresita si periculoasa.

Aceasta teorie a predestinarii sexuale vine sa contribuie la cimentarea unui precedent ingrijorator. Ea propune existenta unei normalitati – care, deloc surprinzator, se numeste heterosexualitate –, si impinge lucrurile catre o concluzie trista: membrii LGBTQ sunt abaterea de la norma. Daca exista o gena gay, exista si posibilitatea eradicarii ei. Nu e deloc nastrusnica ideea. Gandeste-te ca nazistii au incercat nu demult asta si ca exista destule grupari de extrema dreapta care ar face-o din nou. Teoria genei gay face ca a fi altfel sa fie un fel de mutatie genetica, o tulburare comportamentala, o boala chiar. Si nu e deloc asa.

Dovezile stiintifice de pana acum spun ca nu exista o astfel de gena. In plus, am senzatia clara ca nici nu va fi vreodata descoperita, pentru ca sexualitatea noastra este un produs al culturii, nu al geneticii. Dorintele noastre sunt croite dupa milioanele si milioanele de stimuli cu care ne bombardeaza de la o varsta extrem de frageda familia si societatea din care facem parte. Suntem in totalitate produsul lumii in care traim. Asta e si motivul pentru care masculii generatiei mele au o sexualitate mizerabila. Fanteziile noastre, influentate de complexul industrial al pornografiei online, l-ar face pana si pe Philip Larkin (un tip cu o colectie de porno sado-maso organizata alfabetic) sa se simta un pic rusinat.

Daca o sa ajungem vreodata sa acceptam adevarul, cum ca modul in care ne exprimam sexual este definit integral de cultura, iar nu de gene, atunci sexualitatea o sa inceapa sa devina interesanta. Asta ar insemna, totodata, si ca nu exista un asa-zis comportament normal. La urma urmei, ce ar putea fi considerat normal in materie de sex? Biserica Ortodoxa ne spune ca sexul reproductiv – adica cel care provoaca venirea pe lume a unui copil – ar fi normal. Dar asta inseamna ca orice e indreptat exclusiv catre producerea placerii este perversiune. Sexul este bun la fertilizarea oului, orice alta dimensiune a lui fiind drumul pacatos catre deviatie. Chiar si preludiul poate fi considerat dubios din punct de vedere moral. In drumul nostru catre cautarea normalitatii sexuale, sfarsim intr-un reductionism absurd, unde doar plictisitoarea, functionala si nepasionala pozitie a misionarului e permisa. Si ce poate fi mai pervers decat atat? Ce poate fi mai anormal decat sexul lipsit de placere?

Din fericire pentru noi toti, adevarul e unul singur: nu exista sex normal. Toate chestiile pe care ne place sa le facem, de la inocentele sarut si preludiu la preocupari demne de o cautare pe Google, precum teabagging, space-docking si DVDA, sunt eminamente niste perversiuni, pentru ca nu au nimic in comun cu procrearea si sunt destinate placerii pure. Iata, nu exista sex nepervers!

Scurt pe doi, suntem toti niste perversi. Niste devianti. Natura dorintei noastre sexuale este sa caute activ limitele si sa treaca de ele, testand permanent granitele normalitatii. Exact asta face ca sexul sa fie un lucru nemaipomenit. Dormitorul trebuie sa fie spatiul in care facem ceea ce nu ni se permite in viata de zi cu zi. E o concluzie mai sanatoasa decat oricare alta. Decat sa pretindem ca minoritatea LGBTQ e un apendice al normalitatii si al sexualitatii, ca e o chestie pe care noi, oamenii „normali, o toleram pentru ca suntem bine crescuti si intelegatori, mai bine am accepta un adevar mult mai eliberator. Acela ca toate formele sexualitatii sunt perverse. Tot ceea ce facem, fie ca se intampla cu lumina stinsa si dureaza 30 de secunde, fie ca implica o sala intunecata in Berghain, e pervers. Iar asta e un lucru cat se poate de minunat.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK