Bloggerul, noul proletar, de Alex. Leo Serban

M-am convins (daca mai era nevoie) de un lucru: atunci cind te legi de „unul de-al lor', bloggerii reactioneaza in bloc, anarhic-cazon, stringind rindurile in jurul blog-ului criticat. Nu gasesti nici unul care sa spuna: Stai, domle, poate ca omul asta are dreptate aici, blog-ul cu pricina chiar este prost! Nu.

Se invoca „dreptul la libera exprimare' (dar liber nu inseamna obligatoriu!), faptul ca „un blog nu face literatura' (dar nici jurnalism, de multe ori), ideea de „blog privat' (dar, atunci, n-ar mai fi public) si, mai ales, se arunca in capul celui sau celei care contesta calitatea blog-ului respectiv vesnica intrebare boanta: Ce te bagi tu, jurnalist, unde nu-ti fierbe oala? Esti cumva invidios pe „numarul mare de accesari'? (tipicul argument tabloid, al rating-ului…)

E ca si cum, atunci cind un blogger ar strimba din nas la un articol prost aparut in presa scrisa, jurnalistii s-ar napusti asupra acestuia din simpla so­lidaritate sindicala. Ceea ce este absurd – jurnalistii nu fac asta. Bloggerii, da. Ei au dreptul de a critica orice, oricum, oriunde si pe oricine, potrivit unui principiu zis „democratic'.

Problema este ca exprimarea publica e tot mai marcata de ceea ce francezii numesc le nivellement par le bas (nivelarea prin pragul de jos). Lucrul acesta incepe cu educatia (tot mai precara) si se desavirseste prin mass-media (tot mai tabloidizata). E un cerc vicios care demonstreaza ca democratia – perfect valabila ca solutie politica – devine o adevarata pacoste atunci cind e aplicata in alte domenii. Mai ales in cultura!

Pina nu demult, nivelul cultural era definit de o elita, iar masele aspirau, cum-necum, la standardele fixate de acea elita. Astazi, canonul (estetic) este contestat vehement, „gustul' oricui – rezultat al educatiei precare si al unei culturi folclorice, „dupa ureche' – a ajuns sacrosanct, iar expertii diverselor domenii artistice sint marginalizati, cu argumentul pervers ca „publicul nu ii mai urmeaza'… De fapt, se reuseste – astfel – ceea ce comunismul nu a putut realiza in plan politic: preluarea puterii de catre „clasa muncitoare'.

Bloggerul este noul proletar – revendicativ, vindicativ si profund an­ti-e­litist. Marx poate dormi linistit: batjocorita economic, revolutia lui triumfa cultural.

Articol publicat in ELLE Septembrie 2008

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK