Big Little Lies a ajuns, aseara, la ultimul episod, finalul dramatic, razbunator si sangeros, pe care il asteptam toate. In cele din urma, toate firele narative s-au legat intr-unul singur, care a rezolvat acele situatii pe care le credeam fara raspuns, ba chiar aruncate acolo ca sa faca povestea mai interesanta sau mai digerabila, sa ne tina in fata ecranului fara sa aiba vreo miza mai mare.
Daca ai citit pana aici, am sa presupun ca ai vazut deja episodul final si ai tras singura concluziile, asa ca nu am sa ma feresc sa spun cate ceva despre desfasurarea actiunii acestui serial bun (da, chiar foarte bun, orice ar zice cei care il compara cu Desperate Housewives’). Deci, scenariul scris dupa cartea lui Liane Moriarty urmareste vietile a cateva femei care traiesc confortabil in Monterey, California (spre deosebire de cele din roman, care traiesc in Australia).
O avem, deci, pe Madeline, epocala Reese Witherspoon care nu mi-a fost niciodata mai simpatica decat acum, cand, in cele din urma, portretizeaza o femeie nefericita cu familia si lipsa ei de ocupatie, si isi petrece timpul urandu-si fostul sot, casatorit acum cu blanda Bonnie (Zoe Kravitz, pasionata de yoga, obiecte handmade si pace interioara, cea care pare sa ii fure fiica lui Madeline si sa isi asume un rol de mama sfatoasa si prietenoasa pentru adolescenta) si incercand sa intervina in orice conflict din micul orasel.
Prietena ei cea mai buna este Celeste (Nicole Kidman), este femeia care pare sa aiba viata perfecta alaturi de sotul sau mai tanar, Perry (Alexander Skarsgard) si de cei doi gemeni ai lor, dar este in realitate victima unor abuzuri domestice repetate. Iar intre Celeste si Madeline apare si Jane (Shailene Woodley), o mama al carei copil este rezultatul unui viol si care este singura care nu pare sa se bucure de stabilitatea si confortul financiar al celorlalte mame din comunitate. Tanara si plina de secrete, Jane incearca sa isi vindece ranile si sa isi gaseasca agresorul din trecut pentru a putea sa treaca, in cele din urma, peste episodul traumatizant care i-a marcat viata.
Citeste si:
Serialul Big Little Lies si the perfect life
Povestile din Big Little Lies incep sa se intretaie inca din primul episod, cand, la scoala, fiul lui Jane, proaspat introdus in clasa, este acuzat ca ar fi strangulat-o pe colega sa, Amabella, fiica Renatei (Laura Dern intr-un rol fabulos), o mama de cariera care sufera din cauza judecatilor pe care i le aplica toate celelalte femei din comunitate.
Actul acesta violent, despre care nu aflam adevarul decat in ultimul episod – alaturi de atacurile repetate asupra Amabellei – vin sa completeze bataile pe care le sufera Celeste si transforma un serial despre niste femei care par sa aiba vieti perfecte intr-un studiu despre violenta. Cine o practica, de ce, cine sunt victimele – si, foarte important, cum pot aceste victime sa fie chiar acele femei de la care nu te-ai astepta in ruptul capului – violenta este tema centrala in Big Little Lies.
Iar faptul ca niste vedete (si actrite foarte bune) au decis sa faca un proiect despre aceasta tema este imbucurator. La fel de imbucurator este si felul in care au ales ele, alaturi de regizorul Jean-Marc Vallee, sa aduca in fata privitorului subiectul. Iar finalul, marele final in care Perry, sotul abuziv, este lichidat de grupul de femei furioase, adunate intr-un singur loc, intr-o expresie suprema de solidaritate, este cel mai satisfacator ultim episod pe care l-am vazut in ultimii ani.
Citeste si:
Care-i treaba cu violenta asupra femeilor la TV?
Cu atat mai mult cu cat, pe parcursul celor aproape doua luni in care serialul a fost prezentat pe TV, s-au gasit multi critici, in majoritate barbati, care sa spuna despre Big Little Lies ca este o poveste despre sex dur sau practici BDSM. Da, s-au gasit jurnalisti (tot barbati) care sa asemene Big Little Lies cu Fifty Shades of Grey. In realitate – si orice femeie cu care am discutat despre serial poate sa iti spuna asta – Big Little Lies este despre felurile nesuferite, nebanuite, in care violenta isi face loc in vietile victimelor, despre felul in care victimele incearca sa isi nege statutul si sa scape.
Si, cel mai mult, este despre o coalizare feminina, despre o solidaritate pe care (sper) o experimentam toate in viata reala, dar pe care o vedem mult prea tarziu pe TV (pentru ca este, probabil, destul de neinteresanta, fiind atat de intalnita). Intr-un serial in care toata lumea pare sa judece pe toata lumea (iar femeile, intre ele, sunt cele care se judeca cel mai tare), finalul arata ca exista solidaritate – ca femeile, impreuna, pot sa castige, si ca e nevoie ca ele sa se inteleaga si sa renunte la judecati ca sa poata face asta.
Foto: PR