Jurnalistii de reviste glossy sint genul de oameni care stiu cite putin despre foarte multe lucruri. Scriind cu naturalete de la numar la numar despre bucataria orientala, desertul tunisian sau plantele de apartament, nu au niciodata timp (a se citi „pagini') sa aprofundeze un subiect. Asa ca, asumindu-mi superficialitatea a vreo 6.000 de semne, am plonjat in marea japoneza numita manga. Si nu singur, ci ajutat de doi scafandri cu experienta: Veronica Solomon (aka Inkamon) si Bogdan Gorganeanu (aka Otaku).
Scurt istoric
In 1814, Hokusai, un faimos artist japonez, a creat o carte de schite in alb si negru pe care a numit-o manga (schite involuntare). In prezent, cuvintul manga descrie cartile japoneze de benzi desenate, in cerneala, care contin o poveste sau serii dintr-o poveste mai lunga.
O particularitate a cartilor manga este parcurgerea lor de la dreapta la stinga. Curentul manga a inceput sa devina o adevarata industrie din anii ‘80, adresindu-se tuturor categoriilor de consumatori. Astfel, benzile desenate japoneze au fost impartite ca in cinematografie: horror, SF, psihologic, politic, shojo (manga pentru fete), mecha, hentai (manga pentru adulti).
La inceputul anilor 90, curentul anime a patruns destul de puternic si in Romania prin intermediul TVR-ului. Primul anime difuzat in Romania a fost Aventurierii Spatiului, urmat de Macross (mecha), Sandy Bell (shojo), Sailer Moon (shojo), Dragon Ball… Fenomenul este acum universal, manga si anime-urile au devenit populare in afara Japoniei, ajungind sa influenteze in special artele vizuale, dar si alte forme de divertisment. Emisiunea Manga Zone, de pe postul francez MCM, a fost una dintre principalele surse de informatie despre fenomen. Datorita acestei emisiuni, Bogdan Gorganeanu, cel care isi va spune ceva mai tirziu Otaku, a intrat in contact cu ceea ce, spune el , reprezinta „accesul la diversitate, nou, exprimare libera, transmiterea de mesaje, idei si informatii din orice domeniu, fara nici un fel de interdictie.
Sfinta trinitate: Otaku, Manga, Anime
In viziunea mea, influentat de filmul omonim, vazut la TIFF cu cativa ani in urma, otaku este un fel de geek contemporan, pasionat de tehnologie, usor alienat si prea putin doritor de compania oamenilor, cu exceptia celor care impartasesc aceeasi pasiune. In cazul fenomenului manga, otaku este fanul absolut al benzilor desenate japoneze, al carui mod de viata este influentat de aceasta pasiune. Initial, termenul avea clar o conotatie peiorativa, desemnind o persoana cu o obsesie nesanatoasa si exclusiva, iar aceasta perceptie inca se pastreaza. „Cind spui despre cineva ca e otak, e si zeflemitor si admirativ, adica omul e cam dus cu pluta in raport cu ceea ce e general acceptat ca fiind normal, dar superpasionat si superspecializat pe felia lui… Acum, defineste normalitatea si spune-mi tu daca e bine sau rau sa fii otak', spune Veronica Solomon. „In Japonia, termenul are o conotatie negativa in rindul adultilor in general, dar in rindul tinerilor este la moda / este cool sa fii otaku.
In lume, otaku are o conotatie pozitiva ce desemneaza un specialist in divertismentul de masa japonez (mass culture), care cunoaste foarte bine noutatile din domeniu si este la zi cu ultimele anime-uri, manga-uri, jocuri video, trupe J-rock/ J-pop, Fashion-ul din HARAJUKU…', completeaza conceptul Bogdan, cel care a introdus practic in Romania cuvintul otaku. Pe scurt, ca sa stim ce avem pe tatami, manga este banda desenata japoneza. Animatia japoneza (anime) s-a dezvoltat in paralel si prin intermediul curentului manga. Un studio de animatie testeaza mai intii piata cu ajutorul manga-ului inainte de a se apuca de un anime. Iar otaku este devoratorul lor. Termenul a aparut in 1983, in seria manga An Investigation of Otaku, de Akio Nakamori. In anii 90 termenul s-a extins si in alte zone: anime, jocuri video, jucarii, muzica, film, moda…
Page: 1 2