Bariere care te împiedică să fii prezentă emoțional într-o discuție cu partenerul tău

Aveți o discuție mai aprinsă în cuplu și ceva se întâmplă astfel încât te deconectezi de la partener și totul se transformă într-un război. Gândurile tale dau tonul...

Toată lumea se ceartă și cu siguranță viața oferă suficiente contexte în care să vă apăsați reciproc butoanele. Ori face partenerul anumite lucruri care deranjează, poate le faci tu și el se simte rănit, ori anumite situații vă pun la grea încercare. Și ca atare e necesar să descoperiți noi modalități de a face față, noi soluții, noi negocieri în care fiecare dintre voi trebuie să schimbe ceva. Iar până la rezultatul final treceți printr-un proces inconfortabil dar necesar. Ce te poate sabota într-o astfel de discuție cu partenerul? Tocmai ceea ce gândești.

Este despre mine!

Virezi spre îndreptățire, în care vrei să te faci tu auzită, înțeleasă, fără să îl mai iei și pe partener în calcul, cu trăirile și perspectivele lui. Nu mai este un dialog, ci mai degrabă un monolog la finalul căruia vrei scuze și un rezultat identic cu cel din mintea ta. Ce iese din acest tipar, răspunsul partenerului care vorbește și despre cum se simte el în situația respectivă îți trezește furia și te simți nedreptățită că nu este reflectorul ațintit doar spre tine.

Etichetarea

Deja ai luat decizia. Este egoist, insensibil, nerecunoscător, imatur. Iar discuția devine o pledoarie în care vii cu diverse argumente care să îți susțină acest… diagnostic. Nu atragi atenția asupra unui comportament care e așa, în relație cu care să spui cum te simți și ce ai nevoie diferit. Nu te concentrezi împreună cu el pe soluții alternative, ci pe atacul partenerului.

O face intenționat

Sau chiar vrea să îmi facă rău! Și ce se întâmplă mai departe când cineva vrea să îți facă rău? Te aperi cu toate armele din dotare. Ce este util într-o astfel de interpretare a situației? Să te uiți la ceea ce arată realitatea. Cât de logic și rațional e gândul tău? Ai dovezi pentru el? Sunt dovezile acestea în concordanță cu realitatea? I-ai cerut cât se poate de specific ceea ce aveai nevoie de la el? Te-ai asigurat că a înțeles mesajul pe care i l-ai transmis?

Ba eu am dreptate!

Și apar întreruperile. Nu îl lași să termine ceea ce are de zis, începi să butonezi telefonul, te distragi făcând diverse lucruri, te retragi emoțional din discuție iar absența emoțională se vede la nivel de limbaj al corpului, la nivel de mimică. Din nou nu ești interesată sau dispusă să îți asculți partenerul pentru a-l înțelege.

Concentrarea pe partener

Vrei atât de mult ca relația voastră să meargă, să fii acolo pentru partenerul tău încât la o astfel de discuție aprinsă ești 100% orientată către partener, ce vrea, ce simte, ce gândește, încât efectiv te pierzi pe tine din vedere. Intenția ta e bună și ești convinsă că procedezi foarte bine și sănătos. Îi pui foarte multe întrebări deoarece vrei să știi tot, ori nu îl întrerupi deloc ca să aibă spațiu suficient de exprimare. Ești foarte atentă la fiecare cuvânt al său, la fiecare gest. Dar nu ești atentă la cum te simți tu și ce ai avea nevoie din partea lui.