Nu-ti birfesti niciodata prietenul, iubitul, sotul, amantul? Nu-ti vine niciodata sa-i decupezi capul din poze? Sau sa i-l spargi direct cu cel mai greu obiect pe care il gasesti prin preajma? Lasa ipocrizia deoparte si recunoaste: toate astea ti se intimpla si tie. Frecvent. Pentru ca, oricit de mult l-ai iubi, la un moment dat te calca pe nervi. Rau de tot. In acel moment iti dai seama ca e un personaj egoist, meschin, imatur, dezordonat (am auzit si formularea „prea ordonat’) si care, pe scurt, NU TE MERITA.
Paradoxul este ca, in ciuda nemultumirilor, reprosurilor si nervilor, ramii cu el, il iubesti in continuare, ba chiar, uneori, te si mariti cu el. De ce? Nu cumva, in adincul sufletului, speri ca vei reusi imposibilul? Imposibil care, in limbajul universal al cuplurilor, inseamna ca vrei sa-l schimbi.
Nu cu totul, ci doar in punctele esentiale. Cele care te privesc pe tine. Altfel, cum s-ar explica acele situatii (multe la numar), lipsite de orice logica si care nasc atitea controverse in orisice cuplu, in care tu te consideri indreptatita sa-i spui cum sa se imbrace, ce sa citeasca, cu ce prieteni sa se intilneasca, cu ce prieteni sa nu se intilneasca, ce muzica sa asculte, la ce volum, ce emisiuni sa urmareasca, pe cine sa critice, pe cine sa laude. Iar el (sarmanul inconstient!) incearca sa se impotriveasca. Sau, mai rau, te sfideaza, face exact pe dos, se joaca cu nervii tai si cu linistea lui. Este, deci, mai mult decit evident ca noi toate vrem (o data ce i-am prins intr-o relatie si sintem decise sa nu le dam drumul) sa-i schimbam. Cu orice pret.
Chit ca acele citeva „mici’ retusuri au de-a face exact cu ceea ce ti se parea, la inceputul relatiei voastre, mai cool, mai sexy, mai incitant la el. Dupa un scurt schimb de experienta cu prietenele tale, vei vedea ca realitatea inconjuratoare este plina de astfel de exemple. Toate au cam aceleasi probleme. In ceea ce te priveste, gindeste-te numai la cum se imbraca. Camasa scoasa din pantaloni, jeansii rupti si puloverul vechi iti intuneca retina sensibila de fashion victim. Cindva ti se pareau nonconformiste; acum le gasesti de-a dreptul jalnice. Sau muzica pe care o asculta el si prietenii lui. Atit de tare incit, impreuna cu ei, o asculta toti vecinii de pe strada. Chiar si aceasta mica extravaganta ti se parea tolerabila. Acum consideri ca este total deplasat, daca nu chiar de prost gust, sa obligi o strada intreaga sa-ti impartaseasca gusturile muzicale.
Drept pentru care il obligi si tu pe el sa citeasca aceleasi carti pe care le citesti tu (te justifici ca vrei sa-l educi), sa-i placa pe prietenii tai (chiar daca tu nu-i inghiti deloc pe ai lui), sa inchida usile fara zgomot, sa se uite la Sex & the City (cind el are chef de fotbal). De ce sintem asa de perseverente in incercarea de a-i schimba in cele mai mici detalii?
Unii spun ca la mijloc ar fi vorba de narcisism; ne place atit de mult de propria noastra persoana incit o dorim multiplicata. Cu alte cuvinte, ne dorim un iubit dupa chipul si asemanarea noastra. Daca si el te iubeste la fel de mult pe cit te iubesti tu, toata treaba s-ar putea sa mearga. In cazul in care iubirea lui este dublata de o personalitate de plastilina, pe care tu sa o modelezi dupa bunul plac, relatia are sanse minime de supravietuire. Pentru ca risti enorm: intr-o buna zi s-ar putea sa te plictisesti sau, mai rau, sa te ingrozesti la gindul ca ai o clona masculina.
Varianta de dorit este genul inflexibil. Te adora, dar nu se lasa (nici mort) schimbat. Zice ca tine, face ca el. Va certati, dar nu va despartiti. Este un exemplar periculos: te poate duce, pe nesimtite, in fata altarului. Iar tu vei fi convinsa ca a fost in intregime ideea ta.
Page: 1 2