Cand te-ai indragostit de el, era barbatul ideal. Intre timp, ti-ai dat seama ca ar fi barbatul ideal daca s-ar lasa putin modificat. De tine, bineinteles. Oricat de ambitioasa ai fi, nu incerca imposibilul.
Nu-ti birfesti niciodata prietenul, iubitul, sotul, amantul? Nu-ti vine niciodata sa-i decupezi capul din poze? Sau sa i-l spargi direct cu cel mai greu obiect pe care il gasesti prin preajma? Lasa ipocrizia deoparte si recunoaste: toate astea ti se intimpla si tie. Frecvent. Pentru ca, oricit de mult l-ai iubi, la un moment dat te calca pe nervi. Rau de tot. In acel moment iti dai seama ca e un personaj egoist, meschin, imatur, dezordonat (am auzit si formularea „prea ordonat') si care, pe scurt, NU TE MERITA.
Paradoxul este ca, in ciuda nemultumirilor, reprosurilor si nervilor, ramii cu el, il iubesti in continuare, ba chiar, uneori, te si mariti cu el. De ce? Nu cumva, in adincul sufletului, speri ca vei reusi imposibilul? Imposibil care, in limbajul universal al cuplurilor, inseamna ca vrei sa-l schimbi.
Nu cu totul, ci doar in punctele esentiale. Cele care te privesc pe tine. Altfel, cum s-ar explica acele situatii (multe la numar), lipsite de orice logica si care nasc atitea controverse in orisice cuplu, in care tu te consideri indreptatita sa-i spui cum sa se imbrace, ce sa citeasca, cu ce prieteni sa se intilneasca, cu ce prieteni sa nu se intilneasca, ce muzica sa asculte, la ce volum, ce emisiuni sa urmareasca, pe cine sa critice, pe cine sa laude. Iar el (sarmanul inconstient!) incearca sa se impotriveasca. Sau, mai rau, te sfideaza, face exact pe dos, se joaca cu nervii tai si cu linistea lui. Este, deci, mai mult decit evident ca noi toate vrem (o data ce i-am prins intr-o relatie si sintem decise sa nu le dam drumul) sa-i schimbam. Cu orice pret.
Chit ca acele citeva „mici' retusuri au de-a face exact cu ceea ce ti se parea, la inceputul relatiei voastre, mai cool, mai sexy, mai incitant la el. Dupa un scurt schimb de experienta cu prietenele tale, vei vedea ca realitatea inconjuratoare este plina de astfel de exemple. Toate au cam aceleasi probleme. In ceea ce te priveste, gindeste-te numai la cum se imbraca. Camasa scoasa din pantaloni, jeansii rupti si puloverul vechi iti intuneca retina sensibila de fashion victim. Cindva ti se pareau nonconformiste; acum le gasesti de-a dreptul jalnice. Sau muzica pe care o asculta el si prietenii lui. Atit de tare incit, impreuna cu ei, o asculta toti vecinii de pe strada. Chiar si aceasta mica extravaganta ti se parea tolerabila. Acum consideri ca este total deplasat, daca nu chiar de prost gust, sa obligi o strada intreaga sa-ti impartaseasca gusturile muzicale.
Drept pentru care il obligi si tu pe el sa citeasca aceleasi carti pe care le citesti tu (te justifici ca vrei sa-l educi), sa-i placa pe prietenii tai (chiar daca tu nu-i inghiti deloc pe ai lui), sa inchida usile fara zgomot, sa se uite la Sex & the City (cind el are chef de fotbal). De ce sintem asa de perseverente in incercarea de a-i schimba in cele mai mici detalii?
Unii spun ca la mijloc ar fi vorba de narcisism; ne place atit de mult de propria noastra persoana incit o dorim multiplicata. Cu alte cuvinte, ne dorim un iubit dupa chipul si asemanarea noastra. Daca si el te iubeste la fel de mult pe cit te iubesti tu, toata treaba s-ar putea sa mearga. In cazul in care iubirea lui este dublata de o personalitate de plastilina, pe care tu sa o modelezi dupa bunul plac, relatia are sanse minime de supravietuire. Pentru ca risti enorm: intr-o buna zi s-ar putea sa te plictisesti sau, mai rau, sa te ingrozesti la gindul ca ai o clona masculina.
Varianta de dorit este genul inflexibil. Te adora, dar nu se lasa (nici mort) schimbat. Zice ca tine, face ca el. Va certati, dar nu va despartiti. Este un exemplar periculos: te poate duce, pe nesimtite, in fata altarului. Iar tu vei fi convinsa ca a fost in intregime ideea ta.
O alta ipoteza (foarte plauzibila si ea) este ca fiecare dintre noi are un ideal masculin. Pe care il cautam cit il cautam, iar cind obosim incercam (cu tot dinadinsul) sa-l transformam pe primul barbat iesit in cale intr-un personaj cit mai apropiat de Fat-Frumosul din basmul personal. O fi bine, o fi rau? Greu de zis.
Daca toate cautarile anterioare te-au extenuat pina la descurajare, exista o solutie. Si s-ar putea sa-i convina si lui. Dar numai la inceput (pina se infiripa sentimentul si relatia); dupa care, barbatul visurilor tale se va departa treptat de imaginea din mintea ta si va deveni un barbat ca oricare altul (varianta buna) sau unul care te enerveaza la maximum (varianta mai putin buna). Pina la urma, povestea asta cu idealul masculin este insa foarte primejdioasa. Din mai multe motive.
Cel mai important dintre ele este ca nu are acoperire in realitate. Norocoasele care il asteapta pe barbatul vietii lor, il gasesc intimplator si traiesc apoi fericite impreuna cu el pentru totdeauna exista doar in filme si chiar si acolo sint pe cale de disparitie. Daca ti-ai construit o imagine a barbatului ideal, renunta la ea. In felul asta vei fi scutita de dezamagiri ulterioare si de concluzii deprimante. Ca sa-ti dai seama cit de inutil e acest ideal, imagineaza-ti ca orideciteori mergi la o intilnire, ai un sablon in geanta, in functie de care decizi daca el te merita sau nu. Iar suprapunerea dintre imaginea perfecta a sablonului si cea mototolita a bietului pretendent te impiedica de fiecare data sa te duci la o a doua intilnire. Asa ca: Bye-bye, Prince Charming! Welcome into the real world!
Cit despre lumea reala (singura la care e indicat sa ne raportam), microbul care ataca articulatiile oricarui cuplu mai batrin de trei luni (ei bine, din acest punct de vedere chiar traim in secolul vitezei) se numeste rutina. Cu pacatoasele ei sinonime – plictiseala, monotonie si neplacutul ei efect – lipsa totala de surpriza. Daca n-ai ajuns inca in aceasta etapa a vietii tale de cuplu, esti o fericita. Daca da, stii despre ce vorbesc. Din cauza rutinei, avem idei de schimbare.
Incepem cu propria persoana? Nici vorba. intotdeauna el e vinovat pentru ca noi ne plictisim, ne enervam si, in cele din urma, ne lasam cuprinse de inevitabila deprimare. Drept pentru care vrem sa-l schimbam pe barbatul de linga noi (nu neaparat sa ne luam altul, ci doar sa-l modificam pe cel pe care-l avem). Si daca tot sintem decise sa-l schimbam, nimic nu e lasat la voia intimplarii. Haine, tunsoare, apucaturi, limbaj, hobby-uri, totul este scanat cu vigilenta si modificat. Doar in imaginatia noastra, bineinteles. Pentru ca nici un barbat (cu capul pe umeri) nu ne-ar da mina libera sa facem asa ceva. Si, de ce sa n-o recunoastem, nici noi la rindul nostru nu ne-am da asa, cu totul, pe mina unui barbat, oricita incredere am avea in judecata si gusturile lui.
La urma urmei, schimbarea nu e, pentru cupluri, o bomboana dulce, ci un medicament impotriva plictiselii care, in ultima instanta, previne chiar si incurabilul (unii ar spune si inevitabilul) adulter. Si, totusi, cind eram mai convinsa ca oricind ca schimbarea intr-un cuplu e un cerc vicios (sau, cu alte cuvinte, ne invirtim in jurul propriilor noastre orgolii), am intilnit un barbat care credea cu sinceritate ca prietena lui vrea sa-l schimbe dintr-un motiv cit se poate de altruist: pentru ca ii vrea binele. Situatia nu-i convenea in totalitate, dar o accepta, convins fiind ca rezultatele vor fi in avantajul lui. (Pentru el, un avantaj era si simplul fapt de a avea liniste acasa). Singurul inconvenient era reactia prietenilor lui care il suspectau de sindromul „barbat dominat' sau, mai pe romaneste, „sub papucul femeii'.
Asa ca, oricit de mult te-ai stradui tu si oricit de docil ar fi el (dar unde se gaseste un asemenea specimen?), intotdeauna niste oameni de bine ii vor deschide ochii. Pina la urma, cred ca un sfat intelept ar fi sa-l iubesti asa cum e. Daca-l iubesti. Daca nu, orice efort e oricum zadarnic. Sau ai putea incearca sa te schimbi tu: fii calma (chiar daca vine la nunta prietenei tale in jeans si camasa cu carouri), fii insensibila (la comentariile prietenilor tai prezenti la aceeasi nunta), fii ingaduitoare si lasa-l sa se uite la meciuri. Cind vrei linga tine un Fat-Frumos, esti obligata si tu sa joci rolul zinei bune!
Crina Alexe
Foto: Little girl playing with a frog-prince from Shutterstock