Barbatii si ceasul biologic

Cind prietena mea L. mi-a spus ca vrea sa faca un copil singura, am stiut ca e numai o chestiune de timp pina imi va cere sperma. La 34 de ani, eram in floarea virstei mele de burlac: alergator devotat si sportiv in aer liber, aveam o ipoteca pe un apartament mare din Manhattan, si nici nu eram chiar respingator ca infatisare. In jocul procrearii, barbatii ca mine nu stau pe locul din dreapta, ci conduc. Sau cel putin asa credeam. La concurenta cu eventuala cerere a lui L., un prieten mi-a marturisit ca trebuie sa faca o operatie de scrot, ca sa corecteze o problema a ductului, care se putea afla in spatele necazurilor pe care le avea sotia sa cu conceptia. Deja devenisem confidentul unui alt prieten a ca­rui sotie tocmai trecuse printr-un ciclu dureros de fertilizare in vitro (IVF), dupa ce s-a des­coperit ca numarul spermatozoizilor sotului era aproape de nivelul sterilitatii. Ca si mine, aveau putin peste treizeci de ani, erau sanatosi si robusti.

Cu toate astea, ma gindeam ca o voi pu­tea lasa insarcinata pe L. si, in schimb, imi faceam griji in legatura cu relatia pe care o voi avea cu un copil al carui tata biologic voi fi, dar pe care nu-l voi creste. Mai ales, nu voiam sa contribui la nasterea unui copil care ar putea ajunge sa ma dispretuiasca. Dar poate ca ma grabeam prea tare: daca do­natia mea catre L. nu va fi la inaltime? Ca orice nevrotic care se respecta, am cau­tat pe net si am descoperit repede ca obiceiurile mele – tigari, alcool si, din cind in cind, marijuana – nu erau bune pentru sper­ma. (Toate trei scad nivelul hormonilor si astfel si productia sanatoasa de sperma, dar mai ales tigarile s-au dovedit a avea un efect toxic asupra testiculelor, conform Asociatiei Nationale de Infertilitate).

E si mai grav cind adaugi virsta printre factori. La 30 de ani, bar­batii ajung la andropauza, un declin incet, dar sigur in productia de testosteron, care contribuie la crearea spermei si la alte functii, precum abilitatea de a avea si a mentine o erectie. Se pare ca voi produce mai putina sperma la fiecare ejaculare pe masura ce imbatrinesc, spermatozoizii mei nu vor mai inota la fel de bine, si mai putini dintre ei vor avea o forma normala (ceea ce inseamna ca vor avea mai putine sanse sa penetreze cu succes un ovul). De asemenea, ar fi posibil ca testiculele mele sa se micsoreze deja si sa devina mai moi, producind astfel mai putina sperma.

Mereu am considerat fertilitatea ca o problema a femeilor, dar m-am cutremurat cind am citit ca barbatii sint vinovatii in 40% din cuplurile infertile, sau din cele care nu au reusit sa conceapa un copil dupa ce au incercat mai mult de un an. Si, desi se stie ca virsta femeii la conceptie poate contribui la aparitia sindromului Down, s-a dovedit ca barbatii sint factorul cauzator al bolii in jumatate din cazurile in care ambii parteneri au peste 35 de ani. (Aparitia schizofreniei la urmasi este si ea legata de virsta tatalui.)

Aventurile mele au inceput, in mod ironic, cind L. si cu mine am devenit mai mult decit prieteni. Sa incep o relatie cu o persoana pe care si incercam s-o las insarcinata era prea ciudat, iar discutiile despre copii au incetat – dupa cum s-a intimplat, in cele din urma, si cu relatia noastra. Dar eu eram bintuit de ceea ce aflasem despre sansele mele de reproducere. Daca aveam un deficit acolo jos, trebuia sa recunosc asta cind incepeam sa ma intilnesc cu o persoana noua? Era corect sa-i ascund lipsurile pina cind relatia devenea serioasa? Si cum ramine cu suspiciunile fe­meilor legate de barbatii singuri care se a­propie de 40 de ani (cu siguranta trebuie sa suferim de o teama patologica de a ne lua angajamente, sintem distrusi emotional sau avem o alta problema dubioasa)? Un diagnostic de infertilitate ar justifica aceste temeri. Ma bazez pe prietenele mele sa-mi aranjeze intilniri. Ce-o sa spuna ele despre mica mea pro­blema? „Stiu un tip grozav pentru tine, dar uite care e smecheria…'

Devenise imperativ sa aflu care era starea spermei mele. „Esti sigur ca vrei sa faci asta?', m-a intrebat medicul Harry Fisch, cind l-am sunat ca sa-mi fac o programare. Urolog la Spitalul Presbiterian din New York si la Centrul Me­dical al Universitatii Columbia, este autorul cartii Ceasul biologic al barbatilor, o carte care detaliaza relatia dintre virsta barbatilor si fertilitate. „Pentru ca in mod normal nu as recomanda o analiza a spermei pentru cineva in situatia ta.' Noile mele griji legate de reproducere erau insotite si de un sir de revelatii destul de deranjante despre mine. Cind aveam in jur de doua­zeci de ani, spuneam in gura mare ca nu vreau sa am copii. Nu eram propriu-zis impotriva copiilor, dar faptul ca imi exprimam clar dezacordul le tinea la distanta pe femeile singure care se aflau intr-o dispozitie reproducti­va.

Totusi, cind am ajuns pe la treizeci de ani, am inceput sa ma inmoi la ideea de casatorie, dar daca era sa am copii – ceea ce parea mai mult inevitabil decit dezirabil – trebuia sa-i am cu o persoana pe care s-o iubesc profund, la nebunie. Standardele dupa care imi stabileam intilnirile au devenit stringente: voi astepta acea femeie care sa ma faca sa vreau sa am copii. Acum, cu o saptamina inainte de a implini 35 de ani, intreaga strategie mi se parea re­voltatoare. Daca inotatorii mei erau slabi sau, Doamne fereste, inexistenti, era posibil sa nu am de ales – nici in privinta copiilor, nici in pri­vinta casatoriei. Si mai deranjant era cit de repede puteam sa sfirsesc la cosul de gunoi al intilnirilor. Increderea mea, singura care imi da­dea putere in acest joc, era stirbita. Un diagnostic de infertilitate i-ar fi dat lovitura de gratie.

Un scenariu de groaza implica o boala n­u­mita azoospermie, sau absenta completa a spermatozoizilor din lichidul seminal, cum e cazul celor 10-15% dintre barbatii infertili, conform datelor de la Asociatia Americana de Urologie. As fi putut avea si varicocel (venele scrotului sa fie dilatate), problema de duct pentru care prietenul meu avusese nevoie de ope­ratie (venele largite se supraincalzesc, omorind o parte din spermatozoizi) si care apare la 15% dintre barbati in general, si la 40% dintre cei infertili. As fi putut avea un blocaj al caii de ejaculare, o tumora testiculara, sau chiar sa fiu alergic la propria mea sperma. (Multi barbati produc anticorpi care ataca sperma inainte ca aceasta sa-si poata indeplini rolul.)

Nu ma puteam baza pe prietenii mei sa ma faca sa ma razgindesc (nu-mi puteam permite sa par paranoic, vorbindu-le despre riscul de a da rateuri la inseminare), asa ca am luat legatura cu niste tipi de la Asociatia Nationala de Infertilitate, sub acoperirea anonimatului. „Incepi sa te intrebi daca sotia ta nu ar fi mai fericita cu altcineva', spunea unul dintre ei, care dadea vina pe varicela pe care o avusese in copilarie pentru ca nu reusea sa-si lase sotia insarcinata la cei treizeci si ceva de ani ai lui (in cele din urma a reusit la cea de-a treia IVF). „Clar, asta a stat la baza distrugerii casniciei noastre', spunea un altul, care incercase noua ani si trecuse cu sotia lui prin vreo sase seturi de tratamente, inainte de a renunta de tot. „Cind vedeam un pachet de Pampers ma apuca plinsul.'

Nu a fost nevoie decit de ci­te­va asemenea conversatii pentru a intelege de ce barbatii nu schimba intre ei, in mod normal, asemenea confidente. Testul se profila inspaimintator la orizont. Mi se spusese sa ma abtin de la ejaculare cu doua zile inaintea analizei de sperma. (Nu e recomandat sa „faci provizii', pentru ca spermatozoizii mor daca se acumuleaza in testicule.) Facusem o ultima incercare de a trai sanatos tre­cind pe Zyban ca sa ma las de fumat, alergind in fiecare zi si mincind mincare organica pentru a evita anumite tipuri de pesticide care pot fi asociate cu o calitate scazuta a spermei. Noua mea prietena, Z., care avea 27 de ani cind am inceput sa ne intilnim (nu pot spune ca ma deranja ca era in floarea virstei reproductive), ma sustinea, dar nici nu-si putea ascunde curiozitatea in legatura cu rezultatul testului. „Stii ca nu m-ar deranja indiferent ce-ar fi', mi-a scris ea intr-un e-mail cu o zi inainte de test. „Daca-mi promiti ca ma iei cu 50 de lire sterline in plus, te iau si eu steril.'

Doi receptioneri de vreo douazeci de ani se amuzau pe-acolo cind am intrat in laborator, si au asteptat sa-i anunt ca „am venit pentru o analiza a spermei'. Oare or sa ma cronometreze cit dureaza pina produc mostra? O sa faca pariu pe numarul de spermatozoizi? Am incercat sa nu ma gindesc la ei cind am intrat cu paharutul intr-o camera mica din holul laboratorului. Inauntru era un scaun cu rotile, din imitatie de piele, si un teanc de reviste Playboy pe raftul de linga chiuveta. Am inchis usa si am citit ce scria pe ea: Va rugam in­chideti usa. Produceti mostra. Cind terminati, curatati zona. Aduceti mostra la laborator. M-am gindit sa stau jos, insa am renuntat la idee cind mi-am dat seama citi au mai stat acolo cu pantalonii in vine inaintea mea. Dar gura paharului era atit de mica, incit trebuia sa stau jos neaparat, altfel riscam sa nu prind mostra cum trebuie. Am rasfoit ci­te­va reviste cu fete intinse pe asternuturi de satin sau lungite lasciv pe sezlonguri, dar paginile era atit de murdare ca nu ma ajutau cu nimic. Timpul trecea. Ii auzeam pe tipii din hol rizind. Stind cu paharul in mina, m-am gindit la singura persoana pe care barbatii nu o invita niciodata in fanteziile lor onanistice. Am inchis ochii si m-am gindit la Z. Trei minute mai tirziu, stateam in biroul doctorului Fisch, un tip inalt, grizonant, simpatic, de vreo patruzeci de ani, in timp ce el se uita peste rezultatele testului.

„E exact cum vrei tu sa fie', a spus el in cele din urma. Concentratia spermei mele – cifra cel mai des folosita de oameni cind vorbesc despre „numarul lor' – era de 64 de milioane pe mililitru. (Intervalul acceptabil este de 50-100 de milioane.) Volumul meu era mare, de 5,3 mililitri, ceea ce insemna un numar total al spermatozoizilor de 339 de milioane. Auzind cuvintele „o treime de miliard', pieptul mi s-a umflat, poate chiar in mod vizibil. Ma intrebam daca asta e un amanunt pe care sa-l pot strecura in conversatie la cocktailuri. Restul rezultatelor ma inscriau clar in medie: 54% din spermatozoizii mei aveau motilitate buna (viteza), rata lor de inaintare era de 3 (din 4), iar morfologia (forma) era de 35%, usor peste cele 30% ale liniei Mendoza stabilite de standardele Organizatiei Mondia­le a Sanatatii.

„As fi putut si eu sa va spun ca nu aveti nici problema', mi-a spus doctorul Fisch cind intram in sala de consultatii. „Americanul de rind, daca se uita in oglinda si are burta mare, inseamna ca testosteronul lui e-n sca­dere.' (Celulele de grasime, mai ales cele din burta, iau testosteronul din singe, scazind astfel fertilitatea.) „Ce e rau pentru inima e rau si pentru penis', mi-a explicat el cind imi da­deam pantalonii jos. Pe la jumatatea exame­nului medical, doctorul Fisch a inceput sa-mi pipaie testiculele cu capul intors intr-o parte, ca si cum ar fi spart un safe. „Ai varicocel', m-a anuntat el, dindu-i prima lovitura ego-ului meu. Intorsi in biroul lui, a continuat sa-mi ex­pli­ce ca, desi fertilitatea masculina sca­de cu virsta, e foarte simplu sa opresc acest declin: sa maninc bine, sa fac sport si sa evit toxinele. „Daca n-ai grija de tine', m-a avertizat el, „ceasul ticaie mai tare'. Mai tirziu, cind i-am dezvaluit rezultatele lui Z., reactia ei a fost amestecata. Se bucura ca sint sanatos, dar a recunoscut ca se gindeste sa-si cumpere anticonceptionale. Am zimbit si am inghitit ironia. Mai era timp, inca.

Arhiva revistei ELLE
Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK