Banii si fetele

Ii stiu pe Delia si pe Alex din timpul facultatii. Tot de atunci sint si impreuna. Sapte ani au trecut si ei inca isi platesc nota separat atunci cind iesim cu gasca in oras. Noi, restul cuplurilor, am privit mereu cu uimire, fara sa comentam in vreun fel, modul in care isi socoteau fiecare ce a consumat si cit mai datoreaza unul celuilalt. E adevarat ca niciodata nu i-am intrebat de ce fac asta. Pina la urma, banii sint un subiect tabu chiar si intre prieteni, in afara deselor ocazii in care ne plingem ca nu ne ajung. Cu toate astea, finantele joaca un rol semnificativ in viata unui cuplu. Banii, fie ca provin din bugetul familiei, salariu sau din propria afacere, ne contureaza statutul social, ne permit un anumit standard de viata, ne dicteaza cum ne imbracam, unde iesim in oras si cum ne petrecem vacantele. Am stat de vorba cu mai multe prietene despre cum isi administreaza banii in cuplu si am ajuns la concluzia ca fiecare o face in mod diferit. Cu toate acestea, se disting trei mari tipologii: fifty-fifty, totul-la-comun si barbatul-plateste-tot. Si pentru ca tot am amintit de Delia, sa incepem cu ea si cu prima categorie, cea croita dupa modelul nemtesc.

Fifty-fifty

Cind am abordat-o pe Delia si i-am povestit despre ce e articolul, a inceput sa rida: „Stiu de ce ma intrebi pe mine despre asta, pentru ca eu si Alex avem un sistem putin diferit de restul cuplurilor. Dar lucrurile stau asa pentru ca el e foarte cheltuitor, iar eu mult mai cumpatata. Cind ne-am cunoscut in facultate, cheltuiam banii impreuna, pina am constatat ca, daca merg in ritmul lui, raminem fara ei in citeva zile, oriciti am avea. Asa ca am stabilit ca e mai bine sa cheltuiasca fiecare cit are chef si sa punem banii la comun doar cind vine vorba de cheltuieli pentru casa, de la mincare si intretinere pina la diverse cumparaturi. Tot ramineam fara bani, dar macar ramineam fara ei dupa doua-trei saptamini, nu dupa una. Asa ca fiecare isi administreaza separat finantele cind vine vorba de haine, iesit in oras, mofturi. Cind mergem in vacante in afara tarii ne schimbam fiecare banii in euro de aici, iar acolo cheltuim cum apucam. In ultima vacanta in Belgia am cheltuit impreuna, dar asta e ceva nou pentru noi'.

Inainte, cind unul dintre ei raminea fara bani, celalalt ii dadea cu imprumut si se astepta sa-i primeasca inapoi. Lucrurile s-au schimbat in momentul in care Delia a renuntat la job-ul sau ce-i aducea un salariu lunar constant pentru activitatea de freelancer, care presupune remuneratia in hopuri. „Alex are un venit constant, asa ca plateste el, iar cind imi vin mie bani, platesc en-gros datorii si alte cheltuieli, ca sa compensez. Dar nu mai calculam ce si cum. Oricum, pe mine ma enerveaza cuplurile care negociaza pentru un suc sau ea vrea sa-si ia o rochie si el strimba din nas si invers. Prefer sistemul acesta – fiecare cheltuieste cum are chef, atita timp cit nu exagereaza, iar cheltuielile din casa sint acoperite.'

Cind vine vorba de stil nemtesc, prietena mea Mirela e cel mai bun exemplu de femeie care isi aplica ceea ce ai putea numi disciplina financiara. Atunci cind ia salariul il imparte in mici fisicuri de care prinde cu o agrafa biletele: plata intretinere, plata telefon, plata cursuri engleza. In felul acesta, nu ramine niciodata fara bani, sau macar fara datorii neacoperite. De aceea Mirela e prietena ideala care te poate insoti la cumparaturi: daca iti plac in egala masura doua perechi de pantofi, te sfatuieste sa iei una acum si una la urmatorul salariu. Cu o asa rigoare financiara nu e de mirare ca si la ea in cuplu functioneaza sistemul nemtesc: cheltuielile casei se platesc la comun, dar fiecare are „banii lui'.

„Am stabilit din momentul in care ne-am mutat impreuna cam care sint cheltuielile comune si cine se ocupa de plata facturilor. A functionat destul de bine sistemul. Nu s-a simtit nimeni «abuzat». Evident ca mai apar tot felul de cheltuieli, de exemplu atunci cind mergem la Ikea si ia cine are bani, le folosim amindoi, dar daca e vorba de piese de mobilier, cine da banii pe ele le ia cu el la «partaj». Am mai avut o relatie inainte, in care am incercat sa implementez sistemul acesta, dar nu am reusit pentru ca tipul cu care eram raminea vesnic fara bani si inevitabil apareau certuri pe tema asta. Asa, Cristi nu stie citi bani fac eu si nici eu citi face el. Imi platesc singura factura la mobil, costurile legate de intretinere si infrumusetare (cosmetica, tuns, vopsit etc.), hainele, benzina, RCA-ul la masina mea, abonamentele RATB si Metrorex etc. Si el la fel. Cind iesim in oras, uneori simte el nevoia sa fie un domn si plateste, alteori simt si eu nevoia sa ma revansez cu o bere, un taxi. In vacante ne cumparam separat bilete de avion – daca e cazul – daca nu, punem amindoi bani pentru benzina, cazare – 50%-50% si cind unul ramine fara bani ia de la celalalt.'

High Maintenance

La extrema cealalta se gaseste Laura, care isi cheltuieste salariul exclusiv pe capriciile personale, indiferent ca e sau nu implicata intr-o relatie. In ultima, care a durat cinci ani, prietenul ei „se ocupa' de toate cheltuielile. Laura spune ca a dobindit aceasta filosofie de viata in copilarie. „Eu asa am vazut la mine acasa. Tata platea tot, iar mama isi cheltuia banii cu noi, copiii. Drept urmare nu am vazut-o pe mama niciodata contribuind sau oferindu-i socoteala, sub pretextul ca salariul ei de profesor este unul insignifiant. Asa ca mi se pare de neconceput sa contribui la datoriile casei, vacante, iesiri in oras, cu vreun ban. Dar nu o fac din zgircenie, ci pentru ca nu s-a pus niciodata problema. Si chiar daca s-ar fi pus, consider ca am un venit mult prea mic pentru a avea vreo contributie la genul acesta de cheltuieli.'

Desi ar accepta un cadou handmade de 8 martie de la un tip fara bani de care sa zicem ca s-ar indragosti, nu se imagineaza intr-o relatie cu un barbat care cistiga la fel de mult sau chiar mai putin decit ea. „Pe mine nu ma invita in oras astfel de baieti. Inclusiv cind am fost in Cehia, unde stiam ca toata lumea plateste nemteste, am iesit cu doi tipi si amindoi mi-au platit consumatia. Au insistat, in conditiile in care m-am oferit si eu sa platesc pentru ca stiam obiceiurile de acolo. Amindoi au platit, spre stupoarea chelneritelor care se uitau ciudat la ei. Cred ca este evident ca sint oarecum high maintenance. Eu ma straduiesc sa ma fac frumoasa, sa nu fiu grasa, sa imi cumpar haine, sa ma coafez. Faptul ca cel care ma scoate in oras plateste nu inseamna ca nu-mi permit cafeaua respectiva. E un gest prin care el isi arata aprecierea fata de cele doua ore petrecute de mine in fata oglinzii, ca sa fiu cit se poate de breathtaking. Si inca e putin! O cafea e mai ieftina decit un coafat. Ideea este ca atunci cind un barbat vrea sa-ti intre in gratii nu se uita la bani. Pentru mine zgircenia este si un indiciu ca nu ma place, de fapt.'

Totul la comun

Si am ajuns la cuplurile pentru care discutiile despre bani nu le ocupa prea mult timp, iar banii de pe card curg firesc catre diversele cheltuieli, indiferent ca veniturile celor doi parteneri sint egale sau disproportionate ca marime. Sotul Corinei cistiga din afaceri de „n' ori mai multi bani decit ea, si cu toate astea, Corina sustine ca nu s-a simtit niciodata incomod din aceasta cauza, mai ales ca banii erau pusi la comun. „Cumva nu ma simteam intretinuta, desi acum, privind retroactiv, cred ca eram. Faptul ca aveam si eu un salariu, ca ma duceam la serviciu nu ma facea sa ma simt asa. Din cind in cind faceam cite un gest extravagant, cum ar fi ca-mi dadeam tot salariul dintr-o luna ca sa-i cumpar un ceas sau un telefon. Recunosc ca faceam asta bazindu-ma pe faptul ca urma sa traim din veniturile lui in luna respectiva. El platea facturile, eu nici nu stiam unde sta administratorul sau unde se plateste cablul. Avind un program fix de birou, mi se parea ca n-am timp sa fac toate drumurile astea cu facturi, contracte, pe cind el avea un program flexibil si le putea face. Intre timp am descoperit ca le poti face fara probleme. Era ca o intelegere intre noi: el se ocupa de finante, eu de restul lucrurilor, de la curatenie la alcatuirea programului (nu voia sa-si bata capul cu asta si eu trebuia sa am intotdeauna idei pe care el le finanta), la cadouri pentru prieteni, rude etc.'

Corina e acum intr-o perioada de tatonare cu un posibil partener si a trebuit sa-si revizuiasca putin comportamentul financiar. „La inceputul intilnirilor a platit numai el, desi m-am oferit sa platesc si eu, mai mult ca sa vad cum reactioneaza. Ar fi fost OK oricum, dar mi s-ar fi parut prea nemteste, in sensul ca daca nu reactiona asa cum a facut-o, cred ca mi-as fi pus niste semne de intrebare: Nu-si permite? Nu ma place suficient? Mi se pare normal sa plateasca el la primele intilniri, mai mult ca un gest de curtoazie sau galanterie, ca si cum mi-ar tine usa sau portiera la masina. La un moment dat, am inceput sa platesc si eu, tocmai pentru ca eram destul de mindra si ca sa-i dovedesc ca-mi permit si eu un ceai, o cafea, o masa, un film, ca nu sint din «alea». El se opunea, eu mimam enervarea si in final ma lasa sa platesc. Nu stiu daca voia doar sa ma simt bine sau chiar i se parea si lui firesc sa platesc din cind in cind…'

Daria si Calin aveau si ei un sistem destul de lejer de manageriat banii, pina sa apara in viata lor primul copil. „Cind ne intrau banii, scoteam de pe card cam jumatate si ii puneam intr-o cutie, de unde mergeau la chirie, intretinere etc. Restul de pe card ii cheltuiam pe prostii, fiecare pe ce prostii voia, iar cind faceam o achizitie mai costisitoare, discutam inainte. In principiu, eu hotaram. Cind a aparut copilul, am zis ca toate rezervele noastre de prin cutii sint „ale fetitei', desi biata fetita n-a consumat prea multi bani. Dar adevarul e ca acum nu mai exista bani pentru capricii personale. Momentan nu avem cheltuieli mari cu copilul pentru ca nu platim bona sau gradinita.

Si apropo de banii pentru copil, prefer sa-i dau pe vacante misto, decit pe jucarii sau haine.' Desi aparitia copilului nu i-a facut sa se grabeasca spre starea civila, si-au luat impreuna o casa: „Sintem coproprietari. Eu am avut mai multi bani pusi deoparte, dar Calin a cistigat mai mult de-a lungul timpului decit mine, asa ca ne-am trecut 50%-50% pe actul de proprietate. Mai complicat e cu copilul. Daca ne despartim, ce facem cu copilul?! Ca un apartament se vinde, se imparte. Dar copilul? Din aceasta perspectiva banii sint un mizilic'.

Adevarul e ca atunci cind vine vorba de despartiri, banii sint ultimul lucru la care noi, femeile, ne gindim. La fel si atunci cind ne aruncam indragostite intr-o relatie. Citi barbati ati vazut ca se rasfata cu sedinte costisitoare de shopping pentru a-si pansa orgoliul sau ranile amoroase? Cunosc, in schimb, suficient de multe cazuri in care ele au ramas sa plateasca rate la credite contractate in timpul unor relatii care pareau perfecte, in timp ce ei se bucura de acele bunuri fara nici o obligatie sau remuscare. Faptul ca acceptam de bunavoie ca partenerii sau sotii nostri sa preia controlul asupra administrarii finantelor cuplului ne da sentimentul ca sintem protejate, rasfatate, scutite de grijile materiale, insa, pe termen lung, ne face sa pierdem complet controlul asupra bugetului familiei.

Pe cit de nechibzuite sintem atunci cind ne indragostim, pe atit de selective sintem atunci cind ne alegem „la rece' partenerii. Desi nu ne place sa recunoastem, preferam ca partenerii nostri de viata sa cistige mai multi bani decit noi. Se pare ca numarul de zerouri de pe card este o dovada in plus de putere care ne face sa ne simtim protejate si rasfatate. Pe termen lung insa, nici una dintre persoanele cu care am stat de vorba nu a luat in calcul posibilitatea de a fi impreuna cu un barbat care cistiga mai putini bani decit ea. Desi nu ne simtim „vinovate' ca ne servim din veniturile lor, in cazul in care noi am cistiga mai mult decit partenerii nostri, deja devenim suspicioase ca acestia incearca sa profite de noi. Corina recunoaste ca ar iesi cu un tip care cistiga mai putin ca ea, „mai mult ca experiment, dar cu siguranta n-ar functiona. In nici un caz nu as ramine cu el, pentru ca un anumit statut financiar iti inlesneste accesul la un anumit gen de entertainment si confort. Eu nu mai pot sa stau la hostel sau in camping sau sa maninc pe post de cina romantica la KFC. Cred ca e si o chestie de masculinitate ca barbatul sa cistige mai mult decit femeia. Daca sint diferente mari nu ma pot abtine sa ma gindesc daca nu cumva e vorba si de un interes la mijloc (ar fi o suspiciune cu care nu m-as simti confortabil).' O intreb daca n-ar trebui ca si barbatii sa priveasca lucrurile prin aceeasi prisma. „Ba da, chiar m-am intrebat de multe ori de ce nu o fac…'

Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK