Ca filosofie de călătorii (pentru că mă consider deja o călătoare profesionistă), nu prea merg în aceleași locuri de două ori. Excepții mai fac cu vacanțele de schi, dar în rest, pe principiul „sunt atât de multe locuri care merită văzute în această lume, de ce să merg în aceleași?!', nu prea le-am repetat. Cu toate acestea, iată-mă în această primăvară, pentru a șasea oară, în Thailanda. Pasiunea pentru această țară nu mă face să merg fix în aceleași locuri, chiar dacă Bangkok-ul este o constantă, vacanțele propriu-zise la mare și soare au fost întotdeauna pe o altă insulă.
Cu Bangkok-ul e ceva special, este orașul de care mă leagă multe amintiri sentimentale, cea mai importantă fiind aceea că aici am fost cerută de soție acum peste zece ani. Dar m-a luat valul, nu asta voiam să subliniez, ci faptul că în Bangkok mereu găsești ceva nu doar nou, dar care să te impresioneze până la punctul în care să îți dorești mereu să te întorci. De data aceasta am fost surprinși de noul hotel în care am stat: The Siam. Nu e doar un hotel frumos, ci un loc în care ai parte de o experiență.
Designul hotelului, obiectele de artă pe care le vezi aici, atmosfera de modernitate care este atât de bine împletită cu cea din perioada jazzy Art Déco, cu postere vintage, gramofoane, îți dau un aer foarte special, parcă trăiești în același timp în două lumi aflate la 80 de ani distanță. Cred că ai putea să stai fără probleme închis trei zile în acest hotel, fără să te plictisești, experimentând mereu ceva nou.
Dacă în primii ani în care am mers în Thailanda ne organizam și ne luam vizele de la ambasada din București, iată că în ultimii ani sistemul de vize e mult mai lax și le poți obține din aeroport. Doar că trebuie să ai la tine o poză tip pașaport, să completezi niște formulare și să o plătești. Există, însă, și varianta în care poți să o obții fără taxa de urgență, dar riști să stai la o coadă de cinci ore! Taxa nu e mare, dar trebuie să ai cash, nu se acceptă card de credit și nici bancomat nu găsești în incinta aeroportului! Noi nu aveam cash, așa că, dacă nu erau drăguți grănicerii (dar în Thailanda oamenii sunt mereu drăguți), care ne-au văzut cu doi copii mici și adormiți, am fi stat la coada de care vă spuneam ore întregi.
Mulți m-au întrebat de ce plec în lunile aprilie-mai, pentru că e sezon ploios. Am fost în această țară în toate sezoanele și, sinceră să fiu, prefer „sezonul ploios', pentru că este mai puțin aglomerat, ploile răcoresc atmosfera, fără a fi deranjante, adică plouă 10-15 minute, după care se usucă totul în alte 15 minute.
În Bangkok sunt multe locuri pe care le puteți vizita, și n-am să încep să enumăr punctele turistice importante, pe care le poți găsi în orice ghid turistic, ci am să mă rezum la câteva tips-uri, lucruri pe care le-am descoperit umblând în toți acești ani prin acest oraș. Culoarea locală și vibe-ul orașului sunt simțite cel mai bine dintr-un tuk-tuk, care sigur că pare periculos la prima vedere, mai ales atunci când mergi și cu doi copii, doar că haosul de pe străzi este doar aparent, în fapt tuk-tuk-urile sunt atât de prezente în viața thailandezilor încât șoferii sunt foarte obișnuiti cu ele pe stradă și nu prea există riscuri de accidente.
Locuri inedite vezi și de pe vapor (de-a lungul râului sunt multe stații de unde se pot lua), locuri pe care altfel nu le-ai fi putut vedea de pe țărm. Dar nu ai cum să te bucuri de toată splendoarea orașului dacă nu urci măcar o dată pe unul dintre rooftop-urile din Bangkok, fie că este vorba de un restaurant fine dining sau un bar (eu îți recomand restaurantul Siroccco de la hotelul Lebua). Dar nu uita de dress code-ul pe care toate restaurantele îl au în Bangkok: nici măcar copiii nu sunt lăsați să intre în pantaloni scurți sau în papuci, chiar dacă afară sunt 40 de grade.
O altă experiență inedită o constituie piețele, fie că sunt terestre, pe apă (floating markets, unde produsele se vând direct de pe bărci), de legume, fructe sau tot felul. Cele mai speciale piețe sunt cele aflate în afara Bangkok-ului, pentru care trebuie să te scoli dis-de-dimineață, dar îți garantez că merită. Un alt aspect important pe care trebuie să-l ai în vedere în Bangkok este traficul, și cum la aeroport nu poți merge cu tuk-tuk-ul, trebuie să îți planifici bine plecarea spre aeroport.
De data aceasta, când am plecat spre Koh Lanta era duminică dimineața, așa încât totul a decurs lin. Zborul a fost scurt, de o oră, și am aterizat în Krabi, unde ne aștepta deja transferul organizat de hotelul Pimalai. Ne-am îmbarcat într-o limuzină foarte confortabilă și preț de încă vreo două ore ne-am îndreptat spre un bac cu care am traversat un râu și apoi am mai făcut încă o oră cu mașina până la hotel! Mi s-a părut că am ajuns la capătul lumii! Și exact așa cum am anticipat, acest capăt de lume arăta ca paradisul!
Păduri tropicale, o plajă care se întindea pe un kilometru, piscine spectaculoase, restaurante diferite cu mâncare specifică și nu numai (toate produsele pe care le mănânci aici provin din culturi organice de pe plantațiile proprietarului Pimalai)… dar și un SPA premiat, aflat fix în mijlocul unei zone de pădure tropicală, astfel încât nu am fost deloc surprinsă că la prima vizită am fost depășită de o iguană uriașă. Fauna nu s-a redus aici, zilnic copiii mei alergau pe plajă sau în resort câte un water monitor, o reptilă foarte înfricoșătoare la prima vedere, deoarece seamănă perfect cu un crocodil, dar inofensivă, o iguană sau niște geko veniți în vizită prin cameră. Am stat în acest paradis zece zile și probabil aș mai fi stat, pentru că nu ne-am plictisit o secundă. Asta și pentru că am reușit să facem și câteva excursii pe insule vecine, dar și într-o pădure de mangrove, o experiență inedită mai ales pentru cei mici, care s-au extaziat de zecile de maimuțe care ne pândeau la orice cotitură de barcă, curioase și dornice de niște mâncare și puțin entertaiment.
Tot în această vacanță am reușit să facem toți patru snorkeling, Ana și Ivan au fost la prima încercare, și tot în premieră Ivan a luat cursuri de box thailandez. Dar poate lucrul care m-a încântat cel mai tare și la care copiii au fost expuși în permanență pe durata celor 10 zile au fost mesajele pe care le vedeam în restaurante sau în camere despre lupta acestei mici insule, dar mai ales a resortului Pimalai, de a reduce deșeurile la zero în următorul deceniu, prin programul celor trei R: reducing, recycle, reuse.
O vacanță în natură în care toată familia petrece timp împreună 24 de ore din 24, face sport și mănâncă sănătos este un vis împlinit, pe care ți-l dorești repetat măcar o dată pe an.
Citește și:
Bali, întoarcerea în paradis
Foto: Roxana Voloșeniuc