Bagaje emoționale care îți amenință relația de cuplu

Fiecare vine în relație cu anumite bagaje emoționale, doar că ele pot deveni periculoase și despărțirea iminentă.

Nu există familii perfecte și nici părinți perfecți. De asemenea, se știe deja că la nivel transgenerațional se transmit anumite traume, iar cel care primește ceea ce numim cartof fierbinte are tendința de a repeta istoria de familie. Dar din fericire se poate întrerupe această moștenire, prin conștientizare și multă muncă la nivel individual. Bagajele emoționale nu vin doar din familia de origine, ci și din experiențele pe care le avem de-a lungul timpului, inclusiv la maturitate. Iar noul partener nu este responsabil de fricile tale sau de partea ta de relație, ci doar de a lui.

Identifică tiparul

Fă-ți un istoric relațional în care să notezi pentru fiecare relație de cuplu semnificativă ce diferență de vârstă era între voi, cum v-ați cunoscut, cum s-a derulat relația, ce probleme erau în cuplu. Dacă te simțeai iubită, cum se manifestau tandrețea, grija, sprijinul. Cum gestionați conflictele, dacă a existat infidelitate și din partea cui, dacă au fost intruziuni din partea familiilor voastre, agresivitate verbală sau fizică, de ce și cum v-ați despărțit. Observi că se repetă anumite aspecte? Care sunt acestea?

Modelul de cuplu și partener

Ce ai învățat tu din familia din care provii despre o relație de cuplu? Oare ce ai învățat, mesajele transmise, le-ai replicat și tu mai departe? Ai avut oare în copilărie sau adolescență în jurul tău un model de cuplu mai sănătos? Ori pur și simplu nu ai avut niciodată niciun reper și ai ales, ai făcut ce ai putut? Acum ai aproape de tine un cuplu pe care l-ai considera sănătos? Întreabă ambii membri cum se descurcă ei când le este dificil, cum fac să își mențină și crească iubirea, relația. Întreabă bărbatul din cuplu cum consideră el că este ok să te comporți cu o femeie, ce înseamnă un comportament frumos. De asemenea, întreabă-l ce are el nevoie din partea partenerei.

Vinovăția…

… poate fi utilă ca motor al schimbării. Ai făcut ceva nepotrivit, ai observat că îți afectează serios relația, și ești determinată să procedezi diferit. Dar vinovăția te poate duce și către extreme. Vinovăția legată de partenerul actual, ori de o fostă relație, și să ajungi să nu mai ceri nimic, să nu mai pui nicio limită, ci să fii complet capitulantă crezând că astfel procedezi bine, sănătos. Practic să treci de la un pol la celălalt, fără nuanțele de gri sau zona de mijloc.

Teama de pierdere

E paralizantă și e cea mai mare frică a ta. Iar orice ar putea amenința relația, real dar mai ales imaginat, reprezintă o problemă. Gelozie, control, lipsa negocierii termenilor timpului personal petrecut separat, tendința de fuziune sunt surse permanente de conflict. În același timp prin tendința de fuziune respingi activități rezonabile pe care să le faci tu singură, de exemplu o ieșire cu prietenele care să nu îți mai producă plăcere deoarece partenerul nu este prezent. Ba chiar să dezvolți o formă de dependență, ca și cum ești neajutorată și nu te poți descurca fără el chiar și la sarcini de bază, rutiniere. În acest caz, cum ar putea să te părăsească dacă tu depinzi de el?

Teama de sufocare

La polul opus fuziunii, unde discutăm și de un stil de atașament anxios, teama de sufocare este specifică stilului de atașament evitant. Percepi relația ca pe o capcană, o constrângere din care vrei să fugi, să evadezi și te îndepărtezi emoțional, fizic, comportamental de partener. Cândva ai învățat că nu e bine să vrei iubire deoarece nu o primești, și din start te menții departe de ea, ca preventiv să nu mai doară. Sau ai învățat că iubirea este de-a dreptul sufocantă, nu îți lasă absolut deloc spațiu. Când partenerul face pași în spate și simți că îl pierzi, se apasă la tine butonul de panică și revii insistent. Când el se apropie prea mult, iar te distanțezi și jocul se tot repetă.