Backstage: Cei care fac sa se intample moda

VEZI FOTO

POZA 1 / 11

Pe 4 octombrie, la Grand Palais, Saskia de Brauw iesea dintr-o grota imaculata al carei interior era acoperit de bule transparente, purtind o tinuta alba si strabatind un traseu complicat printr-un decor marin complet alb, populat de caracatite imense, caluti de mare, scoici si corali supradimensionati. Optzeci de tinute uluitoare s-au perindat mai apoi timp de cincisprezece minute prin fata spectatorilor, pentru ca, in final, grandiosul show Chanel primavara/vara 2012 sa se incheie cu aparitia lui Florence Welch, care a cintat, stind intr-o scoica, impresionantul sau ultim single, „What the Water Gave Me. A fost un spectacol colosal pe care, daca nu l-ati vazut pina acum, e obligatoriu sa-l urmariti pe site-ul brand-ului.

Colectia pentru toamna lui 2011 a fost prezentata, in martie, in mijlocul unei paduri in­tunecate gazduita de acelasi Grand Palais, in timp ce aburii tisneau din solul care inconjura podiumul pe care defilau modelele. Cu inca un an in urma, Freja Beha Erichsen aparea infasurata in blanuri intr-o scena care evoca atit de realist gheturile polare incit bucati de aisberg (mai precis, 265 de tone de gheata care au fost sculptate de 35 de oameni timp de 6 zile) au fost transportate in mijlocul Parisului din tinuturi mult mai neprietenoase si folosite pentru cele cite­va minute de show. Si a meritat. Prezen­tarile Chanel sint mereu un motiv de dezbatere si, oricit de frumoase ar fi hainele, parte din dis­cutiile pe care le isca noile ispravi ale lui Karl Lagerfeld se datoreaza si pro­duc­tiilor uriase – si de cele mai multe ori foarte inspirate – ale show-urilor lui.

Numai ca, chiar daca Lagerfeld imaginea­za de fiecare data decorul in care hainele lui ar arata cel mai bine, acesta este rezultatul muncii unei echipe, cea de la Villa Eugénie, compania de productie creata de unul dintre cei mai apreciati oameni din industrie, Etienne Russo. Russo a inceput sa lucreze ca mane­chin, iar mai apoi s-a orientat catre organiza­rea de petreceri si a aterizat inapoi in lumea fashion atunci cind a imaginat primul show Dries Van Noten. Asta se intimpla cu multi ani in urma, iar Russo a continuat sa se ocupe de pre­zentarile lui Van Noten, alaturi de echipa de 40 de persoane pe care a strins-o in jurul sau (care, in timpul Saptaminilor Modei, ajun­ge la 400 de persoane), care mai acopera nevoile multor alte nume sonore – printre care Maison Martin Margiela, Sonia Rykiel, Lan­vin, Miu Miu, Céline si Hermès. Villa Eugénie nu se ocupa, insa, doar de moda, ci si de evenimente din lumea artelor sau lansari ale gigantilor din industria de beauty. Se pare ca Etienne Russo a reusit sa gaseasca un limbaj comun cu cele mai grele nume din moda, mo­tiv pentru care si afacerea lui este atit de pro­fitabila, dar si de influenta.

Acelasi gen de ac­tivitate este practicat cu succes si de designerul si producatorul Alexandre de Be­tak, fondatorul Bureau Betak, compania asociata cel mai des cu productia prezentarilor fas­tuoase si putin cam sclipitoare Victorias Se­cret, pe care Alexandre le-a produs din 2000. Munca lui De Betak a inceput intr-o companie de PR, iar dupa organizarea unor petreceri newyorkeze la mijlocul anilor ‘90, s-a diversificat. Acum, De Betak este celebrat drept un Fellini al lumii modei, si a produs prezentari pentru Michael Kors (cu care lucreaza de peste 15 ani), John Galliano, Viktor&Rolf, Dior, Hussein Chalayan, Anthony Vaccarello, Helmut Lang, Lacoste, Rodarte, Diane von Furstenberg, Jason Wu, Cerruti; dar si evenimente ca „The White Fairy Tale Love Ball al Nataliei Vodianova, expozitia „Dior Joaillerie de la Musée Rodin sau primul show Mango de la Centrul George Pom­pi­dou din Paris, cu un podium de sticla de peste un kilometru lungime.

Dar nici o enumerare a celor mai creative echipe de productie nu ar fi completa fara Gainsbury & Whiting, echipa care a imaginat unele dintre cele mai curajoa­se prezentari din industrie – cele ale lui Alexan­der McQueen. Compania fondata de catre Sam Gainsbury si Anna Whiting in 2000 are o viziune mai complexa decit a ce­lorlalte care lucreaza in bransa, fie si numai pentru ca cele doua fondatoare au studiat muzica, filmul si teatrul, lucru care face ca abordarea a prezentarilor sa fie mult mai diferita si creativa in alt sens decit al­tele. De aici vine si preocuparea lor pentru filmul de moda, iar acum Gainsbury & Whiting Asso­ciates ii reprezinta pe Nick Knight, Sam Taylor Wood si Ruth Hogben, unii dintre pionierii genului, dar si pe Steven Klein, fotograf si regizor al carui faimos videoclip pentru Lady Gaga, „Alejandro, a fost produs tot de ele.

Oricit de impresionante ar fi, insa, concep­tele si productiile echipelor de mai sus, mun­ca lor nu este suficienta pentru a alimenta cele maximum 15 minute in care se deru­lea­za orice show de moda la care viseaza mai apoi, pina la urmatorul sezon, sumedenie de fashioniste fascinate de mirajul pe care aces­tia il creeaza. Asta pentru ca unui show ii sint necesare modelele si, oricit de tare ar crede lumea ca a defila pe un podium este o trea­ba usoara, nu e deloc astfel. Inca mai dificil este, pentru directorii de casting, sa aleaga cele mai potrivite fete pentru feluritele pre­zen­tari. Rolul lor este acela de a decide de fiecare data ce fel de personaj se potriveste cel mai bine viziunii fiecarui designer, iar apoi de a gasi exact acele personaje care vor pune in valoare hainele.

Tocmai de aceea nu­­me ca Angus Munro, Jennifer Venditti sau Andrew Weir sint respectate in in­dus­trie. Munro s-a lansat cautind fete pentru Elite Lon­don, iar accesul catre liga mare i-a fost asigurat atunci cind Katie Grand l-a che­mat sa fie director de casting pentru un show Vuitton. De atunci, a reusit sa gaseasca mo­delele perfecte pentru numeroase show-uri, si tot lui i se atribuie ridicarea Anjei Rubik la sta­tutul (binemeritat, de alt­fel) de supermodel. Ven­ditti este o alta forta a industriei, desi interesele ei se intind dincolo de casting, catre regia de film. Dar colaborarile ei cu Bruce Weber si Steven Klein, doi dintre cei mai aclamati foto­grafi de moda din lume, spun ca implicarea lui Venditti in productii cinematografice poate sa mai astepte.

John Pfeiffer, cel care a des­co­perit-o pe Anna Jagodzinska si a distribui­t-o in primul ei show, pentru Donna Karan, este un alt nume pe care modelele spera sa il auda in sezonul de prezentari, iar Jennifer Starr, care si-a inceput cariera explorind lo­catii pentru sedintele foto ale lui Bruce We­ber si a continuat-o prin a gasi modele pentru prestigiosul calendar Pirelli, este, cu siguran­ta, altul. James Scully este responsabil de casting-ul show-urilor Gucci, unde a distribui­t-o pentru prima data pe Lyia Kebede. Mo­delul etio­pian a avut un contract cu Gucci care nu ii permitea sa defileze pentru o alta casa in sezonul toamna/iarna 2000, lucru care nu i-a daunat defel, caci angajamentul luat fata de Gucci i-a adus mai tirziu coperte pentru cele mai importante editii Vogue si un numar din Vogue Paris dedicat in intregime ei.

Lui Russell Marsh trebuie sa ii multumim pentru ca le-a promovat pe Gemma Ward, Sasha Pivovarova si Daria Werbowy, unele dintre modelele cu cele mai profitabile contracte si mai multe aparitii pe catwalk-uri si in campanii ale ultimilor zece ani. Talentul lui Marsh de a descoperi viitoare supermodele l-a facut sa lucreze ca director de casting pentru Miu Miu, Prada, Balenciaga, Chris­topher Kane si Jo­nathan Saunders. Andrew Weir, fondatorul agentiei de casting ACW, e responsa­bil pentru manechinele care au defilat pentru Viktor&Rolf, Hugo Boss, Z Zegna, Thakoon, dar si pentru campanii care se intind de la brand-uri ca Armani la Hussein Chalayan, iar acum si-a restrins acti­vitatea la un maximum de patru prezentari pe sezon din cauza ce­rerii prea mari.
 

Insa, cum modelele care defileaza cu dem­nitate si/sau nonsalanta prin fata unui public magnetizat nu sint, de cele mai multe ori, inzestrate natural cu intreaga capa­citate de a subjuga pe care o demonstreaza in timpul show-urilor, au nevoie de ceva ajutor. In plus, conceptia designerilor asupra hai­ne­lor si accesoriilor pe care le prezinta tre­bu­ie sa fie, si ea, intregita de machiaj si de par. Uneori, machiajul este chiar mai comentat decit colectia in sine, asa cum s-a intimplat atunci cind Lindsey Wixson a fost nevoita sa renunte la alte prezentari datorita unei reactii alergice la scandaloasa masca rosie pe care a purtat-o in timpul show-ului Viktor&Rolf pentru toam­na/iarna 2011.

Pat McGrath este, fara urma de indoiala, vedeta absoluta a make-up artistilor, numita cel mai influent make-up artist din lume de catre Vogue si recunoscuta pentru ca a pro­pulsat revista i-D, unde a lucrat cu Edward Enninful, in rindul intii al publicatiilor de nisa. Acum director creativ global peste brand-uri­le P&G, McGrath a lucrat cu intreaga industrie, de la fotografi ca Steven Meisel, Helmut Newton sau Peter Lindbergh, la reviste prin­tre care se numara Vogue, W si Harpers Bazaar sau la case precum Prada, Dolce&Gabbana sau Armani (pentru care a si creat linia de cosmeti­ce).

Alaturi de ea, Lucia Pieroni urca in ierarhia celor mai creativi artisti din backstage si se poate lauda cu seriile de coperte Love Ma­gazine, cu campanii pentru Versace, Shiseido, Loewe, Miu Miu, Given­chy, Carolina Herre­ra, Alexander McQueen, H & M si cu show-uri pentru Rick Owens, Missoni, Christopher Kane sau Rochas. Alex Box a lucrat pentru Vogue, Numéro, W, AnOther Magazine, Dazed & Confused si i-D, iar in timpul sezonului de prezentari se ocupa de show-urile Gareth Pugh, Rochas sau Mark Fast.

Diane Kendal s-a lansat ca make-up artist in anii ‘90, cind, impreuna cu prietenul ei, Guido Palau, facea parte din mis­carea grunge newyorkeza. Dupa o colaborare cu Calvin Klein, care i-a cerut, in 1997, sa creeze o linie de cosmetice pentru brand-ul lui, Kendal a lucrat cu celebritati, cu foto­grafi ca David Sims, Mert & Marcus, Patrick Demarchelier si Mario Sorrenti si cu reviste ca Vogue, W, Allure sau Interview. Ca si cum toa­te astea nu erau suficiente, Kendal se ocu­pa si de machiajul pentru prezentarile Proen­za Schouler, Carolina Herrera, Ale­xander Wang, Thakoon, Alberta Ferreti, Tommy Hil­fi­ger, Jason Wu si Tory Burch.

Si, cum moda se mai si repeta, era firesc ca Marc Jacobs sa se gindeasca la asta si sa il ia drept colaborator pentru show-urile sale pe François Nars, cel care le-a transformat in amazoane nein­fri­cate pe supermodelele anilor ‘90 – Christy Turlington, Cindy Crawford, Linda E­va­n­­ge­lis­ta si Naomi Campbell ii datoreaza, in parte, lui François Nars celebritatea si imagi­nea recognoscibila in­stantaneu pe care si le-au cistigat atunci.

Hairstylistii sint cealalta specie de creatori care populeaza culisele prezentarilor, iar regele lor absolut este Guido Palau. Chiar si pentru neinitiati, Palau este un nume respec­tabil, mai ales daca avem in vedere faptul ca lucreaza in bransa de atita vreme incit el este cel care le-a coafat parul supermodelelor ca­re au aparut in videoclipul lui George Mi­chael, „Freedom! 90. Palau a lucrat cu David Sims pentru iconica publicatie The Face, si a fost astfel descoperit de catre Calvin Klein, cel care l-a rugat sa aranjeze parul modelelor din show-urile sale. Restul este istorie – de-a dreptul, avind in vedere faptul ca Guido Palau a creat, impreuna cu Richard Avedon, unele dintre cele mai me­morabile imagini din fashion, anume campania Versace din 1996. Unul dintre cei mai ocupati oameni din industrie, Palau este renumit pentru faptul ca concepe coafurile pentru mai mult de 30 de pre­zentari pe sezon, ceea ce nu e deloc putin lucru, mai ales ca printre clientii lui se nu­ma­ra Alexander McQueen, Lanvin, Jean Paul Gaultier, Yves Saint Laurent, Miu Miu, Marc Jacobs, Rag&Bone, Diesel, Dol­ce&Gabba­na, Bottega Veneta, D&G, Calvin Klein, Victoria Beckham, Ralph Lauren, Versace, Alberta Ferreti, Alexander Wang, Jil Sander, Prada si Valentino.

Lui Palau ii urmea­za, in ierarhia hairstylistilor, Luigi Murenu, cel care raspunde de multi ani de bunastarea parului Madonnei, dar care este si director creativ la John Frieda si a lucrat, din anii ‘90 si pina acum, cu Armani, Gucci, Viktor&Rolf, Chloé, Givenchy, Prada, Helmut Lang, Louis Vuitton, Versace, Narciso Rodriguez, dar si cu Tim Burton, pentru filmele acestuia.

Eu­gene Souleiman, cel despre care reporterii sustin ca realizeaza mai mult de 900 de coafuri pe sezon, este director creativ simultan pentru Vidal Sasoon, Bumble and Bumble si LOréal Professionnel, si doar in 2011 a lucrat cu Ann Demeulemeester, Stella McCartney, Y3, Missoni, Narciso Rodriguez, Donna Karan, Peter Som si Etro.

Stilistii care se ocupa de prezentari sint elemente mai mult decit necesare in economia show-urilor, asta cu toate ca cei mai multi dintre ei ofera consultanta feluritelor case pe lin­ga job-urile lor de baza, pentru diverse reviste. Dintre acestia, Katie Shillingford, fashion editor la Dazed & Confused, se ocupa indea­proa­pe de prezentarile si filmele lui Gareth Pugh, dar si de Viktor&Rolf. Legen­da­ra Ve­netia Scott este mina dreapta a lui Marc Ja­cobs pentru prezentarile sale, in timp ce Katie Grand se ocupa de cele pentru Louis Vuitton. Venetia Scott a debutat la inceputul anilor ‘90 cu o viziune considerata pe atunci socanta, in i-D si The Face. Ima­ginile create de ea impreuna cu Juergen Teller, partenerul ei, erau pu­ternic inspirate din curentul grunge aflat in for­mare, si au devenit mai apoi reprezentari ico­nice descrise nu prea amabil prin sintagma heroin chic. Multi ani mai tirziu, influenta ei si a es­te­ticii sale s-au dovedit de neta­gaduit: Scott, impreuna cu Marc Jacobs, sint echipa care reuseste sezon dupa sezon sa surprinda cel mai bine spiritul catre care se indreapta mo­da cool a stra­zii si sa ghideze fashionistele in aceeasi directie, fara sa isi compromita vreodata viziunea. Si, cum munca ei nu se opres­te aici, Scott face si fotografie – pentru Purple, AnOther sau Vogue, dar functionea­za si ca agent de casting, caci ei ii datorea­za faima Nadja Auermann, Angela Lindvall si Lily Cole.

Camilla Nickerson, care a lucrat pentru Vogue si W, cu fotografi ca Steven Meisel, Ma­rio Sorrenti sau Steven Klein, a asigurat de-a lungul timpului si styling-ul campaniilor Yves Saint Laurent, Michael Kors si Missoni, dar si al show-urilor Alexander McQueen, Calvin Klein, Céline, Hervé Léger sau BCBG. Karl Templer, redactor-sef la Arena Homme+, director creativ la Interview si stilist pentru Vogue, W si V Magazine, asigura si el, cind nu este ocupat cu campanii pentru Gap, Benetton, Chloé sau Calvin Klein, styling-ul prezentarilor Valen­ti­no, Gap, Alexander Wang sau Bottega Veneta Man. Joe McKenna, unul dintre cei mai celebrati profesionisti din domeniu, numit si „stilistul stilistilor, care a debutat tot la The Face, pentru ca mai apoi sa lucreze pentru Vanity Fair si Rolling Stone, da o mina de ajutor lui Stefano Pilati de la Yves Saint Laurent sau Donatellei Versace in timpul sezoanelor de prezentari.

Katie Grand, care a trecut pe la The Face si Dazed & Confused in tinerete ca fashion director, pentru ca mai apoi sa fon­deze AnOther Ma­ga­zine si sa devina redactor-sef la POP si acum la Love Maga­zine, a stilizat numai anul a­ces­ta pre­zen­ta­rile Vuitton, Loewe, Topshop, Giles si Ungaro. De prezentarile si proiec­tele Prada se ocupa Olivier Rizzo, stilistul care si-a vazut imaginile publicate de-a lungul vremii in Arena Homme+, Vogue, POP, i-D, V Magazine, AnOther, W, Love sau Self Service. Asta inseamna ca absolventul Academiei Regale de Arte Frumoase de la Antwerp a lucrat cu toata presa de spe­cia­litate care conteaza in domeniu, dar si ca a colaborat cu fotografi ca Steven Klein, Steven Meisel, Mert & Marcus, Craig McDean, Da­vid Sims si Alasdair McLelan, lucru care ii asi­gura unul dintre cele mai pu­ternice portofolii din moda. Iar despre cipriotul Panos Yiapanis, venerat de toata lumea, de la Raf Simons la Helmut Lang, Riccardo Tisci, Courtney Love sau Rick Owens, este suficient sa spunem ca a facut styling pentru Chanel haute couture si ca s-a ocupat, in ultimul an, de show-urile Given­chy, Calvin Klein si Rick Owens.

Dincolo de acestia, mai sint inca multi oameni care fac posibil mirajul Sapta­minilor Modei. Tehnicieni ca Philippe Cerceau sau Pierre Biton, agenti ca Louie Chaban sau Ivan Bart, designeri tehnici precum Moritz Walde­meyer, raspunzator, printre altele, de rochiile care se transformau ale lui Hussein Chalayan, scenografi ca Jacques Grange; toti pun umarul la crearea uneia dintre cele mai spectaculoase si mai seducatoare industrii. Si tocmai de aceea merita sa fie celebrati!

Foto: Imaxtree

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK