Probleme financiare cauzate de modul în care gândiți? Sună bizar, dar poate fi o modalitate în care vă programați insuccesul.
Ceea ce gândiți generează anumite emoții și apoi anumite comportamente. Așadar ideea de profeție autoîmplinită nu este ceva scornit sau fără o dovadă clară. Iar unele probleme financiare pot fi rezultatul acestei profeții, în care de fapt vă programați în cuplu pentru eșec. Este frustrant, deoarece finanțele voastre adunate nu reprezintă o sumă mică, însă chiar și așa nu reușiți să trăiți cum v-ar plăcea.
Este un refren pe care vi-l spuneți reciproc sau unul dintre voi este mai negativist decât celălalt? Practic vă impuneți o limită financiară, dar și profesională. În care e ca și cum nu puteți găsi un serviciu mai bun, la care să câștigați mai mult. Nu există opțiunea de dezvoltare profesională ori de schimbare radicală în carieră. Actualul job nu aduce cine știe ce câștiguri? Există posibilitatea de a începe o colaborare în altă parte, în paralel? De a face anumite cursuri și efectiv de a o lua de la zero într-un domeniu mai de viitor și în care se câștigă mai bine? Perspectiva pesimistă că nu veți reuși să câștigați mai mult efectiv vă taie aripile schimbării sau progresului.
Oare până acum cine a luat deciziile pentru tine? Unul dintre părinți vă conduce din umbră sau mai fățiș relația de cuplu? Iar partenerul pentru că își dorește să fii fericită, să nu existe discuții în casă s-a subscris acestei dinamici? Ai făcut de-a lungul timpului anumite greșeli financiare și asta ți-a creat impresia că tu nu vei putea niciodată să iei o decizie înțeleaptă și ai delegat deciziile altora? Eviți să le iei și să îți dovedești că poți? E un refren care te menține confortabil într-o zonă lipsită de responsabilitate, partenerul se ocupă de finanțe și când nu ies lucrurile așa cum îți dorești e mai simplu să îl tragi pe el la răspundere?
Un fel de autopedepsire și aici e important să investigați pentru ce. Este o perspectivă preluată din familia de origine? Unde unul dintre părinți (sau ambii) considera că o viață mai bună, mai prosperă este pentru cei care au anumite calități, sunt speciali, înzestrați cu anumite talente? Vă spuneți că nu meritați deoarece vă este teamă să depuneți efort sau să vă faceți speranțe pentru o perspectivă de viață mai bună?
Sau vom muri de foame. O teamă profundă care în mod normal ați spune că vă impulsionează să fiți mai chibzuiți decât standardul normalității. Dar mai există și varianta în care dacă tot veți ajunge rău, de ce să nu vă bucurați la maxim de bine atunci când e bine. Și ca atare să existe comportamente financiare impulsive, să nu vă gândiți la economii sau consecințe. Pur și simplu să cheltuiți tot, pe diferite plăceri, fără perspectiva zilei de mâine. Pe același principiu și viața e scurtă, să ne bucurăm din plin de ea, poate fi sursa unor imprudențe financiare similare.
Foto: PR