Un interviu cu artista Alina Anca (Aural Eye) despre video mapping și ce a pregătit pentru RADAR, un festival nou-nouț de new media art.
Există un nou val de artiști români interesați de noile tehnologii și nimic nu arată mai bine acest lucru decât faptul că a apărut și un festival dedicat lor: RADAR – Romanian Artists Developing Alternative Realities. Între 1 și 3 noiembrie, Uzina Electrică Filaret devine locul de joacă a peste 50 de artiști și dezvoltatori din zona de realitate augmentată, realitate virtuală, video mapping, inteligență artificială, instalații interactive, animație, game art și sound design. Și nu poți să spui video mapping și live visuals fără să menționezi Aural Eye, un colectiv fondat acum (deja!) 8 ani de către artista Alina Anca.
Incursiunea Alinei în lumea audio-video a început prin 2011, când încă era studentă la Grafică la UNArte, dar se exprima mai des prin fotografie sau video decât prin gravură. După un an în care a pus vizualuri la party-uri și festivaluri electro ca VJ, a început să fie tot mai interesată de video mapping – pe scurt, a proiecta imagini în mișcare pe diverse clădiri sau suprafețe. S-a documentat temeinic despre ce înseamnă să decupezi un video și a început să experimenteze în camera ei, cu niște metode care astăzi i se par arhaice: „Totul cu ajutorul unui proiector foarte vechi, pe care mama îl împrumutase de la job și un laptop cu o configurație pe care sincer acum nu aș juca nici Solitaire, dar slavă lui.' Primul set de vizualuri cu video mapping le-a arătat în public la o petrecere underground de revelion într-o hală la marginea Bucureștiului. Ecranul era strâmb și se tot dezlipea, proiectorul nu era nici el ce trebuie, iar la un moment dat, s-a spart o țeavă și camera s-a inundat, dar toate lucrurile astea au contat mai puțin, pentru că experiența i-a deschis mintea către o nouă lume. „Am intrat în 2012 cu sentimentul că am descoperit un nou continent – și chiar așa era, pentru că sincer nici nu știam exact ce fac, dar m-am aventurat cu încredere în și mai multe decupaje, colaje, aliaje', povestește Alina.
În perioada aia, în România se distingeau doi pionieri ai acestui tip de artă – Cote (Ion Cotenescu) și Dreamrec (Silviu Vișan), care pentru Alina reprezintă video-art-ul românesc prin excelență și la care se raportează ca la „doi artiști vizuali care știu cum să facă un perete să poarte un dialog cu noi, prin mișcare, formă, culoare. Asemenea unui tablou în care pictura nu este pentru pictor decât un pretext, ei au depășit tehnica și au transformat-o în artă.' Dacă e să dea exemple din afară, amintește de Weirdcore, artistul VJ care îl însoțește pe Aphex Twin, pentru o anume conexiune profundă a muzicii cu vizualul la care și-ar dori și ea să ajungă sau de setul The Chemical Brothers pe care l-a văzut în 2008 în România, care a reprezentat „o revelație a teatralității cinematice pe care un ecran îl poate oferi unui set muzical.' Dar altfel, influențele ei vin de peste tot: „Cu siguranță mă inspiră artă vizionară, psihedelică, muzica anilor ’60-’70, muzica electronică de ieri până azi, pictura renascentistă, pe care o iubesc, dar și op-art-ul, care mă intrigă tehnic, colajele suprarealiștilor.'
Deși a început ca un proiect solo, la Aural Eye s-au alăturat mai mulți oameni, dintre care a rămas Daniel Bega, care a venit cu experiența sa în modelare 3D și animație. Împreună, au pus vizualuri sau au făcut video mapping la unele dintre cele mai importante festivaluri de muzică din România și din afară: Waha, Sunwaves, The Mission, Ozora (în Ungaria) sau Exit Festival (în Serbia). Alina își amintește cu drag de toate proiectele la care au luat parte și că a ajuns să pună visuals pentru artiști a căror muzică au format-o, dar „cu toate acestea, aș spune că cel mai semnificativ moment în care video-mapping-ul mi-a zguduit sufletul au fost protestele din 2017, un gest voluntar făcut de prietenii noștri și de noi, dar care mi-a deschis ochii către o nouă dimensiune a acestei unelte.' Atunci, sute de oameni le-au trimis pe mail mesaje pe care aceștia le-au proiectat pe o clădire din Piața Victoriei dintr-o ambulanță veterinară împrumutată de la o prietenă. „Cred că a fost pentru prima oară când am conștientizat că detașarea pe care o ai când faci visuals la un party și senzația pe care o ai când proiectezi mesaje anti sistem dintr-o dubă în mijlocul a 500.000 de oameni în Piață Victoriei sunt lucruri total diferite, deși foloseam același set-up, am avut o puternică revelație din cauza contextului. (..) Toate astea m-au făcut să conștientizez că poți schimbă o mică rotiță din sistem cu un proiector împrumutat și un laptop. M-a amuzat de asemenea întregul val de teorii conspiraționiste, că am fi plătiți de Soros și aberații similare, eu știind că de fapt a fost practic prima noastră guerilla că la carte și bucurându-mă că poți în mod total voluntar să faci ceva de impact. A fost cu siguranță cea mai inestetică proiecție făcută de noi vreodată și totuși a fost cea mai semnificativă. M-am îndrăgostit de generația mea, în acele zile friguroase.'
„Pentru RADAR, pe lângă instalația interactivă din zona Kids pe care am dezvoltat-o după un brief propus de organizatori și susținut de Lidl România, vom avea timp de 5 ore bucuria de a ne juca cu live visuals pe ecranul din hală, după bunul plac. Vom aborda o tematică vegetală, sub numele de Plantship. De fiecare dată când primim un proiect, pornim de la observarea spațiului în care ne vom desfășura, încercăm să abordăm scenografic lucrarea, să ținem cont de ceea ce se găsește în jur, pentru a integra cât mai bine vizualul nostru cu realitatea din afară ecranului sau clădirii. Apoi, în funcție de temă, explorăm idei și abordări tehnice', povestește Alina despre contribuția lor la festival. Plantship, setul de live visuals despre care vorbește, va avea loc sâmbătă, iar de muzică vor fi responsabili Fluidian (live) și Zen, cu un set ambiental. Instalația din zona RADAR Kids pe care au pregătit-o este „jucărie mare și destul de complexă din punct de vedere tehnic, o cameră care simulează un ocean printr-o proiecție imersivă.' Vizitatorii vor avea impresia că sunt sub apă și pești exotici le dau târcoale. Cei mici vor putea contribui la universul marin colorând niște planșe cu pești care vor fi apoi scanați și introduși automat în animație. Pentru noi, restul, totul e doar fun, dar pentru Alina și restul echipei provocarea tehnică a fost una majoră, împrumutând tehnici din industria de gaming: „Tehnologia evoluează rapid, iar când îmbrățișezi tehnici noi și le împletești în diverse feluri nemaigândite până atunci poți deschide noi capitole cu care sa îți susții idei care parcă până în acel moment nu își găseau limbajul.'
Pentru prima ediție RADAR, Alina spune că nu are așteptări, ci mai degrabă dorințe, una dintre ele fiind ca festivalul să creeze o platformă în care să se regăsească toți artiștii pasionați de arte emergente. „Cred că există în prezent în România o oarecare dezbinare a noastră, poate fiindcă nu a existat până acum o mișcare cu adevărat susținută de solidaritate a celor implicați în new media. Cred că acest gen de artă – arta generativă, video mapping-ul, realitatea augmentată, s-a maturizat suficient și în România încât să merite, în sfârșit, un spațiu de desfășurare mai vast și mai puțin stresat continuu de aspectul comercial care le-a ghidat până acum. Sper ca prin RADAR, vizitatorii sa fie inspirați și ei de viziunea noastră asupra tehnologiei, să vadă că ea este o modalitate de exprimare artistică, iar cei care expun să se lase și ei la rândul lor inspirați de ideea ca un astfel de festival ar trebui să devină pentru această comunitate ca o sărbătoare anuală pe care să o pregătim împreună, prin lucrări revoluționare din punct de vedere tehnic și prin idei pe care vrem să le exprimăm. Pentru că sunt sigură că fiecare dintre noi are ceva important de spus, dincolo de dragostea față de tehnologie. '
RADAR – Romanian Artists Developing Alternative Realities are loc între 1 și 3 noiembrie la Uzina Electrică Filaret. Evenimentul de Facebook îl găsiți aici.