Toti avem perioade cand simtim nevoia de schimbare, de transformare, de a obtine o varianta mai buna a noastra. Pentru femei, schimbarea culorii parului sau a tunsorii e deja bifata ca o reala modificare a aspectului exterior si, uneori, chiar a vietii sentimentale, tulburata de niste indoieli de budoar. Pentru altele, mutarea mobilei prin casa, luarea unor decizii vestimentare surprinzatoare, pierderea unui numar semnificativ de kilograme sau intrarea intr-un regim sportiv constant reprezinta motive bine conturate de mandrie personala, de schimbare de tonus si atitudine.
Aud din ce in ce mai multe persoane care s-au transformat in vegetarieni autentici. Nici nu conteaza ce a declansat pornirea fiecaruia, dar ma ingrijoreaza vehementa comentatorilor de pe margine, care ii desfiinteaza pe mancatorii de salata pe motiv ca mai poarta inca pantofi de piele! Adicatelea, cei care nu sunt in stare sa ia o astfel de decizie si sa aiba si vointa de a o aplica vertiginos sunt carcotasii profesionisti, bombanitorii care gasesc nodul in papura oricarei bune intentii.
Ei, iata cum ajungem la schimbarile radicale, acelea de comportament, de relationare cu semenii, exact acelea care ne omoara ficatul si mintea mai rau decat orice altceva. Din lecturi si din viata, am priceput ca mintea fiecaruia e, deopotriva, aliat si dusman si doar de noi depinde sa o antrenam spre a actiona intru fericirea noastra, intru evolutia noastra in bine. Intre fericire si evolutie, aleg evolutia, pentru ca mi se pare mai posibila si, cu putin noroc, aducatoare si de momente de fericire: exact starea aia de ne-o tot uram unii altora in felicitari de sarbatori (pardon, in SMS-uri).
Buna dispozitie, rasul, zambetul de politete sau chiar de bunatate neconditionata ne sunt vitale, dar nu prea stim mereu sa le „confectionam'. Ba ne macina o neputinta, ba ne chinuie o factura, ba ne lipseste jumatatea sau ne chinuie aceea din dotare, ba ne-mbolnavim sau ne ocupam de problemele altora… Ei, bine, peste astfel de hopuri, buna dispozitie nu are decenta necesara sa sara si sa apara neinvocata la inaltimea asteptarilor noastre. Sigur, „a rade ca prostul' nu e o solutie, dar a zambi sau a cauta mijloace de reconditionare a unei stari proaste e o procedura pe care o putem antrena, cu dedicatie si speranta. Specialistii sustin ca educatia si cultura fac mult mai mult loc unei atitudini pozitive si benefice, asa incat ne putem baza pe aceste doua chei spre a deschide o noua perspectiva de viata.
O schimbare in noi insine, o curatenie in toate apucaturile si obiceiurile proaste (toti le avem, in diverse doze) are aceleasi culori si miresme ca o primavara hotarata, instalata fara echivoc. E bine sa nu ne asteptam la rezultate imediate coplesitoare si nici sa nu ne fixam tinte nerealiste, dar sa ne pregatim ca de o calatorie lunga, in care am putea avea revelatii cristaline si intalniri decisive, mai ales cu noi insine.
N-am vrut sa sune atat de filosofic, dar am vrut sa mai colorez o data tabloul in care suntem noi, intr-un viitor palpabil, senini si increzatori, mult mai plini de viata si de raspunsuri decat atunci cand tabloul era doar o schita. Eliminarea gandurilor si emotiilor negative, a rautatilor si viciilor nu tine doar de o buna aliniere a planetelor, ci mai ales de noi, de mintea noastra cea ascultatoare si mereu la dispozitia bunelor noastre intentii (cand n-o ocupam excesiv cu tampenii, ganduri fara valoare si actiuni fara sens). Ne putem repara trupul (de la diete la sport si pana la cabinetul de chirurgie estetica), ne putem repara fata si recupera stropii incurajatori de tinerete (de la cosmetica, machiaj, pana la acelasi bisturiu de mai sus), ne putem recupera sanatatea renuntand la vicii debile, asezandu-ne la mese regulate si inteligent preparate, putem intra in lumea atat de nutritiva a culturii si artei de orice fel, da, cu si mai mult efort si consecventa, putem ajunge la cea mai buna varianta a ceea ce meritam sa fim, daca ne plac armonia, bucuria, intelegerea, prietenia si alte mirodenii pretioase ale vietii.
Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.
Foto: Shutterstock