Nu e deloc plăcut să realizezi că ești în punctul în care partenerul și relația te obosesc psihic. Te simți fără vlagă, epuizată, poate chiar ai intrat deja în niște mecanisme de autoprotecție în care nu mai depui absolut niciun efort. Lași lucrurile să meargă de la sine, cumva dezinteresată de rezultatul final. Sau ai început să eviți să petreci timp cu partenerul, practic fugi de el, și nici nu e imposibil să fantasmezi deja la altcineva.
Nu cunoști persoana foarte bine, dar cumva o idealizezi, o pui pe un piedestal și proiectezi pe ea acel vis frumos de relație pe care nu îl mai trăiești de multă vreme. Ori chiar e imposibil să îl experimentezi în lumea reală, deoarece este standardul perfecțiunii, care desigur nu există. Dinamicile de cuplu sunt întreținute într-o anumită măsură de ambii parteneri, iar pentru a schimba ceva e necesar să te uiți și la contribuția ta.
Îi faci pe plac mereu
Ce ai tu nevoie, ce ți-ai dori tu? Nici nu se află pe listă. Acolo există doar ce îi place partenerului și o foarte lungă perioadă de timp te-ai pierdut în acest rol în care i-ai făcut pe plac și pe tine te-ai ignorat. Ca atare, să îi ceri acum poate fi un șoc pentru el la care e necesar să se adapteze, ori dezvăluie dezechilibrul pregnant din relație și gradul de egoism al partenerului. Care chiar nu este dispus să te ia și pe tine în calcul. Sau poate că este, iar schimbarea de atitudine se va face gradual, cu pași mici și recăderi ocazionale ce vor intra în conflict cu așteptările tale de transformare comportamentală radicală.
Tu porți pantalonii
La un moment dat s-a făcut o schimbare de sex rol. Ca și cum tu ești bărbatul și el femeia. Inclusiv unele responsabilități ale casei, implicări gospodărești arată asta. Sau cum se petrec lucrurile în ceea ce privește timpul liber și gestionarea lui. Din afară se vede destul de clar această castrare emoțională a partenerului care se comportă ca o femeie. Nu e imposibil să apară și tulburări de dinamică sexuală, tulburări erectile sau ejaculare precoce, libidoul tău să fie extrem de scăzut.
Critica…
… îți consumă foarte multă energie și erodează conexiunea emoțională dintre voi. Cum să te mai simți legată sufletește de cineva permanent nemulțumit, care te critică în continuu și îți adresează remarci jignitoare? Încerci să îi reflecți asta, să îi explici ce impact are asupra ta și asupra relației, să te reconectezi conștient la el și să îți readuci aminte cine ești, astfel încât stima ta de sine să nu fie dărâmată bucată cu bucată, sistematic.
Jonglarea cu familia de origine
Impactul pe care îl au părinții asupra partenerului este încă extrem de mare. Ai senzația că deși este un adult, poate chiar aflat în a doua parte a vieții, se comportă ca un băiețel dependent de mami și tati, de deciziile lor, aprobarea lor. Este firesc să îți sprijini părinții, să vrei să le fii alături așa cum poți. Aici nu este vorba despre o normalitate, ci de un cordon ombilical netăiat.
Supraprotecția
Este minunat să vezi că te poți baza oricând pe partenerul tău. Că este lângă tine să te sprijine atunci când ai nevoie. Dacă totuși el poartă haina salvatorului, asta ar putea intra în conflict cu nevoile tale de autonomie, de libertate. Nu îți trebuie un tătic supraprotectiv, ci un partener alături de care să te dezvolți, în relație cu care să te simți în siguranță, văzută, auzită, înțeleasă, nu sufocată și tratată ca o fetiță.
Neasumarea
Deja nu mai știi cum să îi explici, în ce formă să îmbraci mesajul. Și te scoate din minți faptul că partenerul nu își asumă faptele și consecințele lor. Ca și cum aveți viziuni total diferite despre lume și viață, principii diametral opuse.
Citește și:
Te simți tratată ca o roată de rezervă? De ce nu mai e cazul să fii atât de înțelegătoare
Foto: PR