Asistenta personala dincolo de mit

VEZI FOTO

POZA 1 / 7

Adriana Matei, 23 de ani, asistent PR pentru brand-ul Rhea Costa, din 2009

ELLE: Cum ai ajuns sa colaborezi cu Rhea Costa?
Adriana Matei: Prima oara am lucrat pentru ea chiar atunci cand s-a infiintat brand-ul. Eram doar eu, ea si o croitoreasa. Insa pe Andreea o stiu de pe vremea cand era prietena cu una dintre surorile mele si venea la noi la Constanta, la mare. Dar pe atunci eu eram prea mica si ea inca nu se gandea sa faca design. Am reluat legatura in 2009. Aveam un blog de moda, iar ei ii placea cum scriam. Aveam aceleasi gusturi in materie de moda si incet-incet ne-am imprietenit. Am lucrat cateva luni cu ea in timpul facultatii, dar nu priveam asta ca pe un job: mergeam la atelier, mai dadeam un telefon. La un moment dat am renuntat, pentru ca voiam sa fac jurnalism si, implicandu-ma tot mai mult in afacerea Rhea Costa, nu mai aveam timp de facultate. De un an lucrez din nou pentru ea, doar ca acum nu mai sunt chiar asistenta personala, ci mai mult asistent PR. Daca vrei, sunt prietena ei care o mai ajuta si cu cate ceva pe partea personala.

ELLE: Ce presupune job-ul tau?
A.M.: Concep idei de campanii online si nu numai, ma ocup de pagina de Facebook, de magazine, de tot felul de parteneriate, sponsorizari, programez sedinte foto, caut modele, mai vorbesc cu clientele nemultumite si incerc sa le impac, scriu pe blog-ul Rhea Costa, iau interviuri, mentin o relatie de prietenie cu blogg-eri, fashion editori, stilisti. Nu sunt niste sarcini bine definite, mereu apare ceva nou. M-am ocupat si de contracte si de alte lucruri de care nu mi-am imaginat vreodata ca o sa ma ocup. Spre deosebire de perioada de inceput, cand faceam mai mult lucruri practice – mai puneam flori pe un maieu, mai taiam o danteta –, acum am responsabilitati mai serioase. Relationez mai mult cu oamenii, cu colaboratorii si sponsorii. Nu pot sa zic ca am un program atat de incarcat incat nu imi vad capul de treaba, dar sunt si zile in care plec la 11 noaptea de aici si n-am nici o problema cu asta.

ELLE: Ce calitati trebuie sa ai pentru a fi un asistent personal bun?
A.M.: Trebuie sa fii foarte organizat si ordonat, pentru ca daca incurci o data, o ora, o informatie, orice, nu e bine deloc. Am mai facut si eu astfel de greseli, dar n-au fost chiar dezastruoase. De asemenea, trebuie sa fii si foarte prietenos.

ELLE: Ti se pare un job in sine cel de asistent personal sau un job entry level?
A.M.: E un job entry level, pentru ca la un moment dat te identifici foarte mult cu programul persoanei pentru care esti asistent si nu mai faci diferenta intre viata ta si cea a persoanei pentru care lucrezi. Stand atat impreuna, inevitabil se naste o prietenie si trebuie sa stii cand sa tragi linia: „Da, sunt asistenta ta, iti fac toate treburile de care ai nevoie, dar am si eu viata mea'. Nu ma intelege gresit, e un job foarte distractiv, dar e bine sa inveti cat mai multe din el, dupa care sa treci la nivelul urmator.

ELLE: Avand in vedere experienta pe care ai capatat-o deja, in ce zona se indreapta cariera ta?
A.M.: La un moment dat, vazand-o pe Andreea ca face design, s-a nascut si in mine pasiunea de a face haine. Bineinteles ca nu tot ce zboara se mananca! Am avut o tentativa, dar in cele din urma m-am hotarat sa ma axez pe partea cu scrisul, sa evoluez pe PR. Acum vreau sa fac fashion PR. Anul acesta m-am imprietenit cu cativa designeri romani si foarte putini stiu exact etapele crearii unui brand, multi merg dupa ureche in domeniul acesta. Eu am invatat PR in facultate, desi atunci nu imi placea asa de mult, eu voiam sa devin jurnalist. Marea mea sansa a fost ca am invatat totul lucrand aici, lovindu-ma de tot felul de probleme.

ELLE: Care e cel mai valoros lucru pe care l-ai invatat de la Andreea?
A.M.: Ce imi place mie foarte mult la ea si n-o sa uit niciodata, chiar daca o sa mai lucrez sau nu pentru ea, e faptul ca ei nu i se pare nimic greu sau imposibil. Au fost momente cand omul imi trantea usa in fata si ziceam: „Bai, n-am cu cine sa vorbesc, chiar n-am cu cine sa vorbesc'. Atunci ea imi spunea: „Nu se poate, imbraca-te mai dragut si o sa vezi ca o sa se poata. Bea o cafea, ia-ti o zi libera si o sa vezi ca se poate'. Si chiar asa era. Pentru mine, ea e cel mai bun exemplu ca se poate: n-a avut nici studii in domeniu, nici sustinere si uite unde a ajuns.

ELLE: Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta de pana acum?
A.M.: Cel mai tare a fost cand am organizat eu prima prezentare de moda, in noiembrie, la Marriott. Am avut mari emotii, mai ales ca la eveniment eu mai vedeam mici nereguli si chiar ma intrebam daca le-a mai vazut cineva. La sfarsit a venit Alin Galatescu si m-a felicitat pentru partea de PR. Stii cum e el, mereu gaseste cate ceva de comentat si eu nici nu aveam o relatie de prietenie cu el atunci. De departe acela a fost cel mai fain moment.

Anca Buldur, 26 ani, asistenta personala a Innei din martie 2013

ELLE: Cum ai ajuns sa lucrezi pentru Inna?
Anca Buldur: Ne stim de vreo sapte ani, dinainte sa existe proiectul Inna, de cand se lansa ea cu Alexandra si cu proiectul pop-rock. Atunci ne-am cunoscut si am ramas prietene. Inainte sa devin oficial asistenta ei personala, am mai plecat cu ea in turneele mari din America, Mexic. Insa nu era ceva full time.

ELLE: Ce faci pentru ea? Raspunzi la telefon?
A.B.: Nu, in telefonul ei nu umblu, e privat. In schimb ii fac poze cu telefonul cand e pe scena. Ea tine foarte mult legatura cu fanii prin retelele de socializare si automat trebuie sa incarce acolo fotografii. Am grija de costumatia ei, sa aiba totul la ea. Ultima oara, in Mexic, am uitat o bluzita de la una dintre tinute si nu m-am simtit foarte bine, dar asta este, toata lumea greseste. Am grija sa nu piarda lucruri, sa nu uite nimic in camera de hotel. In timp, se aduna stresul si oboseala si uiti ba ochelarii de soare, ba telefonul. Comand mancare pentru ea… practic ea sta in pat, se relaxeaza si eu ma ocup de tot. Cateodata o mai si machiez, pentru ca eu sunt si make-up artist. As face asta la fiecare concert, dar ei ii place mai mult cand ne asezam amandoua la oglinda si ne aranjam. In felul asta uita ca se duce la concert; ca si cum mergem in club, nu la munca.

ELLE: Mai ai timp pentru viata personala?
A.B.: Incerc sa imi fac. E foarte greu, intr-adevar! Saptamiana asta i-am vazut pe ai mei dupa trei luni de zile. Dar cat sunt acasa incerc sa imi vad prietenele, iubitul. Norocul meu e ca am in jur persoane care apreciaza ceea ce fac si nu imi cer socoteala ca stau mult plecata.

ELLE: Cum ai caracteriza relatia ta cu Inna?
A.B.: In primul rand suntem prietene. O cunosc foarte bine pentru ca o vad in toate ipostazele. Stiu ce ii place, ce nu ii place, de ce are chef, de ce n-are chef. Noi ne intelegem din priviri, nu trebuie sa zica nici un cuvant, ca stiu ce ii trebuie. Si asta conteaza foarte mult pentru ea. Dar genul acesta de relatie se construieste in timp.

ELLE: Care a fost cel mai fain moment de cand lucrati impreuna?
A.B.: La ultimul concert din Mexic am fost si eu pe scena, ca backing vocals. De obicei stau in spate si ma uit, dar acum am simtit si eu ce inseamna sa primesti energia fanilor. Dar imi place si cand iesim noi doua si ne distram in felul nostru. Cel mai mult ne place sa stam in pat, sa ne uitam la filme, sa comandam ceva de mancare. Mai facem o baie. Mai mergem la masaj. Nu simtim tot timpul ca suntem plecate cu job-ul. Uneori e ca in vacanta. Vara suntem plecate cam patru-cinci zile pe saptamana. Maine zbor la Barcelona, poimaine la St. Petersburg, marti, miercuri si joi suntem in Turcia, duminica la Ibiza. Bine, sunt si momente neplacute, cum ar fi turbulentele de avion.

ELLE: Ce admiri cel mai mult la Inna?
A.B.: Am invatat de la ea ce inseamna sa fii o femeie puternica. Eu sunt mai emotiva si ma supar repede, ma intristez repede, dar stand pe langa ea si vazand prin ce trece si cat de bine face fata oboselii, drumurilor, mi-am zis ca pot sa fiu si eu asa. Multa lume nu stie cata munca depune ea in spatele scenei. E mult consum emotional, mult efort fizic. In timp, am invatat sa avem grija de noi, sa mancam sanatos, sa dormim cat de mult putem, sa bem multa apa.

ELLE: Cat timp o sa mai faci asta? Si ce o sa faci dupa?
A.B.: Cat ma mai tin picioarele. Dupa care as face make-up! E pasiunea mea cea mai mare, dar inca invat, imi fac relatii… Oricum, as face ceva in zona asta. Eu sunt o persoana foarte comunicativa si nu ma vad stand la un birou cu capul in calculator.

Cristiana Mitea, 38 ani, asistenta lui Cristian Mungiu

ELLE: Cum ai ajuns sa lucrezi pentru Cristian?
Cristiana Mitea: L-am cunoscut in 1997, cand lucram in echipa de productie a unui film american la care el era asistent de regie. Uneori ne intalneam in pauzele de filmare si imi povestea intamplari din perioada in care preda engleza la un liceu cu multe fete, din perioadele de filmare cu Bertrand Tavernier si Radu Mihaileanu. Apoi nu ne-am mai vazut, dar il felicitam de Craciun. Intre timp pornisem intr-o alta directie, lucram in administratie publica europeana si intr-o zi, in 2001, ne-am auzit din nou: se pregatea pentru primul lung metraj, Occident', si m-a intrebat daca vreau sa lucrez in echipa de productie. Am incercat sa gasesc o solutie ca sa pot lucra cu el, dar nu mi-a iesit. Dupa cativa ani ne-am reintalnit in alt context. Pregatea 4 luni, 3 saptamani si 2 zile'. Inca o data am ratat ocazia… Mi-au dat lacrimile cand l-am vazut primind premiul la Cannes – mi se parea fantastic ca era deja in varf! I-am trimis sms imediat – banuiesc ca a primit sute, dar a gasit ragaz sa-mi raspunda ca inca asteapta sa lucrez cu ei. Asa ca, dupa cateva incercari nereusite, a venit momentul pentru prima zi la biroul Mobra Film, in iunie 2007.

ELLE: Ce presupune munca ta de zi cu zi?
C.M.: Ma ocup de corespondenta, de agenda, de organizarea calatoriilor in tara si in strainatate, de organizarea participarii lui la diverse evenimente, citesc raspunsurile la interviuri inainte sa le trimit jurnalistilor. Dar sunt incantata ca pot sa fac mai mult de atat, pot sa ma ocup de festivalul de film „Les Films de Cannes à Bucarest, de promovarea si distributia in tara a filmelor lui si a altor filme romanesti de autor.

ELLE: Care a fost cel mai frumos moment de cand lucrezi cu el?
C.M.: Una din experiente a fost premiera filmului Dupa dealuri' la Cannes. Intr-o sala imensa, dupa proiectie – tehnic, impecabila – toata lumea a aplaudat in picioare cateva minute. E o emotie foarte puternica si sa am ocazia sa o simt acolo, in direct, a fost ceva special. O alta intamplare am avut in valtoarea evenimentelor ce au urmat dupa marele premiu la Cannes. Cand nu poate sa raspunda la telefon, preiau apelurile. Intr-o seara in care era mare agitatie in birou, imi da mobilul, numar necunoscut, ies afara si raspund. Aud o voce – in engleza – nu intelegeam clar ce zice: „Buna, sunt asistentul domnului… Hoffman – ar vrea sa vorbeasca cu domnul Cristian Mungiu, daca se poate'. Incercam sa identific cine este acest domn Hoffman – nu, nu putea sa fie „acela'… Am apucat sa zic „Da, sigur, imediat', dar tineam in continuare mobilul la ureche si aud „Hello, Im Dustin Hoffman'. Sigur, au fost doua vorbe, dar va ramane unul din acele momente aparte. Cristian ne-a spus ca il sunase sa il felicite, sa ii spuna ce impact a avut filmul asupra lui – gestul mi s-a parut de mare eleganta.

ELLE: Care e cel mai important lucru pe care l-ai invatat de la el?
C.M.: Am invatat ca, de obicei, lucrurile nu sunt asa cum par a fi. Suna a Twin Peaks, dar e perfect adevarat, asa ca intotdeauna e bine sa faci un pas inapoi si sa analizezi situatia inainte de a lua o decizie. Cristian comunica intotdeauna, verbal sau in scris, intr-un mod foarte clar, concis si direct. Ma straduiesc sa ajung cat mai aproape de performanta asta.

ELLE: Ai facut greseli?
C.M.: Am avut tot felul de intamplari, dar de una imi aduc aminte mereu. Dupa ce a primit Palme dOr, Cristian a inconjurat lumea de cateva ori promovand filmul. Intr-un interval de doua saptamani avea un traseu imposibil: Paris – Toronto – Goa/ India – Taiwan – Berlin. Trebuia sa-i obtin vize pentru trei state, in timp record, fara ca el sa poata ajunge in persoana la ambasade si fara sa am pasaportul lui mai mult de una-doua zile… Dupa multa zbatere, telefoane, cereri si cu multa intelegere din partea oficialilor ambasadelor, am obtinut victorie deplina si eram foarte incantata de isprava mea. In timp ce calatorea, primesc un sms in toiul noptii: „Am ajuns in aeroportul din Taiwan, dar nu pot sa intru cu viza de China'. Am simtit o lovitura in plex. Si continua: „Am sunat la cei de la festival, dar nu raspunde nimeni, te rog suna la ce numere ai'. Am sunat, nu raspundea nimeni, era ora 5 dimineata la ei. Pana la urma a reusit sa vorbeasca cu organizatorii festivalului si, in zori, o delegatie in frunte cu ministrul Culturii a ajuns la aeroport sa il recupereze. A mai trecut ceva pana s-a intors la birou, asa ca am avut timp sa trec peste prima faza a rusinii.

ELLE: Cum ai caracteriza relatia ta cu el?
C.M.: Sunt rare situatiile in care simt raportul sef/angajat. Il admir foarte mult pentru talent, pentru viziune, pentru felul in care realizeaza ce isi propune. Asta nu inseamna ca e mereu usor sa lucrez cu el. Uneori pornim din senin o discutie despre viata, copii, animale si vedem lucrurile asemanator, alteori simt ca il agasez cu impotriviri sau provocari.

ELLE: Ai avut ocazia sa calatoresti, sa cunosti oameni importanti din lumea filmului?
C.M.: Cand le-am spus prietenelor ca plec la Cannes, au ras: „Mergi sa te intalnesti cu Brad Pitt??!!'. Dupa doua zile acolo, am aflat ca Brad Pitt urma sa aiba conferinta de presa in timp ce echipa noastra avea interviuri si sedinta foto – deci nu aveau nevoie de mine. Mi s-a spus si care este locul cel mai potrivit sa il pot vedea. Am asteptat mai mult de o jumatate de ora, o doamna amabila mi-a dat o fotografie a lui si in sfarsit a aparut. Il vedeam in fata mea si nu stiam ce sa fac. Il priveam pierduta si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla… cu greu am reusit sa-i multumesc pentru autograf.

Andreea Bucovineanu, 28 ani, asistenta personala a Rucsandrei Hurezeanu, manager Ivatherm

ELLE: Cum ai primit job-ul la Ivatherm si ce faceai inainte?
Andreea Bucovineanu: Lucram intr-o agentie de publicitate tot ca asistent personal si am vazut din intamplare ca se fac angajari la Ivatherm. O admiram pe Rucsandra de multa vreme, m-a incantat domeniul, asa ca nu am stat pe ganduri si am aplicat. A fost o decizie bazata pe impuls. Marele meu avantaj a fost ca aveam o experienta de aproximativ patru ani pe acelasi post si faptul ca la al doilea interviu, pe care l-am tinut cu Rucsandra, a fost chimie.

ELLE: Ce presupune munca ta de zi cu zi?
A.B.: Ii organizez agenda personala Rucsandrei, pregatesc intalnirile, de multe ori preiau, formulez si transmit mesaje scrise sau telefonice. Rucsandra ma include in lumea ei intr-un mod atat de frumos si natural, incat mi-a fost foarte usor sa ma adaptez.

ELLE: Care sunt avantajele unui job ca al tau?
A.B.: Cunosti oameni frumosi, mediul de lucru este unul foarte placut, primesti o gramada de informatii, practic esti mereu in umbra managerului, urmezi pas cu pas activitatea lui zilnica. Aici am trait intens, am crescut, am invatat, m-am dezvoltat. Pe vremuri eram Andreea Bucovineanu, acum sunt Andreea Bucovineanu de la Ivatherm.

ELLE: Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta la Ivatherm?
A.B.: Cele mai frumoase momente sunt atunci cand primesc aprecierile ei. Unul din proiectele importante pentru mine a fost evenimentul de lansare a gamei Anti-Aging Synergy, unde alaturi de colega mea Iulia, PR Manager, am fost implicata in organizarea lui: pregatirea si trimiterea invitatiilor, confirmari, aranjarea si decorarea locatiei, pregatirea cadourilor si asa mai departe.

ELLE: Ce calitati trebuie sa aiba un asistent personal bun?
A.B.: Trebuie sa fie foarte bine organizat si meticulos, sa se acomodeze schimbarilor, sa isi adapteze ritmul muncii in functie de evenimentele zilnice si sa faca fata imprevizibilului. Ar trebui sa aiba un simt al analizei si abilitatea de a anticipa pentru a-i veni in ajutor managerului. Cele mai importante lucruri sunt loialitatea si devotamentul.

ELLE: Ce ai invatat de la Rucsandra?
A.B.: Rucsandra este un om complex, foarte optimist si mereu in ajutorul celorlalti. In fiecare zi invat ceva nou de la ea, de la cum sa imbin doza de profesionalism cu eleganta, sa am incredere in mine si in viitor, sa-mi pun abilitatile eficient in valoare.

ELLE: Consideri rolul de asistent personal o rampa de lansare pentru alte job-uri sau un job in sine?
A.B.: In general e considerat un post de entry level. Este postul in care esti expus in scurt timp la o multime de informatii cu privire la mediul de afaceri, in care inveti fiecare departament in parte, de la marketing la resurse umane, de la vanzari la logistica si relatii publice. Asa reusesti sa ai acces si sa realizezi in care departament ti-ai dori sa te integrezi.

Iuliana Dumitriu, 33 de ani, asistent directia generala Apa Nova Bucuresti din 2005

ELLE: Cum ai ajuns sa lucrezi aici?
Iuliana Dumitriu: Dupa Facultatea de Litere din Bucuresti, am obtinut o bursa de master la Universitatea din Geneva, cu specializare in literatura, cultura si estetica. Adica se presupune ca promiteam foarte mult in ceea ce inseamna calitatea limbii franceze. Mi-am depus CV-ul la companiile frantuzesti si s-a dovedit ca studiile mi-au deschis foarte multe porti. Am inceput in 2005 ca asistenta la departamentul operational, unde am stat doua luni alaturi de un director roman si unul francez, dupa care directorul general de atunci a hotarat sa ma ia la dumnealui.

ELLE: Ce presupune munca ta de zi cu zi?
I.D.: Zilele nu seamana intre ele, fiecare are gradul ei de surpriza si acesta m-a facut sa raman atat de mult in aceasta pozitie. Activitatea mea presupune si o mica parte de secretariat: organizarea agendei directorului, a intalnirilor, a deplasarilor, pregatirea dosarului pentru reuniuni. Organizez seminarii, calatorii de afaceri in Romania si in exterior pentru persoane din cadrul Grupului, dineuri si chiar vizite prin care facem cunoscut Bucurestiul si valorile lui. Trebuie sa mai spun ca munca unei asistente de directie nu se rezuma la un singur director, ea putand fi solicitata de mai multi directori, chiar daca acestia au la randul lor asistente si secretare. Dar prioritare raman sarcinile cerute de domnul Bruno Roche, director de tara Veolia Environnement pentru Romania.

ELLE: Ai facut greseli?
I.D.: La nivelul acesta nu am voie sa fac greseli. Eu trebuie sa ajut, nu sa complic lucrurile. Trebuie sa ii simplific viata sefului meu, sa anticipez ce doreste si ce are nevoie. La birou nu sunt sefa propriului meu timp, de aceea trebuie sa pastrez timp pentru neprevazut. Prioritizez inclusiv ce transmit mai departe directorului general: fac economie de mail-uri, nu il informez la fiecare pas. Insa ma bucur cand prezenta mea discreta in a face lucrurile sa functioneze este remarcata. Revenind la intrebarea ta, nu ai de ce sa gresesti atata timp cat mintea iti e la lucru.

ELLE: Inteleg ca nu stai pe Facebook in timpul programului…
I.D.: Nu stau din principiu. Pe pagina mea nu prea am colegi de la birou. Am prieteni si la birou, dar pentru mine Facebook e pentru prietenii de departe. Nu ma intelege gresit: ma simt extraordinar si cu prietenii mei, si cu familia, si aici la serviciu. Nu as rezista psihic daca ar fi un mediu anost.

ELLE: Ce ai invatat de la seful tau direct?
I.D.: Am invatat sa lucrez in echipa. Am avut sansa sa imi insusesc din abilitatile de manager facand un curs de manager de proiect si am urmat cursuri de formare de formatori.

ELLE: Ce calitati trebuie sa aiba un asistent de directie bun?
I.D.: La nivel international, asistentele de directie generala sunt trilingve si acest lucrul il pot afirma si despre mine, franceza, engleza si spaniola fiind vitale in formarea mea. Trebuie sa fii atent, sa stii sa comunici, sa te faci inteles, sa fii concis. Nu e o meserie pe care sa o poti face daca nu iubesti oamenii, daca nu stii sa vorbesti atat cu oamenii simpli, cat si cu cei de la cel mai inalt nivel diplomatic.

ELLE: Ce planuri ai pentru cariera ta?
I.D.: Grupul Veolia Environnement e unul extrem de puternic, la nivel mondial are peste 220 de mii de angajati. Cred ca o persoana ca mine, care are ani buni alaturi de manageri de top, poate deveni la un moment dat un bun manager. Mi-ar placea sa lucrez in departamentul de Comunicare: la organizarea de evenimente.

Alina Baisan
Foto: Andreea Goia

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK