Arta de a imbatrini frumos (de Mihaela Radulescu)

In primul episod din Cougar Town, personajul principal, o fe­meie trecuta de 40 de ani, divortata si mama de adolescent, se autoevalueaza in oglinda – isi pune degetele la tim­ple, trage putin de fata in sus si parca isi aduce aminte mai bine despre ea… Ridica un brat si constata ca parca nu mai are muschii la fel de tari. Se intoarce in profil si-si studiaza abdomenul, care nu ara­ta ca cele din revista Sports Illustrated. Isi pipaie fundul si nu ci­tes­ti satis­fac­­tia pe chipul ei… Asta n-o impiedica, in alte zeci de epi­soa­de dupa asta, sa aiba o viata plina de neprevazut, de relatii ca­re o fac fericita macar pe bucati si sa se simta inca frumoasa si do­rita…

De pe la 30 de ani, femeile incep sa-si puna serios problema im­batri­nirii, chiar daca declaratiile lor publice sint altele, chiar daca in­cre­derea in ele se vede mai de departe decit indoielile pe care le au, fata in fata cu oglinda din baie. Cu putina onestitate, ar trebui sa ad­mitem ca toate am facut gesturile personajului din Cougar Town, toa­te ne-am ridicat macar o data colturile ochilor sau ale buzelor, ca sa ne imaginam cum am arata fara ridurile discret instalate, fara ur­me­le pe care ni le-a lasat timpul cu atita lejeritate. Toate ne-am imaginat un lifting-minune sau macar o umplere a ridurilor cu toate subs­tantele in care exceleaza azi industria de frumusete.

Am incercat zeci de creme, de masti, de expresii, am stat cu mai multa grija in po­ze, ca sa nu ni se vada ridurile de pe git, ne-am machiat mai violent, ca sa ascundem pliurile pleoapelor, am abuzat de anti­cear­can, ca sa ascundem griji, nopti nedormite, lacrimi sau doar… mos­teniri eredi­tare. Fiecare femeie isi stie defectele si le infrunta cum poat­e, dar cea mai grea lupta pare a fi cea de a-i face pe altii sa nu le vada. Femeia isi face probleme din orice rid nou de expresie apa­rut, chiar daca vorbeste despre el cu umor sau intelepciune, chiar daca e mindra, pe alocuri, de motivele aparitiei acestor riduri.

Una dintre cele mai mari nedumeriri ale femeii de o anumita virsta e dis­cre­panta dintre fata pe care si-o vede in oglinda si energia, puterea, tine­retea pe care le are in interior. Cu alte cuvinte, pare a fi cel mai dif­icil sa armonizezi exteriorul cu interiorul si teoria ne invata mereu ca trebuie sa ne simtim frumoase din interior, ca sa se vada asta pe noi. Numai ca practica, mentalitatea societatii in care traiesti, lipsa de delicatete a celor din jur, comparatia cu femeile tinere si (de prea mul­te ori) singuratatea sau nefericirea in dragoste te fac sa nu atingi mi­nu­natia acelui echilibru, ci sa tot asisti, prea lucida, la propria-ti im­bat­rinire. Si sa nu te poti imprieteni cu ea, sa te revolte orice rid nou, sa te indispuna orice centimetru in plus la talie, sa te deprime firele de par alb…

Niste industrii puternice – farmaceutica si cosmetica –, apoi domeniul chirurgiei estetice si cel al cosmeticii medicale ne paca­lesc intruna ca putem infrunta virsta, ca tot ce consumam si punem pe piele e antiaging, ca un lifting te duce cu zece ani inapoi, ca botoxul invinge ridurile, ca pastilele antioxidante fac minuni… Si noi credem, de vreme ce incercam tot ce ne e la indemina. Si speram, de vreme ce ne preocupam intens sa citim noutatile acestor domenii, sa consultam chirurgi sau prie­tene care au deja experienta procedurilor. Si, in momentele de luciditate, constatam ca absolut toate femeile frumoase ale lumii, chiar si cele cu acces total la bani si posibilitati de intretinere spectaculoase… imbatrinesc. Unele frumos, altele de-a dreptul hidos, unele cu demnitate, altele ridicol…

Cele mai multe dintre femei, mai ales cele care sint deja mame, par a fi mai impacate cu trecerea timpului, par a avea o tinerete launtrica mult mai expresiva, caci e mereu rezultatul mediei dintre virsta lor reala si cea a copiilor lor. Mai ales cele iubite, cele neparasite pentru o femeie mai tinara, cele care-si induioseaza barbatul cu orice rid nou, cita vreme e facut din zimbet de bunatate si intelegere… Poate e doar impresia mea, dar mi s-a parut mereu ca femeile care im­ba­tri­nesc cel mai devreme si cel mai urit sint cele rele. Cele care gasesc mereu un nod in papura altor femei reusite. Cele care au mai multe momente de birfa decit de zimbet cald… Cele care se mobilizeaza mai des sa faca rau decit sa faca bine…

Cred, aproape visceral, ca rautatea si prostia sint cele mai bune platforme pentru instalarea batrinetii hi­doa­se, a ridurilor, a suncilor, a caderii parului. Cred, la fel de puternic, ca nu tine nici de educatie, nici de clasa sociala, nici de avere sa fii frumoasa la orice virsta, ci de ceva mult mai simplu si mai greu de urmat: frumusetea interioara, cu toate diviziunile ei, cu toate subintelesurile ei. Stradania de a fi frumoase n-ar trebui sa ne paraseasca niciodata, sub nici un pre­text. E un drept pe care-l avem si pe care unele dintre noi il activeaza mai inte­lept, altele mai stingaci… Biruinta de a straluci, de a radia de frumusete, de a atra­ge priviri si sentimente benefice e rasplata oricarui suflet frumos, la urma urmei…

Preocuparea de a fi frumoasa a tot fost asociata cu un soi de frivolitate, ca si cum femeia care se preocupa de chipul si de trupul ei cu consecventa n-ar putea trai profund, n-ar putea fi sefa unei puternice companii, n-ar sti sa se descurce in situatii-limita sau n-ar parea serioasa in fata barbatilor. Cred ca si aceasta mentalitate trebuie, cu rabdare, desfiintata…Un ruj bine ales e cea mai frumoasa rama a unui zimbet, nu o invitatie indecenta… Un rimel bine minuit nu te transforma intr-o masca, ci intr-o femeie cu ochi frumosi, o ora de sport pe zi nu inseamna ca esti mai inculta decit o femeie care-si petrece ora aceea in biblioteca, o pereche de pantofi cu toc sau un decolteu bine proportionat nu sint devieri de comportament, ci expresii ale unei feminitati puternice, sint stiri pozitive despre increderea in tine… Avem la indemina mijloace destule ca sa imbatrinim frumos, dar, mult mai important, trebuie sa adunam motivatii suficiente ca sa avem (si sa aratam) virsta care ne reprezinta. Buletinul e doar un detaliu, pe cind viata frumos traita, sufletul plin, experientele, mintea deschisa… sint mereu „actele noastre reale de identitate.

Frumusetea si feminitatea (valabile si vizi­bile la orice virsta!) sint atit de complexe incit e pacat sa credem ca le putem obtine doar urmind un set de reguli de ingrijire personala si de conventii universale. Ele se definesc cel mai bine cind reprezinta o chestiune personala, o abordare intima si pura a propriilor abilitati si convingeri. Sa te simti frumoasa, din fericire, e mult mai important decit sa fii frumoasa…  

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingriji­rea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK