Angela Merkel a fost aleasa pentru a patra oara sa conduca Germania. Ieri au avut loc alegeri parlamentare si, desi titlurile din presa vor sa te convinga de tragedia reprezentata de faptul ca partidul de extrema dreapta Alternative für Deutschland (AfD) a reusit sa intre in Bundestag (pentru prima data dupa razboi cand se intampla asa ceva), nu ar trebui sa ignori faptul ca o femeie conduce in continuare una dintre cele mai importante tari ale Uniunii Europene si ramane un reper de stabilitate pentru toate celelalte tari.
Coalitia condusa de Angela Merkel (crestin-democrata) a obtinut, conform exit poll-urilor, 33% din voturi, ceea ce inseamna ca va trebui, din nou, sa formeze o alianta cu un alt partid (sau cu alte partide mai mici). Procentul pe care l-a obtinut este semnificativ mai mic decat la ultimele alegeri, cand reusea sa adune peste 41% – iar cei mai multi comentatori spun ca asta se datoreaza deschiderii fata de migranti pe care a aratat-o Merkel. Dar, cu aceasta politica de deschidere sau fara, e firesc ca un politician care sta in fruntea tarii de atata vreme sa isi erodeze imaginea.
Insa, oricat nu le-ar conveni unor portiuni ale alegatorilor politicile ei, Angela Merkel este o politiciana redutabila, ca sa nu mai spunem ca este una dintre putinele femei care conduc puteri mondiale si care reusesc sa mentina un echilibru in ceea ce The New Yorker numea o lume plina de barbati instabili.’
Desi e o figura publica (si foarte puternica) de atata vreme, s-ar putea sa nu stii ca Angela Merkel a crescut in RDG si ca a fost mai intai om de stiinta. Cariera ei politica i se datoreaza in mare masura lui Helmut Kohl, cel care a introdus-o in cabinetul sau si care obisnuia sa o numeasca das Madchen’ (fata’, n.red.). Cateva miscari inteligente au facut-o sa conduca partidul – iar daca vei citi povesti despre tradarea lui Kohl, trebuie sa iti amintesc ca aceste lucruri se intampla oriunde in lume cand vine vorba de putere politica.
Printre lucrurile care i s-au reprosat lui Merkel de-a lungul timpului si a carierei ei, ai sa recunosti niste modele care se aplica tuturor femeilor care au indraznit sa aspire la putere – si nu doar femeilor, in unele cazuri. Faptul ca nu are copii i-a fost, evident, reprosat lui Merkel, dar, daca iti aduci aminte, asta i s-a reprosat si lui Klaus Iohannis atunci cand a candidat pentru presedintia Romaniei. In alta ordine de idei, Iohannis are o foarte buna relatie cu Merkel, deci vestea celui de-al patrulea mandat al ei ar trebui sa ne bucure.
Printre lucrurile pe care oponentii i le-au reprosat in ultima vreme Angelei Merkel se numara, cum spuneam si mai sus, angajamentul ei de a primi refugiati – partidul de extrema dreapta a folosit imagini cu Merkel purtand hijab pentru a sublinia politica ei multiculturala si a poreclit-o Mutti Multikulti’, adica mama multiculturala, de parca deschiderea fata de altii nu ar fi fost lucrul care a tinut Uniunea Europeana in viata si fara conflicte pana in ziua de azi.
In mod interesant, insa, lui Merkel nu i se reproseaza faptul ca se afla la a doua casnicie (sotul ei, el insusi un om de stiinta, tine la intimitate si rareori apare in public alaturi de ea), semn ca, daca ajungi suficient de puternica, nu mai poti fi atacata chiar cu orice.
Iar alegerea ei pentru inca un mandat poate sa serveasca drept exemplu pentru celelalte tari. Daca, toamna trecuta, Statele Unite aratau ca nu sunt pregatite sa aiba o femeie presedinta, si daca Brexit-ul ne-a aratat ca Uniunea Europeana sta sa cada, iata ca re-alegerea lui Merkel confirma (ca si alegerea lui Emmanuel Macron mai devreme in acest an) ca tarile europene inca isi doresc stabilitate si nu au vreme de pierdut cu manifestari extremiste si idei care nu le fac cinste.
Fireste, dat fiind ca un partid de extrema dreapta a reusit, totusi, sa castige locuri in Parlament e un semnal de alarma serios, care arata ca exista si in Germania suficienti eurosceptici (si, sa o spunem pe sleau, xenofobi si rasisti), care raspund acelorasi mesaje care l-au facut pe Trump presedinte in SUA si care au cauzat Brexit-ul.
Dar faptul ca Merkel a ajuns cancelar, cumva in ciuda lor, nu face decat sa confirme tuturor ca Europa se mentine inca pe linia de plutire. Iar in fata tuturor extremismelor, nu putem decat sa speram ca Merkel va reactiona asa cum a facut-o si in 2007, cand Vladimir Putin, stiind de frica ei de caini, si-a adus unul dintre patrupezi la o conferinta de presa. Reactionand la acest episod, Merkel a zis doar: Inteleg de ce a facut-o – sa demonstreze ca e barbat… Ii e frica de propriile slabiciuni.’
Citeste si:
Hillary Clinton stie ce se intampla in Romania
Foto: Hepta