Andreea Marin despre #MeToo: „A vorbi este primul pas”

Putine persoane publice din Romania si-au asumat, ca Andreea Marin, rolul de a face schimbari in societatea in care traiesc. Cum multe dintre cauzele pe care le sustine sunt legate de agresiuni si violenta in familie, am vrut sa stim ce parere are despre #MeToo, fenomenul care a zguduit si retelele sociale de la noi.

ELLE: Ce crezi despre fenomenul #MeToo? Ti se pare ca reflecta amploarea hartuirii la care sunt supuse femeile?

Andreea Marin: Fenomenul acesta nu e nou, doar ni se infatiseaza in acest caz sub o alta forma si ma bucur ca se intampla asa, dand curaj cat mai multor persoane sa vorbeasca deschis si sa determine schimbari in bine. Spun „persoane”, si nu doar „femei” sau „copii”, pentru ca eu sunt angrenata in lupta impotriva violentei domestice, de pilda, de ani de zile prin campanii si actiuni ample diverse, unele dintre ele parte din campanii internationale bine conturate si cu rezultate notabile, si am cunoscut si barbati agresati de femei, chiar daca sunt mai putine aceste cazuri, sau parinti agresati de proprii copii. Fie ca e vorba de miscari de acest gen in care sunt implicata ca Ambasador UNICEF, fie de proiecte alaturi de companii internationale precum Avon, ori de proiectele proprii pe aceasta tema, derulate prin fundatia mea, „Pretuieste viata” (Scoala Mamelor sau Alege Demnitatea, de pilda), toate au un numitor comun: determinarea deschiderii pe aceasta tema in conditiile in care, cel putin in Romania, statistici oficiale spun ca doar 25% dintre victime au curajul sa vorbeasca despre ceea ce traiesc, chiar si dupa ce experienta nefasta s-a incheiat. Cu ajutorul acestor campanii, mii de femei au avut parte de schimbari majore in viata lor si a copiiilor lor, am pus la dispozitia acestora sprijin material si uman pretios (medici, psihologi, avocati, consilieri vocationali, alte autoritati implicate in fenomen). Multe centre de adapost destinate victimelor au primit sprijin consistent. Practic, si-au luat viata de la capat si acum zambesc din nou.

ELLE: De ce e un act de curaj ca o femeie sa vorbeasca despre agresiunile la care a fost supusa pe scara blocului, in tramvai, chiar la munca si la scoala?

Andreea Marin: A vorbi este primul pas. Nu poti lupta cu ceea ce nu cunosti, nu poti cere ajutor, daca nu marturisesti. Dar exista diverse metode de a face asta, nu neaparat in mod public, cel putin la inceput, daca ti-e teama pentru viata ta sau a copiilor tai. Iar eu incurajez, prin intermediul proiectelor mele, oamenii din jurul victimelor sa le fie alaturi, sa le asculte, sa le sprijine, sa le informeze, pentru ca teama de cele mai multe ori inhiba si de aici si lipsa de curaj, pe care se bazeaza agresorii. Rudele, prietenii, colegii, iar mai departe de ei, specialistii in domeniu (psihologi, asistenti sociali, consilieri, etc) pot avea un aport covarsitor in schimbarea vietilor victimelor. Am intervievat si intalnit mii de persoane in acesti ani, am ascultat marturii cutremuratoare, dar am si cunoscut exemple extraordinare in care curajul victimelor a fost rasplatit cu o schimbare radicala a vietii lor in bine. Practic, marturisirea a fost piatra de hotar pentru o noua viata, si pentru ele, si pentru copiii lor. Astfel de persoane devin adevarati ambasadori si modele de urmat pentru altele, care inca traiesc in intuneric.

ELLE: In Romania legislatia acopera hartuirea sexuala doar la munca, acolo unde un superior trebuie sa iti faca avansuri in repetate randuri (si demonstrabile in instanta), dar nu include tot felul de manifestari care au loc in spatiul public sau in intimitatea propriei case. Crezi ca ajunge o astfel de lege pentru a acoperi multitudinea de spete' de hartuire pe care femeile le experimenteaza pe propria piele?

Andreea Marin: Din pacate, chiar legea care exista inca nu se aplica asa cum se cuvine, dar exista si cazuri destule unde lucrurile au mers inainte, pentru ca autoritatile au inteles ca au instrumente in plus pe care le pot folosi in sprijinul victimelor. Mai e mult de lucrat, insa. Traim intr-o tara in care, desi e pace, exista multe case in interiorul carora este razboi. Dar exista si atat de multi oameni care nu-si cunosc drepturile, care nu stiu unde ar trebui sa se informeze cand traiesc o astfel de experienta. Exista si ignoranta, dar si lipsa de cunoastere. In privinta celor ce intra in contact cu victimele si banuiesc deja ceea ce traiesc ele, exista si oameni carora fie nu le pasa, fie merg pe ideea „discretiei”, care acopera de fapt lipsa dorintei de implicare. De aceea, o astfel de campaniei este extrem de importanta: oamenii cu aceleasi probleme capata curaj, isi unesc fortele, afla ce e nou, care le sunt drepturile si posibilitatile de a-si schimba viata in bine.

ELLE: Un astfel de fenomen, care misca o parte importanta a societatii, a generat si destule comentarii de tipul ce ai cautat pe strada la ora aceea?', de ce nu intelegeti si voi un compliment/o gluma', pai daca aveai fusta prea scurta!'. Ce spui despre aceste reactii?

Andreea Marin: Daca ai facut o greseala, iesind la o ora nepotrivita pe strada, nu inseamna ca trebuie sa accepti „pedeapsa” pentru aceasta : violul sau agresiunea. Un compliment deplasat sau o gluma proasta nu sunt genul meu de distractie. Felul in care cineva se imbraca nu e o scuza suficienta pentru ca un om sa devina agresor. Dar exista, sub aceste comentarii care arata ignoranta, prostie, rautate sau nepasare, si un sambure de adevar. O adolescenta trebuie sa fie educata, de pilda, sa fie precauta atunci cand iese din casa, mai ales la o ora tarzie sau intr-un mediu cu potential agresiv.

ELLE: O alta particularitate a fenomenului este ca si unii barbati au inceput sa vorbeasca – putini, ce e drept – unii ca sa spuna ca si ei au trecut prin asta, altii ca sa spuna ca au provocat astfel de situatii. Ti se pare incurajator?

Andreea Marin: Acum cativa ani, in campania mea impotriva violentei domestice, am intalnit un barbat care a acceptat sa isi ceara scuze in public, si a facut-o cu sinceritate, dupa ce a urmat sedinte de consiliere psihologica si a inteles sursa agresiunii sale, care ii era vina. Regreta si isi dorea mult sa fie iertat, daca nu se dorea reintegrarea sa in familie. Pana la urma, acesta e rolul consilierii si exista si cazuri fericite, cand nu e vorba decat de o greseala venita dintr-o presiune puternica in viata celui ce a devenit agresor, un episod ce poate fi constientizat si asta duce la trezire, la vindecare apoi. Orice efort merita a fi facut pentru a incerca pastrarea unei familii impreuna, acolo unde acest lucru mai este posibil.

***

#MeToo in cateva cuvinte

Fenomenul #MeToo a pornit in urma scandalului care il are in centru pe Harvey Weinstein, un mare producator de la Hollwood despre care publicatia New York Times a publicat acum cateva saptamani o ancheta – aceasta dezvaluia ca Weinstein isi facuse un obicei din a hartui sexual tinere actrite si alte lucratoare din industrie, din postura sa de mogul de care depindeau carierele lor. De atunci, zeci de actrite, de la Angelina Jolie la Gwyneth Paltrow, au iesit public cu acuzatii de hartuire.

Actrita Alyssa Milano, si ea o victima a lui Weinstein, a lansat acest hashtag pe Facebook, provocand femeile care il folosesc sa isi spuna istoriile, si aratand in acest fel lumii intregi amploarea fenomenului. Expresia ii apartine activistei Tarana Burke, care a folosit-o in scopuri similare, pentru a dezvalui cazurile de hartuire din comunitatile defavorizate. In ultimele saptamani, milioane de femei din toata lumea au folosit hashtag-ul pentru a vorbi despre hartuire stradala, agresiuni sexuale, acuzatii de viol. In Romania, mii de femei au vorbit despre asta.