Andra Andriucă, o artistă sensibilă de ascultat și explorat: „Muzica m-a găsit pe mine și eu pe ea”

Artista Andra Andriucă compune și cântă din emoție, iar piesele ei sunt precum o mângâiere muzicală de care nu știai că ai nevoie.

De când m-am întâlnit cu numele artistei Andra Andriucă, mi-a atras atenția prezența ei boemă, iar curioasă fiind, i-am căutat piesele, care de la prima ascultare m-au făcut să tresar și m-au aruncat într-o stare de visare. Muzica ei deschide câte o fereastră către lumea plină de sensibilitate pe care și-a clădit-o, despre care am aflat mai multe chiar de la ea.

Andra Andriucă s-a născut și a crescut în Iași. A avut parte de o copilărie frumoasă, în care s-a descoperit prin intermediul diverselor forme de artă, mereu îmbinate cu sport sau alte tipuri de mișcare. „Ai mei, din fericire, mi-au dat libertatea să încerc câte puțin din toate, până am ajuns să rămân cu ceva ce se pare că astăzi este muzica.” A fost un copil curios, i-au plăcut dansul, pictura, oamenii, sportul și marea. Muzica a făcut parte din aproape tot ceea ce făcea, iar în timp a realizat că multe dintre amintirile de preț din copilărie se intersectează cu această formă de exprimare artistică.

În adolescență, mai ales, Andra a ascultat foarte multă muzică indie și s-a îndreptat către artiști precum Damien Rice, Birdy, Paolo Nutini, Hozier, Tom Odell, Adele, Lewis Capaldi. S-a întâlnit și cu influențe din zona de rock-blues, venite de la fratele ei mai mare, și așa căutarea ei muzicală a continuat cu Led Zeppelin, Pink Floyd și Beth Hart. Dar a fost inspirată și de nume din scena locală, precum om la lună, byron, The Mono Jacks, Valeria Stoica și Paul Tihan.

De muzică s-a apropiat ceva mai serios pe parcursul liceului, când a mai dezvoltat și o pasiune mare pentru comunicare, deși simte că ea a fost acolo dintotdeauna. „Asta a făcut ca alegerea specializării la facultate să fie foarte simplă, iar în urmă nu cu foarte mult timp am terminat facultatea de Comunicare și Relații Publice în Iași.”

Pentru Andra, ideea de a face muzică a căpătat pentru prima dată contur atunci când a descoperit compusul. „A fost o vreme când am început să scriu mult și simțeam că muzica pe care o scriam, undeva în camera mea, ar prinde și mai mult sens dacă ar fi împărțită cu oameni.” I-a plăcut mereu să vorbească și să exploreze lumea, dar și pe ea, prin cuvinte, întrebări și povești.

Când compusul și-a făcut loc printre activitățile ei „a fost ca o gură de aer proaspăt, pentru că am simțit că am găsit un nou mod de a vorbi, de a închide și păstra povești și chiar de a afla lucruri despre mine, pentru că de multe ori se întâmplă să aflu la final, când termin un cântec, despre ce e, lucruri pe care deseori poate nu realizez că le simt sau trăiesc.”

N-a fost de la început sigură că muzica îi este drumul pe care să-l urmeze. E ceva ce a venit în timp și s-a simțit firesc pentru ea.

„E un fel de gut feeling care îmi spune mereu când sunt pe scenă că „da, asta e.” E greu de pus în cuvinte, dar e acel sentiment că ceva parcă e făcut pentru tine și mă simt norocoasă că muzica m-a găsit pe mine și eu pe ea.”

În 2022, Andra a lansat prima ei piesă, Ce simplu ar fi, și a avut primul concert full-band alături de colegii ei, care s-au alăturat proiectului muzical. De atunci, povestea cu muzica a sădit în ea tot mai mult; anul trecut a scos în lume primul ei album, Liniștea nu se împarte, a colindat țara în turnee și a împărțit scene de festivaluri cu artiști pe care acum câțiva ani îi asculta și îi privea de la distanță.

Atunci când compune, caută să-i fie liniște, pe care o găsește fie în singurătate, fie când știe că poate să-și dea timp pentru scris. Iar primii pași încep cu câteva acorduri la chitară care îi plac sau care o fac să simtă ceva și fredonează până se leagă versurile. „După ce conturez succint muzica, strofele, refrenul, rămâne doar un fel de joacă, ca un puzzle în care cuvintele sunt piesele, iar eu trebuie să le așez în ordinea potrivită pentru a întregi povestea.” Însă, de fiecare dată diferă felul în care scrie piesele și cum sau cât de repede se leagă cuvintele. Sunt situații în care știe exact despre ce vrea să scrie, dar se întâmplă și să realizeze abia la final.

„Ca să depășesc blocajele în compus și, de fapt, în orice fac și nu funcționează pe moment, îmi dau timp și revin mai apoi, cu o minte mai limpede.”

O inspiră tot ceea ce este în jurul ei și scrie mult „despre oameni, despre mine, despre ce simt și văd în jurul meu, despre frici, iubiri, natură, despre agitația vieții și a minții în care ne încâlcim deseori.”

Fiecare piesă pe care a scris-o are părțile ei dificile, dar, spune Andra, este ceva ce face parte din procesul artistic și îi place. În comparație cu scrisul, i se pare mai grea partea de producție muzicală. Compune singură, iar „din momentul în care se integrează și celelalte instrumente, totul se poate schimba foarte mult, ca stare, ca sens, și e mult de experimentat până ajunge un cântec într-o formă finală.” Spre exemplu, cu piesa Cât de firesc, care face parte din primul ei album, a încercat multiple variante de producție până să ajungă la varianta ei de acum, cea pe care o vizualiza atunci când a scris-o.

Am întrebat-o pe Andra cum se raportează și cum se simte atunci când aduce în muzica ei și bucăți din istoria personală. Pentru ea, „una dintre părțile speciale la muzică e că pot închide în fiecare cântec povești pe care să le port cu mine mereu și le păstrez astfel în viață, lucru care face și ca mult din ce scriu să fie foarte personal și vulnerabil.” Crede că e minunat felul prin care aceste povești, le care le destăinuie oamenilor, ajung, de fapt, să fie ale lor.

„Orice piesă devine o formă foarte personală pentru fiecare în parte de a păstra amintiri, oameni, gânduri, iubiri.”

În timp, au devenit mai clare provocările când vine vorba de munca ei.

„Lucrul pe care nu l-am știut sau anticipat despre ce înseamnă „a face muzică” e faptul că, pe lângă muzica în sine, trebuie să înveți să îndeplinești și multe alte roluri, iar în spatele unui concert sau o lansare, se întâmplă extrem de multe ore de muncă.”

Consideră că e important să fie înconjurată de oameni care au aceeași viziune precum a ei.

„La nivel personal, fiindcă lucrez foarte mult cu mine, cu mintea și ideile mele, am descoperit cât de greu, dar și cât de necesar e să găsești un echilibru între muzică și timp pentru tine, căci lucrurile cu adevărat frumoase răsar când îți dai timp să creezi.”

O foarte mare inspirație pentru Andra, din mai multe puncte de vedere, este trupa om la lună. E impresionată de felul în care a crescut în ultimii ani proiectul băieților din formație. „E absolut incredibil și sunt un mare exemplu de curaj și de cum merită să-ți iei avânt mare spre un vis și mai mare ca tine, fără să știi unde și dacă vei ajunge undeva, dar, totuși, tu să crezi în el cu toată ființa ta.” Cel mai bun sfat, în ceea ce privește cariera artistică, l-a primit chiar de la Doru Pușcașu, solistul trupei om la lună: „M-a prins într-o perioadă în care eram ușor nesigură și nu știam încotro să o apuc și mi-a spus: „Cântă, cântă, cântă, cântă. Peste tot și oriunde, mult, iar lucrurile vor începe să se întâmple.” Iar asta a și făcut. L-a ascultat și își repetă mereu acest sfat în minte atunci când simte că se mai pierde pe drum.

În perioada asta, playlist-ul perfect pentru ea e format din Maro, Olivia Dean, Gigi Perez, Black Sea Dahu, Holly Humberstone, Parcels și Kings of Convenience și ne recomandă să le acordăm o șansă, dacă n-am făcut-o deja.

Anul acesta a început pentru Andra așa cum și-a dorit, cu muzică nouă. După ce pe 21 februarie a făcut cunoștință lumii cu noua ei piesă, Am fluturi prinși în labirint, la câteva zile distanță, pe 26 februarie, pornește într-un turneu de lansare prin țară. Despre melodie, îmi spune că e „foarte aproape de suflet, personală și abia aștept să o împărtășesc și, mai ales, să ne întoarcem în cântec la oamenii care ne ascultă din orașele tare dragi nouă.” Pe mai departe, țintește la un an plin de și mai multă muzică, concerte, dans și dorințe împlinite. Cert este că o vom urmări ca să vedem ce surprize mai pregătește.