Analizezi în exces tot ceea ce se întâmplă în cuplu? Beneficii personale care întrețin acest comportament nesănătos

Analizezi fiecare gest sau cuvânt al partenerului. Desigur, impactul e negativ pentru relație, dar tu ai ceva de câștigat de aici.

Partenerul ajunge de-a dreptul la exasperare. Ți-a zis de atâtea ori că se simte ca și cum este pus sub lupă sau într-un permanent interogatoriu la poliție. Să analizezi în exces e obositor până și pentru tine, uneori ai vrea să nu mai faci asta, apoi îți zici că asta ești tu, ține de personalitatea sau identitatea ta. Căci de când te știi faci această analiză. Da, are vechime mare în viața ta, dar nu e identitatea ta. Este cu adevărat o parte din tine, dar e un mod de a face față ce prin exercițiu poate fi controlat și schimbat cu o abordare mai sănătoasă. Însă momentan te cramponezi de beneficiile secundare ale analizei sau de valențele pe care i le oferi.

Fugi de emoții

Neputincioasă? Vulnerabilă? Tristă? Dezamăgită? Temătoare? Sună de-a dreptul terifiant. Iar această analiză a fiecărui detaliu te împiedică să îți vezi emoția, să o simți, să îi dai locul cuvenit. Nu simți, nu doare. Însă ratezi în acest proces și mesajul pe care îl poartă, nevoia emoțională din spate și în ce fel sănătos poate fi ea împlinită.

Te simți în control

Cât control este suficient? Mereu vrei mai mult. Poți controla totul în viața asta? Evident că nu, așa că te străduiești din răsputeri să controlezi totul. Și iluzia acestui control venit din analiza în exces te face să te simți puternică, stăpână pe sine, protejată. Ca și cum nu se poate întâmpla nimic rău, deoarece ești permanent în gardă, vigilentă.

Fugi de decizii

Analiza te face să rămâi în capul tău. Și ești axată pe diferite scenarii, pe căutarea dovezilor care să le confirme. Întorci pe toate părțile multiple versiuni ale aceleiași povești, chiar dacă e dureros. E ca și cum alergi pe loc la start până simți că ți-ai atins limita fizică, fără să alergi cursa, fără să treci la un moment dat linia de final. Analiza nu te duce și în zona de acțiune în care e necesar să iei atitudine, să iei o decizie importantă. Cumva te ferește de asta, inclusiv când este esențial pentru o calitate bună a vieții tale.

Reflectorul e pe el

Partenerul e analizat celulă cu celulă, gest cu gest, cuvânt cu cuvânt. Și devii nemulțumită, vezi doar negativul, întrucât nu cauți ce face bine. Iar în tot acest proces nu te întorci nicio secundă la tine. La comportamentele tale, la vorbele tale, la maniera în care gestionezi și tu situații, la felul în care te raportezi la relație. Este o plasare a responsabilității în exterior, în care tu te degrevezi complet de partea ta de responsabilitate în cuplu.

Nu te uiți la cum întreții și tu dinamici dezadaptative, la ce ar fi util să schimbi. Asta nu înseamnă să faci în locul lui, ci să faci mai bine și mai sănătos pentru tine. Cum ar putea el să reacționeze la această schimbare rămâne de văzut. Poate răspunde pozitiv și vă îmbunătățiți împreună relația. Poate că în continuare comportamentul lui lasă mult de dorit, nu e în acord cu nevoile tale, iar atunci despărțirea poate fi o variantă.