Să analizezi totul ți se pare că e parte din identitatea ta. În realitate este doar o bucățică din ceea ce se petrece la nivel de dinamică internă, o manieră de a face față atunci când te simți vulnerabilă într-un fel sau altul. Deoarece nu faci tot asta tot timpul, nu ești permanent în acest mod de coping, dar el preia controlul când te temi să nu fi părăsită, înșelată, când te temi că celălalt va profita cumva de tine. Când nu te simți înțeleasă, acceptată, văzută, auzită, importantă, când consideri că nu primești atenție. Prin hipervigilență și analiză crezi că ai grijă de această fetiță mică din tine, dar o rănești suplimentar. Iar relația nu are premisele sănătoase pentru a se dezvolta.
Capitalul de încredere
Poate că nu aveți un istoric în care partenerul chiar ți-a greșit flagrant încât încrederea în el s-a pierdut complet. Dar tu tot analizezi orice mișcare face, ceea ce arată că nu există niciun procent de încredere acordat din oficiu și nu ești concentrată pe a cimenta încrederea dintre voi. Ci pe a căuta permanent dovezile care să-ți arate că nu e ok să ai încredere în el.
Încordarea
Nu prea cunoști relaxarea și starea de bine, deoarece analiza în exces presupune o foarte mare vigilență ce devine epuizantă. De aici stări de irascibilitate, o percepție deformată a realității, incapacitatea de a te bucura pur și simplu de ceea ce trăiești. Ești încordată, gata de luptă, gata să te aperi, și ca atare reacțiile tale pot fi mult mai ample decât un răspuns normal.
Comunicare deficitară
Să analizezi orice cuvânt, orice acțiune fără a da replica, fără a interveni? Prea puțin probabil, și totuși dacă procedezi așa, atunci nu clarifici cu partenerul ceea ce ți s-a părut nepotrivit, de unde și mai multă confuzie sau scenarii negative alimentate fără limită. Căci ai încredere 100% în analiza ta. Dacă totuși verbalizezi, discuțiile lămuritoare vor fi multe, foarte dese, cel mai probabil aprinse, și nu se mai realizează o verificare sănătoasă a realității împreună cu partenerul, ci e tot o formă de control sau de critică, eliberarea furiei cerând ce ai nevoie într-un mod care nu servește nicicum conectării sau rezolvării de probleme.
Rol de profesoară
Analizezi, judeci, atragi atenția îmbrăcând hainele unui dascăl, o profesoară care îl învață pe partener să spună lecția corect și îl pedepsește dacă a greșit. Analiza aceasta îți poate întreține și un soi de superioritate, aroganță, te plasează în unghiul în care parcă tu nu greșești niciodată.
Dependența lui de tine
Te enervezi că nu face bine, deși tu i-ai explicat de atâtea ori. Cum să gestioneze banii, cum să își organizeze cheltuielile fără să afecteze bugetul familiei, cum să facă plățile sau să organizeze diferite aspecte ale timpului vostru de cuplu sau ale timpului lui liber. Iar așteptările tale sunt să învețe din prima și să observi schimbări radicale. Prin analiza în exces menții exigențele și nu îți calibrezi așteptările. De asemenea, e foarte ușor să aluneci pe panta în care din nou te ocupi tu de tot, pentru a te proteja de propria frustrare în spatele căreia se află tristețea că nu primești sprijin adecvat.
Citește și:
Lucruri pe care să nu le crezi indiferent cât de bine le argumentează partenerul tău
Foto: PR