Alexandra Teslovan ne demonstrează că motorsportul este și pentru femei

Alexandra Teslovan este pregătită să facă performanță în motorsport și ne învață, prin multiplele sale reușite, să privim cu alți ochi această lume fascinantă.

Lumea sportului încă îmi e destul de necunoscută. Dar tocmai ăsta e și motivul care mă determină să încerc să fiu cât de cât la curent cu ea, să mă informez și mai mult pe temă, dar și să aflu ce are de ascuns universul acesta. Alexandra Teslovan este o descoperire în această direcție, dacă se poate spune astfel, iar asta pentru că e o tânără a cărei pasiune este motorsportul, interes care vine și din familie și pe care îl împărtășește cu tatăl ei, pilotul de raliuri Adrian Teslovan.

M-am gândit că e o ocazie bună să o invit să ne răspundă la câteva întrebări despre cum este să fii pilot de raliuri de la o vârstă fragedă (ocazie cu care mi s-a întărit din nou convingerea că e cazul ca, în anumite sectoare, să începem să feminizăm funcțiile femeilor, dar poate asta e deja o frustrare personală…), provocările pe care le-a întâmpinat în drumul ei, competițiile de care e mândră și de care și noi ar trebui să fim, pentru ea; cum se desfășoară pregătirea înainte de o cursă, depășirea unor bariere sociale și dorința de a face performanță și de a demonstra că motorsportul este și pentru femei.

Când o întreb pe Alexandra despre copilăria ei, îmi mărturisește că a fost frumoasă și poate să afirme că încă o trăiește, și în acest moment. Legat de ceea ce își amintește din acea perioadă, menționează „săptămânile din vara în care eram la bunica sau weekend-urile în care mergeam la raliurile în care participa tati.” Despre pasiunea pentru motorsport, spune că o are de când se știe. Explicabil: „Tata mă aducea de mică la raliuri și la tot felul de evenimente din motorsport.” A avut și o frică la început că nu o să se integreze în acest sport, însă, chiar și așa, „a trecut rapid”.

În continuare, povestește că, atunci când avea 12 ani, a învățat să conducă împreună cu tatăl ei. Ulterior, a început să se perfecționeze la Academia Titi Aur cu Bogdan Talașman. Astfel, în 2019, la doar 13 ani, a debutat în Campionatul Național de Îndemânare. După aproape un an, „am câștigat clasa de Juniori 1, în 2020 am devenit Vicecampioană Națională în Campionatul Național de Super Slalom la clasa Juniori 2, am terminat pe locul 3 în Campionatul Național Time Attack – clasa Juniori 1 și Grupa 2, în 2021 am terminat pe locul 3 în Campionatul Național de Slalom Paralel la clasa Femina și pe locul 4 în Campionatul Național de Time Attack – clasa Pocket Rocket.” Anul acesta, Alexandra participă în două Campionate Naționale: Campionatul Național de Viteză în Coastă și Campionatul Național de Slalom Paralel, pentru care e pregătită de către trainer-ul ei, Sebastian Barbu, și Alexandru Barbu.

De la tatăl ei a învățat multe lecții pe care le-a pus în aplicare până acum în competiții. Și îmi dă și exemple: „de la cum să abordez un viraj, până la cum să-mi gestionez emoțiile, cum să mă pregătesc pentru un concurs”.

Încă își aduce aminte de prima ei cursă, unde a câștigat clasa de juniori, dar și de trăirile pe care le-a experimentat atunci. Recunoaște, acum, că a fost copleșită de emoții, dar a încercat să se bucure de fiecare moment și să învețe cât de mult poate.

„Îl aveam alături de mine la primele competiții pe Horia Gheorghe, cu care mi-am perfecționat condusul în Campionatul Național de Super Slalom, iar pe circuit am învățat alături de Cătălin Țuțuianu sau cu domnul George Grigorescu sau Vali Porcișteanu, când am învățat să merg pe macadam – sunt amintiri super frumoase alături de niște oameni care au performat în acest sport.”

În palmaresul ei se regăsesc mai multe competiții de care se declară mândră. Mi-o relatează pe cea mai recentă, „cea de-a cincea etapă din cadrul Campionatului Național de Viteză în Coastă, unde am obținut locul 3 la grupa 7; locul 1 la grupa 7b; locul 2 la Juniori; locul 1 la Femina și a fost și ziua mea de naștere – am împlinit 16 ani și am avut o zi de naștere foarte frumoasă.”

Am fost interesată și de pașii pe care-i face înainte de participarea într-o cursă. Îmi descrie câteva etape și spune că „pregătirea fizică este continuă, atât în sezonul competițional, cât și în extra sezon, alimentația este puțin diferită în timpul competiției”. Tatăl ei este cel care „se ocupă de pregătirea logistică și tehnică împreună cu Omega Motorsport – echipa tehnică care îmi pregătește mașina pentru competiții”. Nu urmează un anumit ritual, însă îi place să-și petreacă seara de dinainte de cursă „cu Sebastian Barbu, trainer-ul meu, cu care discutăm modul de abordare a traseului de concurs – analizăm filmările de la recunoașteri pentru a identifica anumite puncte cheie sau zone periculoase”.

Am vrut să știu de la Alexandra și care sunt provocările de care s-a lovit până acum în motorsport. Una dintre cele majore, „mai ales vara, este căldura pe care orice pilot trebuie să o suporte de-a lungul cursei, tot echipamentul de protecție și lenjeria de corp full de sub combinezon, plus cagula și casca nu sunt foarte confortabile vara”.

Am rugat-o să-mi vorbească și despre prejudecățile pe care le-a întâlnit în drumul ei în motorsport, având în vedere că este un domeniu care poate fi periculos și pe care pare că ne este destul de la îndemână să-l asociem mai degrabă cu bărbații, dar pe care Alexandra ne ajută, prin intermediul performanțelor sale, să-l vedem și dintr-o altă perspectivă. „Nu am avut, nici o secundă, nu ne-am gândit cu tati că eu sunt fată și am nevoi speciale, mi-am câștigat respectul, cred, destul de repede”. Este o fire mai sociabilă, „dar bineînțeles că sunt și oameni mai ciudați ca în orice sport/domeniu, dar nu ne interesează – noi avem drumul nostru, restul sunt doar vorbe goale.”

Are mulți prieteni în motorsport, se simte foarte bine în preajma lor și se regăsește alături de ei. Totuși, crede „că mai mult am fost o surpriză pentru mulți care nu se așteptau să fac ceea ce fac și nu se așteptau să ajung chiar și până aici, e drum lung, ca în orice sport”. Adaugă că este mult de învățat și își dorește să meargă departe, „dar e foarte greu și fără parteneri și sponsori nu putem – le mulțumesc mult acestora pentru tot ceea ce fac, fără ei nu puteam să realizez nimic”.

Deși poate părea previzibil, am întrebat-o cum se raportează la rețelele sociale, dar și cum se folosește de ele pentru a-și promova activitățile din sport. Are o relație destul de deschisă cu social media, lucru pe care l-am și remarcat, uitându-mă pe contul ei de Instagram (o găsești ca @alexandra.teslovan), unde am văzut că împărtășește cu cei care o urmăresc diverse imagini și clipuri de la competițiile la care participă. Îi introduce în această lume prin cadrele surprinse din culise și oferă și o altă fațetă motorsportului.

„Îmi place să postez cât mai mult pentru a arăta că și fetele pot face parte din această comunitate și nu oricum, ci făcând performanță”.

Crede că platformele de socializare sunt foarte importante dacă îți dorești să descopere lumea mai multe despre ceea ce faci.

Am fost curioasă să aflu și cum privesc prietenii ei pasiunea pentru motorsport, dar și care sunt curiozitățile lor legate de activitatea ei. O sprijină în tot ceea ce face și o respectă, îmi spune. Povestește că „a fost puțin ciudat, la început, până s-au obișnuit cu ideea că practic un sport cu motor și ce nu au înțeles m-au întrebat fără nici o ezitare, de la cum pot să conduc fiind minoră până la din ce este construită o mașină de curse și ce senzații îți dă”.

În ceea ce privește echilibrul dintre școală și competiții, spune că-l poți păstra ușor dacă știi cum să te organizezi. Consideră că școala este foarte importantă. Are zile în care are și meditații și pregătire, astfel că „avem un planner pe care notăm tot programul, unul foarte bine stabilit, atât eu cât și tata – avem împreună anul acesta peste 22 de competiții la care participăm – asta fără sesiunile de teste, am un program foarte încărcat anul acesta”. Pe lângă motorsport, are și alte interese, îi mai place să schieze, să patineze, să se întâlnească cu prietenii, să se ducă la raliuri împreună cu părinții săi, având chiar și o tradiție în acest sens: „să mergem să ne uităm la o etapă din mondialul de raliuri – e ceva unic – special”.

La final, o rog pe Alexandra să-mi dezvăluie care sunt planurile ei. Pe viitor, își dorește să ajungă „în Campionatul Național de Raliuri din 2023 și în Campionatul European de Raliuri după ce mai capăt experiență și împlinesc 18 ani”. Cu siguranță o vom urmări acolo!