Ai greșit față de partenerul tău? Cum gestionezi vinovăția și faci din greșeală o resursă

Ai făcut o greșeală și asta te macină? Îți este rușine, te simți vinovată față de partener? Poți extrage de aici lecții prețioase.

O greșeală în cuplu, fără să fie ceva cu impact răsunător și consecințe extrem de grave, poate declanșa un șir de evenimente sau comportamente cel puțin la fel de dăunătoare. Sau acestea să fie mai serioase decât greșeala în sine, iar printr-un efect cumulativ răul asupra cuplului să fie mai pregnant. Pentru că îți este rușine să fii dispusă să accepți mai departe lucruri cu care nu te simți confortabil, tocmai ca în maniera asta să îți speli cumva păcatele. Să te distanțezi emoțional și conexiunea dintre voi să se dilueze semnificativ. Să încerci să minți, să acoperi, făcând evident o serie de alte greșeli îngropându-te într-un amalgam de disfuncționalitate, neștiind ce să abordezi sau să repari prima dată.

Privește realitatea

Tocmai pentru că fugi de ea minimizezi sau maximizezi greșeala făcută. Cum stau lucrurile de fapt? Cât de grav este ceea ce ai făcut? Este reparabil? Privește pe cât posibil cu ochi limpezi.

Ce știi tu despre greșeală?

Raportarea actuală, la maturitate, la o greșeală nu a fost construită în prezent. Ci învățată cu multă vreme în urmă, în relație cu părinții. Ce ți-au transmis ei despre ideea de greșeală? Ce ai observat că făceau ei între ei în cuplu atunci când unul făcea o eroare? Te iertau? După câtă vreme? Ce consecințe erau când greșeai? Ce era necesar să faci mai departe pentru a-ți repara greșeala? Era suficient, ori căința era pe durată nedeterminată? Foloseau greșeala ta ca pe o modalitate de manipulare și control?

Nu fugi de emoție

Ca să fie o lecție reală de învățare cu tot ce presupune asta, e necesar să nu eviți emoția, ci să stai cu ea. Altfel nu poate deveni o resursă pentru alegeri viitoare mai sănătoase. Și nici nu poate fi procesată corect dacă intri în detașare emoțională sau te autoliniștești muncind, mâncând în exces, ori ce formă iese inconștient la iveală pentru a alina disconfortul emoțional.

Atenție cum te pedepsești

Ai greșit și pentru asta devii critică cu tine, dar într-o manieră în care te umilești, faci un bullying tu cu tine. În relație cu acest mecanism apare și o continuare a lui sub forma pedepsei. Ești tentată să te pedepsești refuzându-ți lucruri de care ai nevoie sau care au un impact pozitiv asupra ta? Poți să te pedepsești printr-o lipsă totală a poftei de mâncare, să nu te mai vezi cu prieteni sau să nu mai mergi la cursurile acelea care te încântau și pentru care plătisei o sumă serioasă. Uită-te la critică și la pedepse? Sunt în conformitate cu ce ai real nevoie? Ce impact au asupra ta și asupra calității vieții tale? Te ajută la modul real în procesul de reparare în relație cu partenerul?

Discută!

Ok, ești concentrată pe ce să faci la nivel comportamental, dar înainte de asta discută onest cu partenerul, cere-ți scuze, exprimă-ți regretul autentic. Este o primă dovadă a asumării responsabilității faptelor tale.

Restructurarea

În ce poți transforma vinovăția și greșeala? În a fi atentă mai mult și la nevoile partenerului, la limitele sale? Să-l vezi, să-l auzi? Să apreciezi mai mult ce face pentru tine? Să dezvoltați noi direcții sau reguli pentru relația voastră?