Ai divorțat recent? Stadiile doliului relațional și ce ai de făcut pentru a te vindeca mai ușor

Ai divorțat de curând, iar senzația pe care o ai e una de blocaj? Ce te menține împotmolită în fosta poveste de iubire.

Când ai divorțat parcă ai pierdut o parte din tine. Parcă ți s-a tăiat o mână sau un picior. Nu te regăsești, îți este foarte greu să te aduni și să proiectezi cum va arăta viața ta mai departe. Deoarece mintea nu e ancorată nici în prezent, nu se duce rațional nici spre perspective de viitor, ci continuu revizitează trecutul. Și deși ai actul de divorț în mână, te uiți la el și nu poți concepe că e real. Există anumite stadii ale doliului, iar pentru a depăși situația actuală e necesar să treci prin fiecare.

Negarea

Adică efectiv negi că relația s-a încheiat. Că este gata, punct. Poate chiar verbalizezi asta cu apropiații, ori lor le spui ce bine că s-a terminat, dar în mintea ta încă te agăți de o speranță. Speranța că vă veți împăca, poate chiar vă veți recăsători, sau veți renunța la act, la verighete, dar veți îmbătrâni împreună așa cum fusese planificat. Să te agăți de această viziune nu îți permite trecerea la nivelul următor. Trăiești și te hrănești cu amintiri, speri ca fostul soț să revină, iar vestea că deja el are o relație te va face să pici foarte de sus. Negarea este nu doar una a divorțului, ci și a problemelor care au contribuit la acest deznodământ.

Furia

Te trezești noaptea și îți imaginezi cum te cerți cu fostul partener, orice are legătură cu el declanșează un răspuns instantaneu de furie. Te cerți cu el în minte și pe parcursul zilei, poate chiar îi dai mesaje sau e-mailuri lungi și pline de reproșuri. Din moment ce ai ieșit din negare e firesc să apară furia. Dar dacă o inhibi, deoarece vrei o legătură decentă, o bună colaborare mai ales dacă aveți copii, dacă vrei ca să-i fii superioară sau că o doamnă nu are accese de furie, bagi sub preș emoții legitime și ajungi să te învârți în cerc în acest stadiu doi al doliului.

Negocierea

Furia mai scade în intensitate, dar din când în când speranța își mai arată capul. Negocierea că divorțul este și unul legal, dar și unul emoțional, te poate face să te agăți de gesturi drăguțe venite din partea fostului soț, să îi faci declarații sau promisiuni ca să fii împăcată tu cu tine că ai făcut tot ceea ce ai putut, sau a ținut de tine. Dar e necesar să-ți reamintești de ce ați ajuns aici și ce e mai bine cu adevărat pentru tine.

Tristețea

Te simți tristă, singură, nedorită, dezamăgită. Poate chiar și vinovăția apare în peisaj după ce începi și te critici din plin legat de felul în care te-ai purtat când erați căsătoriți, dar și în ceea ce privește maniera în care ai gestionat până acum divorțul. Și e ok să simți, să stai cu tristețea ta. Căci dacă te autoliniștești prin multă muncă, prin relații de scurtă durată pe bandă rulantă, ori prin intrarea imediată într-o relație de durată de tip pansament, toate acestea nu te ajută, nu îți permit să procesezi tristețea.

Acceptarea

Treptat nu ți se mai pare atât de groaznică viața, experiența prin care treci. Începi să ai mai multă grijă de tine și ți-ai asumat divorțul. Nu te aștepta că te trezești într-o dimineață, deschizi ochii și brusc ai trecut de la tristețe la acceptare și liniște. Iar astfel de așteptări nu te lasă să te concentrezi pe binele pe care îl simți gradual, să îl apreciezi, ci cauți să apară starea aceea de și mai mult bine.