Pelicula regizata de Radu Jude este una care iese in evidenta, din start: este alb-negru ca si cromatica, fiind filmat integral pe pelicula de 35mm, in timp ce, ca atmosfera, are un aer exotic. Probabil asta a si atras peste 76.000 de spectatori in salile de cinema in anul 2015, obtinand Premiul Publicului la Gala Gopo. Dar asta e doar primul dintre premiile despre care vom vorbi!
Cand am mers eu la cinematograf sa il vad, am putut auzi in jurul meu, in primele cateva minute, pareri foarte impartite si intrigate. Dar, pana la sfarsit, in timp ce actiunea se apropia de final, parca totul s-a lamurit de la sine. Actiunea filmului are loc in secolul XIX, mai precis in anul 1835, iar cromatica (alb-negru) este doar prima dintre caracteristicile care ii confera un grad mare de autenticitate. Printre celelalte se mai numara costumele, limbajul folosit, si bineinteles, felul in care actorii isi interpreteaza personajele.
In Tara Romaneasca proaspat iesita din epoca fanariota, in anul 1835, influenta greco-turca este, inca, foarte prezenta. Ca o prima dovada, titlul filmului, care este o drama istorica, inseamna „bravo!’ in limba turca. Actiunea se desfasoara pe o perioada destul de scurta, si se invarte in jurul unui zapciu, un fel de sergent de politie al zilelor noastre, care porneste in urmarirea unui proscris, un tigan rob care este acuzat ca ar fi avut o aventura cu sotia boierului. Cele mai multe cadre sunt filmate in aer liber, iar recuzita nu lasa deloc de dorit: pistoale, costume, uniforme etc. Toate acestea duc cu gandul la un western veritabil, chiar asemanator cu operele lui Tarantino.
Daca citesti printre randuri, iti dai seama ca problema ilustrata in film este una contemporana: rasismul contra romilor. Tocmai pentru ca actiunea are loc in epoca robiei, dar prezinta o oprimare care se intampla si astazi, sub forme diferite, te face sa realizezi ca mentalitatea societatii nu s-a schimbat foarte mult. Noutatea pe care o aduce, insa, filmul, este ca vorbeste deschis despre sclavia practicata in Romania, dar inca necunoscuta (sau nerecunoscuta) de publicul larg pana in ziua de azi. Insa umorul este si el prezent, prin nonsalanta si sinceritatea personajelor si a replicilor lor, care sunt, de multe ori, vorbe de duh, proverbe sau expresii folclorice redutabile (desi unele licentioase).
Poate si pentru relatarea acestei probleme actuale, nu numai in Romania, dar in intreaga Europa, Aferim! a castigat Ursul de Argint la Festivalul International de Film de la Berlin. Bineinteles, meritele regizorului si ale intregii echipe nu pot fi trecute in vreun fel cu vederea!
Iar la Gala Premiilor Gopo de aseara, echipa despre care vorbim a plecat acasa cu nu mai putin de 12 premii. Printre acestea se numara distinctiile pentru cel mai bun sunet, cel mai bun montaj, cele mai bune costume, cele mai bune decoruri, dar si premiul pentru cea mai buna actrita in rol secundar (al Mihaelei Sarbu) si premiile pentru cei mai buni actori in rol principal si in rol secundar (Teodor Corban si, respectiv, Alexandru Dabija).
Filmul Aferim! a fost marele castigator al serii si se impune, astfel, drept un candidat eligibil pentru lista celor mai bune productii cinematografice romanesti din ultimii ani.
Foto: PR