Actrița Edith Alibec vrea să spună povești pe scenă: „Am un supraplin acolo undeva”

Edith Alibec își umple golul lăuntric oferind pe scenă povești desprinse din realitate.

Îmi doream de multă vreme să merg la un one woman show, iar în urma unui context fericit am ajuns la POINT, într-o seară de noiembrie, la spectacolul Tea and Milk, scris și interpretat de Edith Alibec și regizat și editat de Dana Paraschiv. Proiectul a avut premiera oficială în anul 2023, la Edinburgh Fringe Festival, și s-a bucurat de recenzii pozitive și generoase în Broadway World UK și The Scotsman.

Spectacolul Tea and Milk e construit în jurul a două planuri diferite, ale căror acțiuni se petrec fie în România, fie în Londra. În decurs de o oră, Edith Alibec jonglează cu fragilitate, autoironie și în ritm alert cu un val puternic de confesiuni despre împliniri, eșecuri, explorarea sexualității, lupte personale, reîntâlnirea cu vechi prieteni și relația complicată cu propria mamă.

Povestea cu Tea and Milk a pornit în 2020, după ce Edith a văzut serialul Fleabag, creat de Phoebe Waller-Bridge, cea care are și rolul principal, despre care a aflat mai târziu că e făcut după un one woman show. A căutat textul și, în același timp, o regizoare de teatru i-a propus să aducă pe scenă același material. Atunci, a trimis un email agenților lui Phoebe Waller-Bridge, pentru a întreba cât costă drepturile de autor. Aceștia i-au răspuns că nu le dau nimănui, în nici o țară și nici o limbă. „M-am enervat tare, pentru că eram atât de entuziasmată.” Dezamăgirea n-a durat mult, pentru că a decis să scrie ea textul. „În seara aia sau a doua zi am scris primul pasaj cu care începe și acum Tea and Milk.” După câteva luni, a revenit la material și a realizat cât este de dificil. Ulterior, a izbucnit pandemia și s-a angajat trei ani full-time. După care și-a dat demisia și a spus că trebuie să termine textul.

Edith Alibec în spectacolul *Tea and Milk*

Cu Dana Paraschiv, care s-a ocupat de regie și editare, nu este la prima colaborare. Se cunosc de la facultate, pentru că au fost colege la actorie și mai lucrau împreună. Pentru cele două au fost grele mai multe lucruri în munca la spectacol: „să găsim firul narativ, să edităm. Textul e foarte dens, nu prea există momente în care să nu se întâmple nimic.” S-au gândit constant fie la surprize, la cum să pice glumele sau când e cazul de dramatism. „A fost o întreagă chestie, combinații cu toate dubiile aferente, pentru că n-am mai făcut-o niciodată.” Încrederea a venit atunci când l-a tot jucat la public. Am fost curioasă să știu ce fel de reacții a primit, având în vedere că l-au văzut oameni atât din România, cât și din străinătate. Edith mi-a spus că aceștia simțeau lucruri la aceleași pasaje din spectacol.

„Am jucat pentru toate naționalitățile deja și nu contează atât de tare cum credem noi că ar conta aceste diferențe, pentru că problemele sunt universale, în final.”

Edith vede Tea and Milk ca pe un proiect foarte personal, dar ține să sublinieze că este o ficțiune. „Cei care văd spectacolul își imaginează că am trecut prin majoritatea lucrurilor pe care le vorbesc acolo.” A început de la ceea ce știe, dar nu vrea să dezvăluie care sunt experiențele pe care le-a trăit în viața ei. „Sunt câteva, într-adevăr, foarte importante care pornesc de la mine, dar a căpătat lumea lui spectacolul.”

Când am reflectat mai mult asupra spectacolului Tea and Milk, mi-am dat seama că are o tușă feministă, pentru că e scris dintr-o perspectivă feminină și dezbate într-un mod curajos așteptările, normele sociale și stereotipurile la care femeile încă sunt supuse în societatea actuală. Dar funcționează și ca un mijloc de a produce mai departe alte dezbateri despre cum sunt privite femeile astăzi și de ce presiunea de a îndeplini anumite roluri, de parteneră sau mamă, de exemplu, ajunge de fiecare dată pe umerii lor. Însă Edith recunoaște că n-a pornit de la ideea de a face un spectacol feminist. „Nu am văzut pe scenă lucrurile pe care le scriam și atunci am zis OK, cred că merită.”

Edith s-a născut în Constanța și a crescut foarte aproape de mare. Se juca mult pe afară cu restul copiilor, în spatele blocului. Cu gașca din copilărie mai este prietenă și astăzi, ceea ce o bucură enorm. Tatăl ei era navigator, pleca cinci luni pe mare și se întorcea două luni acasă. Mereu îi aducea multe jucării de peste hotare.

„Când eram foarte mică, mama voia să mă învețe să vorbesc în engleză, că i se părea ei că ăsta este viitorul. Dar nu a dus-o foarte mult chestia asta.”

Când mama ei era la muncă, iar tatăl în voiaj, stătea mult la bunici, care „au fost ca un fel de părinți o bucată din timp.” Vara mergea în fiecare zi la plajă, își petrecea ziua în apă și se gândea că toate orașele din lume au mare. „Mi se părea că sunt cel mai norocos om din lume că sunt născută la mare.”

Cu actoria s-a intersectat, pentru prima dată, în imaginație. În adolescență, la 16 ani, se uita la filmul Pride & Prejudice cu Keira Knightley și „era vârsta aia când toată lumea se combina, eu nu mă combinam cu nimeni și trăiam prin filme de genul acesta.” Se gândea că ar vrea să joace într-un asemenea film, pentru a avea parte de acea experiență pe care nu o descoperise încă în realitate. Simțea că ar fi ceva pentru ea, dar, în același timp, considera „că nu e o meserie pentru mine, că e pentru alt tip de oameni, mai artiști.”

Mai întâi, a făcut facultatea la ASE, la FABIZ Germană. Cât timp era studentă, a ajuns într-o trupă de actori amatori. Acele cursuri i s-au părut interesante, dar nu înțelegea mare lucru. La final, au făcut un spectacol, Visul unei nopți de vară.

„Când am ieșit eram foarte emoționată și am intrat într-un film complet, m-a furat cu totul. Nu repetasem noi suficient, nu știam ce să facem, dar am fost acaparată de acea situație fictivă în care teoretic mă situam.”

După acel spectacol de amatori, a decis că vrea să meargă mai departe pe drumul acesta. A devenit studentă la actorie, la Universitatea Spiru Haret, și a nimerit la clasa actriței Adriana Piteșteanu (care pe vremuri a fost asistenta lui Dem Rădulescu) și a actorului Vlad Rădescu. După ce a terminat facultatea, a plecat în Germania, unde a studiat actoria la Athanor Akademie, școala regizorului de teatru David Esrig. „A fost mai important pentru mine faptul că mă mutasem într-o țară străină decât experiența la școală.” Întâlnirea cu regizorul a venit cu un nou sens în viața ei și a căpătat, astfel, un soi de iubire față de meserie.

Când își aduce aminte de Germania, „mă gândesc mai mult ca la un purgatoriu în care am intrat, s-a oprit timpul, am scăpat de toate așteptările sociale pe care le aveam în România și am dat un fel de restart.” Nu-i mai păsa de nimic. Se ducea peste tot, a realizat și un scurtmetraj, iar acea perioadă a fost extraordinară pentru ea. „Parcă am descoperit cine sunt și ce pot să fac.” Tot acolo a făcut în germană primul ei one woman show, De ce fierbe copilul în mămăligă, adaptat după cartea scrisă de Aglaja Veteranyi și regizat de Dana Paraschiv. „Am chemat-o (pe regizoarea Dana Paraschiv, n.red) în Germania, făcusem rost de o mică finanțare, i-am plătit cazare, am repetat într-un milion de săli spectacolul.” L-a jucat în München, ulterior s-a mutat înapoi în țară, iar după o vreme publicul a văzut aici proiectul.

Când a revenit din Germania, Edith nu făcea parte defel din mediul teatral. „M-am întors ca un outsider în România.” Nu avea cunoștințe. „Mi-a luat ceva timp până să am curajul să joc aici.” Era, așadar, o actriță independentă. „De acum mulți ani am înțeles că nu trebuie să aștept nici un casting. Dacă vreau să fac meseria asta, it’s on me.” Și-a dorit mult timp să vină cineva și să o ia într-un casting, „dar acum mi-am găsit nișa asta, îmi place să creez lucruri de la zero.”

Am întrebat-o pe Edith ce înseamnă pentru ea teatrul și ce-i aduce din punct de vedere personal. Simte că asta e ce trebuie să facă.

„Am un supraplin acolo undeva și o capacitate să spun povești (…) știu că sunt foarte mulți oameni care văd teatrul și ca pe un statement, ca pe ceva politic, așa mai departe.”

Din poziția ei, de actriță și performeră, vrea să le dea persoanelor care vin la spectacolele ei ceva la care să se gândească. „Trăim foarte singuri și am o senzație după spectacole că ce poți da oamenilor ca să nu ne mai simțim atât de singuri.”

Luna martie a venit pentru Edith cu un nou proiect în carieră, la Teatrul de Comedie. E vorba despre un text contemporan, cu un mesaj social, scris de Raluca Mirescu Ungureanu, care și regizează. Spectacolul se numește Unul dintre noi și mai joacă alături de Silviu Debu, Șerban Georgevici și Răzvan Krem Alexe.