Prezervativul nu e o chestiune negociabilă, niciun bărbat n-o să te refuze fiindcă nu ești perfect epilată și... - ce să vezi! - nu vei rămâne cu primul toată viața. Șocant!
Sexul nu mai e de mult un tabu – sau așa ar trebui să stea lucrurile – dar asta nu înseamnă că anumite aspecte ale vieții sexuale nu sunt încă ținute mai secret. La ce mă refer? Ei bine, dezbăteam zilele trecute în redacția ELLE acest subiect, și mă gândeam la lucrurile pe care le știu acum, dar aș fi vrut să le stiu înainte de a-mi începe viața sexuală. La fel își puneau problema și colegele mele, așa că ne-am hotărât să-ți facem o listă cu ce ne-a trecut nouă prin minte atunci când am discutat pe temă.
Facem parte din generația milenială, crescută cu mai puține inhibiții, mai multe informații, și și mai multe întrebări. Accesul la informație este, într-adevăr, o chestiune majoritar pozitivă, dar iată că așa cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici tot ce citești online nu trebuie luat de bun.
Chiar dacă sexul este, realmente, pe toate gardurile, asta nu înseamnă că și cunoștințele de care avem noi nevoie sunt. Deseori, e vorba de lucrurile care țin de anumite stereotipuri, presiuni și așteptări – astea ne dau bătăi de cap. Așa că, iată, astea sunt sfaturile pe care ni le-am da azi, sau lucrurile pe care am fi vrut să le știm. Fiecare dintre noi a zis:
„Mi se vede celulita din unghiul ăsta, poziția asta îmi scoate în evidența burta, dacă stau deasupra mi se văd sânii lăsați.” Toate gândurile astea mă măcinau în timpul sexului, iar la finalul partidei nu înțelegeam de ce nu am ajuns să am orgasm, în condițiile în care făceam totul ca la carte. Acest „ca la carte”, presiunea societății despre cum ar trebui să arătăm, să ne mișcăm, să vorbim a reușit să îmi știrbească personalitatea, să mă facă să-mi reprim emoțiile și trăirile. Eram absolut obsedată de cum arată corpul meu, de cum toate imperfecțiunile îmi sunt expuse, mă simțeam vulnerabilă și aș fi dat orice să fiu cât mai puțin văzută. Nu suportam ca partenerul meu să mă vadă dezbrăcată, de multe ori chiar refuzam să îmi scot sutienul fiind credeam că sânii mei nu sunt demni de a fi plăcuți, iar sexul cu lumina aprinsă sau pe timpul zilei era dintr-un Neverland Place. Neîncrederea în mine, în corpul meu, m-a privat ani la rând de experiențe noi și de plăcere. Treptat însă, am învățat că niciunui bărbat nu îi pasă de șoldurile tale un pic peste media impusă de canoanele de frumusețe sau de celulita ta de pe picioare. E atât de important doar să fii prezentă, nu trebuie să te miști sau să vorbești într-un anumit fel, nu există o rețetă perfectă, cum nici corpul perfect nu există. Tot ceea ce contează este să te eliberezi de toate complexele pe care le ai și pur și simplu să te bucuri de moment.
Obișnuiam să fac lucruri care nu îmi plăceau doar fiindcă îmi era teamă de reacția partenerului meu. „Dacă nu o să mă mai placă? Dacă nu o să mă mai vrea?” Trebuia să fiu de acord cu orice nouă poziție îmi propunea el sau să îi satisfac orice fantezie. De multe ori nu numai că nu mă simțeam confortabil, că nu îmi plăcea cum decurgea actul sexual, dar ajungeam chiar să mă prefac pentru a nu-l dezamăgi. Mă mințeam pe mine, îl mințeam pe el și așa ajungeam să avem o relație sexuală disfuncțională din cauza temerii mele de a spune NU. Am învățat târziu – ceea ce trebuia să știu înainte de a-mi începe viața sexuală – după mult timp în care am acceptat lucruri care nu erau în asentimentul meu, sau pe care nu le simțeam să le fac în mod natural, să am puterea de a refuza fără să dau explicații, fără să mă scuz sau fără să simt că ceva e în neregulă cu mine.
Având cumva înrădăcinată o mentalitate greșită, influențată de societatea patriarhală, credeam că satisfacerea bărbatului este scopul principal al sexului. Cu alte cuvinte, făceam sex pentru el, plăcerea mea era opțională, dacă se întâmpla să am orgasm, lucky me!, iar dacă nu, nu vedeam nicio problemă în asta. Lucrul cel mai important era ca el să se simtă bine și să ajungă la climax. Nici măcar nu știam ce îmi place în materie de sex, fiindcă persoana mea nu era importantă, nu îmi dădeam voie să experimentez, să încerc, să descopăr. Cu timpul însă am înțeles că nu este o chestiune de egoism, că nu e absolut nimic în neregulă în a te focusa pe lucrurile care îți aduc ție plăcere, că sexul nu presupune doar satisfacerea celuilalt, că este un act care îi implică pe amândoi în egală măsură și că nevoile ambilor parteneri trebuie ascultate. Cam asta mi-ar fi fost de folos să știu înainte de a-mi începe viața sexuală.
Nu știu despre voi, dar mi se pare că la noi e așa un trend – nu vreau să generalizez, dar vorbesc din experiența mea și a prietenelor mele – de a negocia purtarea prezervativului. De fiecare dată se duce o muncă de convingere: el încearcă să-ți spună că e alergic – DA! aparent, majoritatea bărbaților în România sunt alergici, măi, la latex. Nu știu care a fost ăla care s-a prins că merge duma și a dat sfoară-n țară că gagicile pun botul la astfel de minciuni, dar mă scoate din sărite! Apoi, ție ți-e milă de săracul de el, deci că cum să te pui cu condiția băiatului? Când se întâmplă și cu al doilea, și cu al treilea… deja te întrebi dacă nu cumva alergia asta e o afecțiune serioasă, extrem de contagioasă în rândul masculilor feroce. Pe lângă problemele legate de sănătate, mai e aia cu încrederea: Cum? Nu ai încredere în el când îți spune că nu are nicio boală cu transmitere sexuală, fiindcă… așa spune el!? – Normal că nu s-a testat niciodată. Testarea e pentru fraieri. Sau, cum crezi că el s-ar culca cu cineva cu un BTS? Adică, în general, BTS-urile astea vin cu atenționare, gen, îți scrie pe frunte sau ceva. Sau, legat de o posibilă sarcină: n-ai încredere în el că va fi atent și că va avea grijă să nu ejaculeze în interiror? Și lichidul preejaculator conține spermatozoizi, FYI! Șansele sunt mai mici , dar nu inexistente. Be smart here! Altă scuză e aia cu plăcerea: pe sistemul „e mai fain fără.” Zi-mi că nu ai auzit-o pe asta de o grămadă de ori! Și apoi tu te gândești la plăcerea lui, și te invit să citești mai sus, ce spunea și Gabriela despre asta. În concluzie, nu, prezervativul nu e o negociere. Știu asta acum, dar mi-aș fi dorit să fi fost la fel de convinsă și înainte de a-mi începe viața sexuală.
Wow. Probabil că ăsta e un aspect care mă obseda pe vremea aia, înainte de a-mi începe viața sexuală. Neapărat trebuie să te epilezi complet și să ai pielea hidratată după aceea, ca „zona” să fie perfectă! Îmi și imaginam cum va trebui să mă chinui zilnic de acum încolo cu epilatul, căci altfel va fi nasol. Și, ce surpriză! Bărbații fix asta nu bagă de seamă. Serios, acum! Câți bărbați cunoști care să refuze o tipă, după ce s-a dezbrăcat, pe motiv că nu e proaspăt epilată? Am condus și un sondaj de opinie și pot spune că 100% dintre ei au zis că nu le pasă – nu, nu l-am făcut în parteneriat cu cercetătorii britanici și nici nu am primit bursă pentru research. A fost, mai degrabă, pe sistemul informal, la o bere. Dar rezultatele sunt oficiale! Ah, și apropo, e valabil și pentru picioare! Poți să-mi mulțumești mai târziu.
Ei, ce să vezi! Un alt lucru pe care aș fi vrut să-l știu înainte de a-mi începe viața sexuală e că acești bărbați, care s-au obișnuit să-și hrănească ego-ul cu orgasmele noastre, au impresia că sunt acești sex-gods și că toate femeile cu care au fost până la tine au avut orgasm – da, vezi să nu! – așa că dacă tu nu reușești, o să se chinuie până când tu mori de plictiseală și cedezi, mimând un geamăt demn de Oscaruri, ca ei să se mai bucure de o reușită. De câte ori nu ți s-a întâmplat, mai ales în tinerețe și neexperimentată. Ghici ce! Nu ești nevoită să faci asta. Nu ajungi la orgasm, asta e. Iar bărbații, zic că ar trebui să se mai potolească cu obsesia asta, că orgasmul tău nu e un trofeu ce trebuie pus la colecție. Și când te gândești că ei chiar cred că sunt atât de buni. Noi suntem alea bune, cel puțin în actorie. Nu-mi cunoșteam, totuși, acest mirific talent înainte de a-mi începe viața sexuală.
Am auzit de nenumărate ori atât de multe variante despre acest „moment potrivit'. Trebuie să aștepți momentul potrivit să… . Pentru subiectul în cauză: să-ți începi viața sexuală. Fiecare dintre noi are o părere în acest sens. Părinții îți spun că atunci când ești pe punctul de a te căsători, preferabil în noaptea nunții. Părinții moderni, care totuși au conștientizat că lucrul ăsta nu se mai practică de zeci de ani, poartă acele discuții fragmentate în care vorbesc despre pastile anticoncepționale și prezervative, iar tu ești mai stânjenită ca niciodată, dar apreciezi efortul. Prietenele cred că este atunci când îți iubești partenerul și te simți confortabilă alături de el, când relația a avansat destul încât să-ți oferi încrederea și chiar să fie pe bune (acum cinci ani, asta însemna să posteze poze cu tine pe Facebook, dacă te iubea ceva mai mult, chiar de profil). Deși eram în acest punct al relației, tot nu mă simțeam pregătită, dar am decis să-mi încep viața sexuală din teama de a nu fi înșelată, cumva gândindu-mă că după o relație de aproape un an, care, în concepția mea, urma să dureze pentru totdeauna, trebuie să facem și asta, un lucru atât de dorit de băieți în perioada liceului, poate și de fete, în mod cert, nu de mine. Și am făcut-o, presată de timp, de teama că voi fi părăsită sau înșelată, de fraza unei prietene care mă ținea trează noaptea: „Ce nu-i oferi tu, o să caute în altă parte.' Aș fi vrut să știu asta înainte de a-mi începe viața sexuală, totuși.
Sunt gândurile care mă bântuiau la 18 ani și de care voiam să scap, iar toți anii pe care urma să-i petrecem împreună vor fi umbrit toate grijile mele din acea perioadă și, în final, nici nu-mi voi mai aminti de ele. Pentru mine, a fost o experiență pe care mi-aș fi dorit să o trăiesc mai târziu. Poate momentul meu potrivit ar fi fost când inocența și naivitatea nu m-ar fi definit, cum se întâmpla la acea vreme, iar maturitatea ar fi fost ceva mai prezentă în viața mea. Și totuși, nu pot să nu mă întreb dacă, chiar și așa, acela ar fi fost momentul potrivit în care m-aș fi simțit incredibil, iar regretele nu și-ar mai fi avut rostul. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât încep să cred că nu există momente potrivite, ci doar momente. Intervale delimitate în timp în care experimentezi, cauți, găsești, întrebi, te îndoiești, trăiești. Doar trăiești. Fiecare moment este acolo ca să îți formeze personalitatea, să te definească și să-ți construiască propriul sistem în care să-ți coordonezi concepțiile în funcție de ceea ce experimentezi. Chiar dacă mi-aș fi dorit să nu fiu constrânsă de propriile mele gânduri să acționez în felul ăla, sunt împăcată cu ceea ce sunt astăzi, acum. Pentru că fiecare situație aduce în prezent un om care a ajuns la o concluzie în urma acțiunilor lui, a ideilor și a cuvintelor spuse.
Nimic nu durează la nesfârșit, cu atât mai puțin o poveste de dragoste din liceu. Chiar dacă, pentru tine, se aplică acest lucru, mi-ar plăcea să mă gândesc că fetele nu se mai simt constrânse să-și înceapă viața sexuală din alte motive decât cel clar: din propria lor voință. Nu o face pentru că ți-a promis viitorul, nu te poți încrede într-o incertitudine.
Ce mai trebuie să știi este că ceea ce vezi în filme nu se întâmplă în realitate aproape niciodată. Romantismul este aproape inexistent, pasiunea este înlocuită de rigiditate și stângăcie, iar de plăcere nici nu mai vorbesc. Tind să cred că nu a fost nimic cum mi-am imaginat pentru că știam că o să se întâmple, iar emoțiile au crescut zile în șir până când au preluat controlul amândurora și ne-am ales cu o poveste nu atât de plăcută de spus celorlalți. Cu siguranță mi-ar fi plăcut să las lucrurile să se întâmple de la sine, să nu stabilesc nimic înainte, iar totul să decurgă spontan și cât se poate de normal. Unul dintre lucrurile importante pe care mi-aș fi dorit să le știu înainte de a-mi începe viața sexuală.
Foto: Shutterstock