Da, sunt momente sau subiecte pentru care nu ar trebui să îți ceri scuze niciodată. Asta nu înseamnă lipsă de maturitate, ci asumare și iubire de sine.
Nu ar trebui să îți ceri scuze niciodată! O frază care te face să te simți ușurată ori să simți rușine sau chiar vinovăție. Cultura noastră are și un proverb grăitor: capul plecat, sabia nu îl taie. Dar în viață sunt situații când fruntea ar trebui să stea sus, în niciun caz capul plecat!
Cineva dă peste tine pe stradă, poate nici nu își cere scuze, dar tu o faci instinctiv. Un scenariu banal, extrem de cunoscut. De ce se întâmplă asta? Întâi e necesar să ne raportăm la educație. La părinții care ne învățau că trebuie să fim exagerat de politicoși, pentru a nu lăsa o impresie proastă. Dacă eram cuminți, ascultători, nu ne făceam de râs părinții, în sfârșit eram demni să primim iubire și atenție. O condiționare care s-a perpetuat până la maturitate și care mai are o componentă: vocea critică interioară.
Dacă nu îmi cer scuze atunci sunt nepoliticos, prost crescut. Și care este riscul? Să nu fiu plăcut, acceptat, prețuit. Prin urmare scuza devine un automatism, o modalitate de protecție. Iar în relațiile cu cei apropiați o garanție că nu supăr sau îi diminuez iritarea celuilalt. Nu mai e furios pe mine? Răsuflu ușurat, căci scad șansele să mă respingă sau să mă abandoneze.
Ai grijă de tine, ai activități care îți fac plăcere și nu vrei să renunți la ele. Firesc, nu? Ei bine, dacă ai un partener de cuplu care își dorește o relație fuzională (de parcă ați fi legați cu un cordon ombilical), timpul tău personal va fi o amenințare pentru el. Este normal să vrei să mergi la sală, la spa, la tenis, la coafor, să citești etc Aceste elemente țin de ceea ce numim viață personală.
Noi avem cu toții trei vieți: profesională – legată de serviciu, cursuri, școală; familială – care include rudele, partenerul, prietenii; personală – ce presupune universul tău, tu cu tine. Așadar nu ar trebui să îți ceri scuze pentru viața ta personală. Totuși, secretul este să echilibrezi toate aceste trei vieți. E dăunător când o viață le cotropește pe celelalte.
Protejează-mă prin minciună. Minte-mă prin omisiune. Ce nu știu nu-mi poate face rău. Principii pe care mulți le consideră utile, dar cât de sănătoase sunt ele? Dacă tu alegi să spui mereu adevărul, înseamnă că sinceritatea este una dintre valorile după care tu te ghidezi în viață. Așa ceilalți știu la ce să se aștepte, îndepărtezi confuziile, iar tu nu te lupți cu vinovăția. Onestitatea face parte din responsabilitatea ta de 50% dintr-o relație.
Evaluezi ce oferi și ce primești în relațiile tale. Fie că vorbim despre relațiile de la serviciu, cu prietenii, familia, partenerul. Când ceea ce primești îți face rău, pui limite. Nu ar trebui să îți ceri scuze că nu tolerezi un comportament care te rănește, în care nu te simți respectată, apreciată. Uneori limitele se duc la nivelul cel mai înalt, când pur și simplu întrerupi orice legătură cu ceea ce era toxic în viața ta.
O carieră pentru care ai muncit încă din adolescență. Performanța sportivă sau artistică. Schimbarea radicală a orientării profesionale. Mutarea într-un alt oraș, pe un alt continent. Un copil. Fiecare persoană are visul ei, care o împlinește, o face să se simtă fericită. Tu știi cel mai bine cum vrei să-ți trăiești viața și care sunt componentele ei esențiale.
Îți ceri scuze pentru că ești o fire sensibilă și îți dau lacrimile imediat. Pentru că ești bună, blândă, generoasă și ajuți persoanele nevoiașe. Poate chiar faci voluntariat la un cămin de bătrâni, copii sau la un adăpost de animale. Îți ceri scuze că ai nevoie de iubire, de atenție. Că ești sociabilă și îți place să ai oameni în jur. Că ții mult la timpul tău liber și vrei să-l petreci cât mai frumos în afara casei. Că ai un proiect pe care îl crești cu pasiune. Lista poate continua… Când îți ceri scuze pentru toate lucrurile astea, de fapt, nu te accepți tu pe tine. Ce câștigi și ce pierzi din negarea ta ca individ?
Foto: PR