In ziua de azi, in zbuciumata lume a dating-urilor ocazionale, foarte rar un flirt sau o relatie care implica cateva partide de sex fierbinte se transforma in relatii durabile.
Iar asta se intampla din diferite motive: unii dintre noi nu pot trece peste provocarile pe care le implica o relatie si decid sa caute in alta parte ceva mai simplu; altii renunta repede, nedorind sa iroseasca timp si energie investind intr-o relatie care pare sa nu duca nicaieri. Altii, hotarati fiind sa faca acea relatie sa dureze, isi asuma sa duca ei tot greul relatiei, sperand ca, in cele din urma, eforturile le vor fi rasplatite.
Multi dintre ei ajung in cele din urma in cabinetul unui psiholog, sperand sa inteleaga unde gresesc (atunci cand se lovesc de un nou esec). Pentru ca s-au straduit din greu si lucrurile tot nu au iesit asa cum si-au dorit. In plus, sunt constienti ca si alte cupluri se confrunta cu dificultati, si cu toate astea raman impreuna. Isi doresc sa afle ce fac acesti oameni diferit ca sa-si mentina iubirea in cuplu. Sunt pur si simplu niste norocosi care au descoperit prin magie persoana potrivita sau stiu intr-adevar sa faca o relatie sa functioneze, in ciuda inerentelor disensiuni? Iar daca lucrurile stau asa, care este acea formula magica prin care poti sa ramai indragostit si sa pastrezi dragostea partenerului tau?
Este adevarat: fiecare cuplu durabil are formula sa de interactiune, dar exista si multe elemente pe care le au comun aceste cupluri solide. Noi am alcatuit o lista cu 6 dintre ele. Speram sa-ti fie de ajutor!
In fiecare cuplu, oricat de armonios ar fi el, exista discutii in contradictoriu. Daca sunt onesti unul cu altul (si fata de ei insisi), cei doi trebuie sa accepte ca nu pot fi mereu (in totalitate) de acord. Ei stiu ca diferentele de opinie pot face relatia lor mai provocatoare (daca disputele sunt gestionate cu inteligenta). In plus, nu neglijeaza faptul ca orice conflict nerezolvat poate pune in pericol relatia, asa ca se straduiesc sa le discute cu onestitate, dar fara prea multa patima. Pentru ca o relatie, o data ce este deteriorata, foarte greu mai poate fi reparata. Intr-un cuplu durabil, rareori unul dintre cei doi va dori neaparat sa castige, ci mai degraba sa rezolve situatia. Chiar si atunci cand unul dintre cei doi se simte ranit sau furios, isi va dori ca partenerul sau sa se simta auzit si sprijinit.
De multe ori, intr-un conflict, suntem tentati sa dam vina pe celalalt pentru ceea ce nu merge intre noi. Pentru ca e foarte greu sa ne asumam rolul intr-o disputa, mai ales cand suntem prinsi in valtoarea emotiilor. Poate pentru a evita sentimentul de vina sau pentru ca se simt indreptatiti sa faca asta, multi prefera sa-si transforme partenerul in personajul cel rau al povestii, sperand ca astfel vor castiga in conflict. In fata unei astfel de reactii, „acuzatul' se retrage in sine si „amuteste', in timp ce „acuzatorul'castiga disputa.
Dar, ca in orice disputa, exista intotdeauna doua fatete ale povestii si mai multe feluri in care putem vedea adevarul. Fiecare dintre parteneri are nevoie sa se faca auzit si inteles. De aceea, atunci cand dai vina pe celalalt, nu faci altceva decat sa-l impingi intr-o situatie defensiva, sa-l faci sa se retraga, sa-l alimentezi cu furie si frustrare. Adica o cale sigura de a eroda iubirea din cuplu.
Intr-o relatie durabila, ambii parteneri stiu sa-si respecte parerile, chiar si atunci cand sunt contradictorii, si colaboreaza ca sa gaseasca impreuna calea corecta. Asta nu inseamna ca sunt in permanenta de acord, ci doar ca nu gandesc niciodata in termeni de „E vina ta, tu esti problema aici!'
Un aspect important al oricarei relatii durabile este abilitatea ambilor parteneri de a-si raspunde reciproc nevoilor de afectiune, mai ales atunci cand traverseaza perioade solicitante pe plan emotional.
Atunci cand o relatie este la inceput, partenerii se trateaza reciproc cu atentie si afectiune, dar pe masura ce relatia se cimenteaza, e posibil ca entuziasmul initial sa se estompeze, iar nevoia de afectiune constanta din partea celuilalt sa fie perceputa ca o povara, astfel incat ea va fi minimalizata sau tratata cu iritare. Partenerul caruia nu i se raspunde cu afectiune se va retrage sau va deveni sarcastic.
Cei care reusesc sa-si mentina iubirea in cuplu nu ignora nevoia de afectiune a celuilat. Chiar daca sunt preocupati de altceva, aloca timp pentru a o intelege si nu-si ironizeaza partenerul, nu-l resping, nu-l privesc cu superioritate.
In orice relatie intima, exista mereu o interactiune intre „parintele simbolic' dintr-un partener si „copilul simbolic' din celalalt (iar rolurile se schimba alternativ). Este imposibil sa fii deschis si vulnerabil fata de o alta persoana, fara o interactiune de acest gen. Pentru ca oamenii nu au doar varsta inscrisa in acte, ci reprezinta un amestec al tuturor varstelor anterioare. Daca unul dintre parteneri a suferit o trauma in copilarie, iar o situatie din prezent ii reaminteste de acel moment, celalalt partener il poate ajuta sa se vindece, asumandu-si rolul de parinte simbolic. La inceputul oricarei relatii, partenerii sunt mai dornici sa-si asume aceste roluri (ba chiar se alinta in intimitate cu diminutive, care trimit la universul copilariei), dar pe masura ce relatia evolueaza, sunt din ce in ce mai putin dispusi sa-si asume rolul de parinti simbolici si sa ofere afectiune si alinare neconditionat. Prin urmare, partenerul vulnerabil se va simti neglijat si abandonat. Apoi va considera ca trebuie sa se poarte mai atent, ca sa recastige afectiunea partenerului distant, avand nevoie sa-i fie reconfirmata „plasa de siguranta'.
In cuplurile durabile este inteleasa nevoia acestei „plase de siguranta', iar atunci cand unul dintre parteneri are nevoie de ea, celalalt i-o intinde, jucand rolul parintelui protector. Fiecare dintre cei doi intelege ca este normal sa te simti nesigur si lipsit de aparare uneori, asa ca este prezent acolo pentru sustinere reciproca.
Multe relatii esueaza pentru ca unul dintre parteneri incearca sa-l domine pe celalalt sau pentru ca se teme ca va fi dominat. Foarte multi dintre noi am avut parte de experiente in care ne-am simtit, la un moment dat, lipsiti de importanta si ne-am obisnuit sa furnizam orice se astepta de la noi. Asa ca aducem aceste traume in relatiile pe care le avem ca adulti, temandu-ne ca vom fi controlati din nou. Iar aceste traume se pot traduce prin nevoia de a ne fi indeplinite orice dorinte, pentru a ne calma acea anxietate. In relatiile durabile, cei doi parteneri inteleg ca, din cand in cand, nevoia de control este normala. Asta permite ca unul dintre parteneri sa fie respectat in cuplu ca fiind cel puternic intr-un anume moment, in timp ce celalalt are incredere in el si nu va reactiona defensiv si nici nu o va lua personal. Este un echilibru pe care cei doi il pastreaza tacit, iar rolurile se schima alternativ. Acceptarea situatiei nu este un semn de slabiciune, ci de incredere in trainicia relatiei. Cuplurile durabile stiu sa gestioneze aceste situatii: partenerul care accepta pozitia de a fi controlat ramane calm si intelege nevoia celuilalt de a fi ascultat.
La inceput, in orice cuplu, partenerul reprezinta o prioritate, asa ca incercam sa-i raspundem aproape instantaneu la nevoi si solicitari. Pe masura ce relatia se erodeaza si ne lasam (re)acaparati de rutina vietii, nevoile partenerului incep sa-si piarda din importanta si nu mai reprezinta o prioritate. In general, cei neglijati sesizeaza asta si isi manifesta dezamagirea si nevoia de atentie, devenind chiar mai solicitanti si abolind chiar granite intre nevoile cu adevarat importante si cele mai putin urgente.
In cuplurile durabile, partenerii stiu sa nu abuzeze de disponibilitatea celuilalt de a raspunde nevoilor, asa ca nu se folosesc de asta in mod discretionar sau egoist. Din contra: fiecare partener respecta limitele celuilalt si isi apreciaza autonomia.
In cuplurile durabile, iertarea si toleranta sunt principii-cheie, iar scopul comun si mai presus de orice orgoliu este mentinerea unei relatii sanatoase. Cea mai importanta calitate a celor care raman impreuna mult timp este capacitatea de a sti sa lase de la ei, atunci cand e nevoie. Pentru ca orice relatie este atat de buna pe cat o facem noi sa fie. Iar daca incercam asta de unii singuri, atunci nu este o relatie in care sa merite sa ramanem.
Foto: Imaxtree