Este esențial să pui limite sănătoase în relație cu prietenii, colegii, șeful, partenerul de viață, chiar și părinții. În ce constă aceste limite sănătoase.
De ce este uneori atât de greu să pui limite sănătoase? Pentru că îți este milă de celălalt, te simți vinovată, ți-e teamă să nu îl superi și să te respingă, să nu te abandoneze. Însă limitele sănătoase sunt o formă de protecție pentru tine și pentru relațiile din jurul tău. Mai simplu spus: nu îți pun limite ca să te exclud din viața mea, ci tocmai ca să te păstrez în ea.
O mantră pe care ar fi bine să ți-o repeți insistent în gând, mai ales ori de câte ori cunoști un bărbat cu iz de proiect nou. Un bărbat care trezește salvatoarea din tine. Pe care te încăpățânezi să îl aduci pe calea ce bună și să îi arăți ce minunată e viața (alături de tine). Un bărbat pe care să-l ajuți tu să-și revină după un dezastru sentimental, de acum 3 luni sau 3 ani. Un bărbat traumatizat de părinți și viață, care cu tine se poartă oribil. Nu este misiunea ta să îl repari, asta o poate face numai el. Sigur, relațiile de iubire au un potențial videcător, când ambii oferă, își văd rănile și sunt dispuși să lucreze cu ele. Și nu e treaba ta nici să-ți repari părinții sau prietenii.
Limite sănătoase înseamnă adultul sănătos care vede atât propriile sale nevoi cât și pe ale celorlalți. Te văd că ești trist, furios, ce nevoie ai de la mine? Înțeleg furia, e normală. Furia elimină nevoia mea de respect? Nu! Poți să fii furios pe mine fără să mă jignești sau să mă pedepsești (pleci, nu mai răspunzi la telefon, nu îmi mai vorbești zile întregi).
… atunci când ceva mă rănește, mă frustrează, mă dezamăgește, mă înfurie. E ok să spun NU unei situații sau unei persoane cu care nu mă simt confortabil. Ba chiar în pericol! Pot să spun NU când demnitatea mea este amenințată. Pot spune NU temporar sau chiar definitiv, scoțând oameni din viața mea. NU înseamnă că îți asumi responsabilitatea propriei vieți, modului în care vrei să o trăiești. NU te ajută să îți recâștigi puterea.
În responsabilitatea noastră sunt copiii, persoanele incapacitate de care avem grijă. Dar nu adulți sănătoși care nu își asumă. Imaginează-ți relația cu oricine din viața ta ca pe o… eșarfă. Fiecare dintre voi ține eșarfa de un capăt, deci responsabilitatea pentru relație este 50-50. În cazul în care ți-a cedat ție întreaga responsabilitate pentru relație, ajungi practic să ții tu singură ambele capete ale eșarfei. Deci mai ești în relație cu persoana respectivă? Nu. Este cazul să îi pui niște limite sănătoase? Da. În prima fază dă-i înapoi frâiele, desigur dacă le vrea.
Atunci când ne cunoaștem de foarte multă vreme, împărțim casa și așternuturile de mulți ani, avem tendința să credem că celălalt are puteri supranaturale. Sau poate că e un magician modern. Talentul său: ghicirea gândurilor. Dar nimeni nu poate să facă asta, prin urmare tu nu ai de unde să știi care sunt nevoile celor dragi, dacă ei nu ți le comunică. Limite sănătoase înseamnă și dizolvarea așteptărilor fanteziste de acest tip.
Că tot am atins acest subiect anterior, negarea nevoilor tale în beneficiul altora înseamnă subjugare. Ce se întâmplă când nevoile tale nu sunt luate în seamă de cei din jur, dar mai ales de tine? Variantele sunt multiple, de la dezamăgire, accese de furie, epuizare, până la boli fizice sau psihice în toată regula. Poți evita asta impunând limite sănătoase pentru ambele părți implicate.
Foto: PR