5 lucruri care ma fac fericita

De ziua fericirii, am scris despre motivele care ma fac pe mine fericita. Ale voastre care sunt?

Ana-Maria. Este fetita mea, care va implini 6 ani pe 1 august. O mica zana, blonda cu ochi albastri, pasionata de roz, de papusi Barbie si de tot ce are legatura cu Hello Kitty. Nu este un copil dificil, dar relatia cu ea este cea mai mare provocare a vietii mele. Anei ii place baletul, desi n-are gratia unei balerine. Ii place muzica si adora sa inventeze povesti. Si cel mai mult ii plac calatoriile. Oriunde si oricand. Pentru mine ar fi o mare implinire daca as putea sa o duc in toate locurile frumoase in care viseaza sa ajunga. Daca ar fi sa ma inarmez cu realism si nu doar cu speranta, lucrul asta e aproape imposibil. Dar faptul ca are deja vise ma face… fericita.

Prietenii mei. Cred ca sunt o persoana tare norocoasa, pentru ca am foarte multi prieteni. Si nu ma refer doar la cei de pe Facebook. Ci la cei care mi-au fost mereu aproape, la bine si la greu. Da, mai ales la greu. Oameni atat de interesanti si atat de diferiti intre ei, care m-au ajutat sa inteleg si sa accept ca pot fi din nou fericita. Care ma ironizeaza (cand e cazul) si ma iau la rost (cand ironia e ineficienta). Oameni de la care am mereu ce invata si alaturi de care pot sa rad oricand. Si asta nu e putin lucru, credeti-ma!

Familia mea. As vrea sa spun ca am o familie perfecta. Dar perfectiunea e plictisitoare si, cum v-am spus, imi plac provocarile! Am o familie mica (de fapt, Ana este familia mea) si o familie mare: parinti, frate, matusi, unchi si verisoare, plus doua bunice (fericite la randul lor ca sunt strabunice). O familie galagioasa, cu multe orgolii si idei fixe, dar care se mobilizeaza mereu daca e cazul sa-ti sara in ajutor. Dupa petrecerea de ziua Anei, unde am reusit sa-i adun pe toti, am spalat zeci de farfurii. Nu e cel mai placut lucru din lume, dar am facut-o cu zambetul pe buze si cu speranta ca anul viitor, intr-o noapte torida de august, voi spala la fel de multe farfurii. Daca se va rataci si un biberon printre ele, ei bine, voi fi chiar mai fericita.

Job-ul meu. Pentru multi, sa lucrezi la o revista de moda poate fi un lucru frivol. Dar pentru mine e un vis implinit. Si un lucru cat se poate de serios. Cati oameni se pot lauda ca si-au transformat pasiunea intr-un job? Ca isi petrec timpul de la birou citind si scriind, privind poze si lucruri frumoase sau ca, atunci cand merg la evenimente glam sunt, de fapt, la serviciu? Ca multi dintre colegi iti sunt, de fapt, si prieteni? Zambesc de fiecare data cand citesc scrisorile venite pe adresa redactiei, in care voi ne povestiti ce mult v-au placut articolele sau pictorialele din ELLE, ca v-au impresionat, ca v-au influentat, ca v-au ajutat sa luati decizii. De multe ori le citesc cu voce tare colegilor mei. E momentul in care ne simtim cu totii ca niste actori aplaudati la final de spectacol. Un spectacol sexy, stylish, spirited, ca si lumea pe care o gasiti in fiecare numar intre copertile revistei.

Soarele de astazi. In timp ce scriu aceste randuri, mai trag cu ochiul pe fereastra. Nu stiu daca astazi se va lucra mai putin in cladirile din vecinatate, dar vad ca lumea se bucura de vremea de afara. In Pipera, pauza de masa pare ca a inceput mai devreme si nu s-a incheiat odata cu pranzul, hainele de iarna au fost inlocuite cu sacouri si trench-uri in culori pastel, iar corporatistii au parasit chat-ul intern si Facebook-ul si flirteaza prin parcari si cafenele. Cred ca se anunta o primavara fericita.

Text: Crina Alexe
Foto: Portrait of beautiful girl in glasses with red lips from Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro