Sinceră să fiu, le-am privit cu scepticism teoria, cu toate că de ani buni, la fel că alți artiști, am tot încercat să pricep și să declin și pentru cariera mea, trucuri de imagine și de construcție de marcă pe model k-pop.
Dar săptămâna trecută, SURPRIZAAĂ: BTS, una din band-urile iconice de k-pop a răvășit lumea muzicală intrând că No. 1 în top 200 Billboard USA, istorie fără precedent pentru un boy-band k-pop.
Și uite așa, de câteva zile încoace, am devenit cu toții obsedați de k culture’, încercăm să descifrăm, să înțelegem și să ne inspirăm dintr-o imagerie și un sound în care nu am fi crezut că s-ar putea regăsi europenii sau americanii.
Toate sursele spun că mare parte din succesul pe care îl are k-pop-ul în ultima perioada este o consecință a unei politici de stat, pentru că guvernul sud-coreean are un program foarte agresiv de sponsorizare și promovare a culturii pop locale pentru piața externă. Statul investește enorm în tehnologie culturală, în campanii de promovare (cu supersume băgate în promovări de youtube), în experiențe de concert care să poziționeze orice live al trupelor lor într-o poveste eltra-futuristică.
De asemenea, maniera în care sunt formate și antrenate’ trupele și artiștii de k-pop seamănă cu cantonamentele de performanță ale celor mai importante cluburi sportive. Cei care au lucrat sau s-au întâlnit cu echipele agențiilor SM, YG sau JYP Entertainment (cele mai importante agenții de management de artiști k-pop) spun că sunt uluiți de cât timp se investește într-un band până la lansarea unui proiect: de la 2 până la 7-10 ani! În această perioadă, artiștii fac antrenamente supergrele de muzică, versuri (e musai că hiturile lor să fie compuse și versificate chiar de artiști), coregrafie (mai ales sincronizare-cheia k-pop band-urilor; în k-pop, coregrafia poate sta la baza compunerii unei piese), de limbi străine, administrare de imagine personală, de media socială.
De la romantism bubbly, la high-end fashion, gender-fluiditate, hip-hop, lolitism sau emo-emoție, k-pop spune o mulțime de povești. Și până înțelegem noi toate resorturile succesului lor planetar, eu zic că e bine să începem cu a-i cunoaște și a-i asculta.
Și uite așa, în maximum 15 ani de când a explodat k-pop-ul în Coreea de Sud, avem un BTS în 2018 cu No. 1 în US Billboard.
My personal top 5:
1. BTS (Beyond the Scene’)
Fenomenul global care a rupt Billboards săptămâna trecută. Au o armată de fani în media socială (care își spune exact așa, Army’) cu impact în SUA, twitter (12 milioane de urmăritori) și o imagine superfashion, foarte gender-fluidă; sound-ul lor a prins mai ales pentru colaborările cu DJ globali și cu clipuri cu investiții enorme, abordate ca scurt-metraje cinema.
2. EXO
Tot boy-band, cu imagine fashion hipercomercială și up-market, cu istorie de 6 ani. Au pornit la drum în formulă de 12, s-au împărțit în 2 band-uri cu piețe diferite (Coreea și China) și acum cuceresc piața Americană și canadiană cu formulă de 8 membri. Dacă vreți să le auziți sound-ul și să comentați pe tema imaginii lor, uitați-vă aici:
3. Red Velvet
Girl-band, de data asta, despre care specialiștii spun că e varianta k-pop de 5XAriana Grande: drăgălășenie + sexiness în același pachet; sunt cool fetele, foarte empowered și nu știu cum fac să nu obosească deloc prea mult rozul.
4. Seventeen
Boy-band uriaș, cu 13 membri, care a ieșit la lumină după un talent-show (în streaming) de aproape 2 ani și care rupe topurile coreene; încă nu are mare succes internațional, dar specialiștii spun că sunt exact în tipping point’.
5. Twice
Sunt urmașele’ girl-band-ului de succes de acum 10 ani, Girls Generation, are 9 membre și sunt esență de bubblegum-pop. Au fost descoperite tot într-un talent show acum 3 ani și reușesc să facă buzz și să devină virale (fiecare dintre ele) și cu meme-uri, și cu comedy videos, și cu comentarii politice.