4.000 de kilometri in Africa

VEZI FOTO

POZA 1 / 7

Sint excursii pe care le organizezi in functie de locul de pe planeta pe care vrei sa-l vizitezi, altele in functie de temperatura la care vrei sa-ti petreci cele citeva zile sau saptamini libere, dar sint si vacante pe care le organizezi in jurul unui hotel care ti-a placut si la care revii pentru ca ai certitudinea ca acolo te vei simti bine, te vei relaxa. In general, aceste hoteluri au atasata si cite o activi­tate: fie ca e vorba de hoteluri-spa, unde intri azi si iesi abia peste doua saptamini, timp in care te impachetezi, exfoliezi, masezi, pina iti este eliminata si ultima toxina din organism, fie ca este vorba de hoteluri-lodge, atunci cind vine vorba de un safari. „Safari era cuvintul care imi revenea mereu in minte, in ultima vreme, atunci cind imi planificam vacantele, asa ca am hotarit sa… „give it a try'. Mai ales ca de toata organizarea s-ar fi ocupat niste prieteni care lucreaza in industria de travel (www.xoprivate.com), asa ca nici nu trebuia sa-mi bat capul prea mult.

Nu sint o persoana de „outdoor', adica prietena cu natura si locuitorii ei, pot spune chiar ca mi-e frica de toate patrupedele care imi ies in cale, pina acolo incit voi traversa intotdeauna pe cela­lalt trotuar atunci cind voi vedea un ciine in libertate. Deci, ai ghicit, safariul meu a fost organizat in functie de lodge-urile la care urma sa stau si nicidecum in functie de aglo­merarea de lei si leoparzi pe metru patrat. Cu toate ca, la un moment dat, lucrurile acestea doua au coincis de minune.

Asadar, inarmata cu harti, zeci de rezervari (urma sa stau 3 saptamini pe continentul african), vize care mai de care si multe vaccinuri si pastile, am plecat cu un grup de prieteni in Africa. Am aterizat la Cape Town (dupa infinit de multe ore de zbor – ca sa-mi iau cel mai ieftin bilet de avion a trebuit sa fac tranzit in 3 locuri!), de unde am inchiriat cele citeva masini de teren cu care urma sa parcurgem cei 4.000 de kilometri pina la Victoria Falls, in Zambia si Zimbabwe – adica urma sa traversam o parte din Africa de Sud, Namibia, Botswana. Un proiect indraznet, imi spuneam in minte, uimindu-ma si eu de curajul de care am dat dovada acceptind sa merg in aceasta expeditie (asta avind in vedere ca: sint ipohondra, sint microfoba, am si norocul sa ma imbolnavesc din te miri ce, sa fac alergii, reactii la diverse alimente etc. – deci nu sint chiar o companie foarte placuta pentru cei alaturi de care imi petrec vacantele).

Pe principiul „ce o fi o fi', am plecat plina de optimism la drum. Macar vazusem hotelurile pe internet si ma gindeam ca orice s-ar intimpla, nu voi pierde total contactul cu civilizatia si pentru orice se vor gasi solutii – un hotel de 5 stele, chiar daca este un lodge, va gasi intotdeauna rezolvari, chiar si pentru problemele mele. Ideea era sa ajungem la ele…

Primul stop important al excursiei era in Namibia, asa ca am trecut destul de repede prin Africa de Sud, unde am dormit doar o noapte. Am avut noroc de drumuri foarte bune (ceea ce era de asteptat in Africa de Sud), asa incit am reusit sa parcurgem cei aproximativ 600 de kilometri, pina la obiectivele noastre din Namibia, destul de repede. Este vorba de Fishriver Canyon, al doi­lea canion din lume ca marime, dupa cel american, si superbele dune de nisip rosu, cele mai mari din lume (Iti amintesti pro­babil de fotografiile paparazzi facute Angelinei Jolie si lui Brad Pitt, surprinsi aici pe vremea cind cei doi erau rezidenti temporari ai acestei tari).

Un alt „obiectiv turistic' l-a constituit Wolwedans Boulders Lodge, unul dintre cele mai frumoase lodge-uri la care urma sa stam (www.wolwedans-namibia. com). Cele 5 camere-corturi se aflau In mij­locul unei savane imense, proprietate a acestui lodge, savana In care poti face un safari light (animalele pe care le poti vedea aici le-ai vazut deja de-a lungul drumului – gazele, kudu, girafe, zebre…), dar am pre­ferat sa profit de acest lodge facind uz de toate celelalte facilitati pe care le avea: piscina, un lounge extrem de frumos decorat, o biblioteca generoasa in albume despre Namibia, cu informatii care puteau fi completate si de gazdele noastre, ce aveau o sumedenie de povesti interesante despre aceste locuri.
Cina o luai la lumina stelelor, in serile senine, sau la lumina luminarilor (a­proape nici un lodge din Africa nu are curent electric, ceea ce nu se traduce doar prin eco friendly, ci si prin mult romantism), la o masa lunga, impreuna cu toti vecinii de la celelalte corturi – prilej de a cunoaste tot felul de oameni interesanti. Astfel, am cunoscut un cuplu de americani care tocmai isi incheiau un mandat de 4 ani in Rwanda, motiv pentru care i-am bombardat cu tot felul de intrebari, pornind evident de la filmul Hotel Rwanda. De fapt, am facut schimb de informatii, ei fiind interesati de cum era viata In comunism si de Ceausescu. Mi-a parut rau ca nu am putut prelungi cu o zi sederea noastra acolo: urma sa vina Charlize Theron, care inchiriase toate cele 5 corturi. Hmm…

Urma sa trecem in Botswana. Primul stop, Okavango Delta. stiam despre aceasta tara ca are cei mai putini locuitori pe metru patrat din Africa. Cu o populatie de 1.700.000 de locuitori, ar insemna 3 oameni pe kilometru patrat! si cum majoritatea traieste in Gaborone, capitala tarii, plus in alte 2-3 orase mari, era evident ca vom zari si mai putini oameni pe strazi decit in Namibia.
Am innoptat aproape de granita, pentru ca a doua zi aveam de parcurs cea mai mare distanta de pina atunci. si cum acolo nu sInt autostrazi asfaltate, ci drumuri cu pietris si nisip, urma sa petrecem 10 ore In masina. Planul era sa ajungem in Maun, unul dintre „cele mai mari' orase, si de acolo sa intram in Delta. intinsa pe o suprafata de 17.000 de kilometri patrati, Okavando Delta este una dintre cele mai mari din lume. Este o delta mlastinoasa, in mare parte, asa incit sa intri fara un ghid experimentat este destul de periculos. Mai cu seama ca plouase destul de mult in ultimele zile, deci drumurile nu mai erau sigure deloc. Drept care am preferat sa parcam masinile la aeroportul din Maun si sa ne imbarcam intr-un avion micut care facea un fel de taxi intre Maun si diversele lodge-uri din delta, printre care si cel in care aveam sa stam (fiecare lodge are pista lui de aterizare). Riscul cel mai mare cu aceste avioane nu-l reprezinta aparatul in sine, ci decolarea si aterizarea pe aceste fisii asfaltate, deoarece nimic nu este ingradit in aceasta delta si animalele se misca liber, chiar si pe pistele de aterizare.

Xakanaxa Lodge este unul dintre cele mai frumoase lodge-uri din Botswana dar, pe cit este de frumos, pe atit e de periculos (www.xakanaxa-camp.com). „Am avut un leopard in camp saptamina asta', ne-au intimpinat gazdele, asa ca aveti grija cum plecati de la masa de seara spre cort. Oricum, veti fi mereu insotiti, dar trebuie sa va asigurati si singuri'. Cam cum? „Nu fugiti, nu faceti miscari bruste… Noaptea se auzeau leii ragind, elefantii tropaiau prin jur, hienele urlau… Am invatat in aceasta excursie ca esti mereu in siguranta intr-un cort perfect inchis – animalele il percep ca pe un obiect solid si nu se vor napusti niciodata asupra lui.
In fiecare dimineata trezirea era la ora 5, iar plecarea in safari, in jur de 6. Animalele ies din vizuine noaptea si in primele ore ale diminetii, pentru ca in timpul zilei se adapostesc de caldura. Deci, cu cit pleci mai devreme, cu atit mai bine.

• Esti interesat de viața felinelor mari? Vezi mai multe despre leu, leopard, ghepard, panteră și tigru

In Okavango Delta am reusit sa vad „the Big Five', asa cum sint numite animalele-trofeu pe care orice turist e musai sa le bifeze: leul, elefantul, leopardul (Slava Domnului ca nu l-am vazut in camp), rinocerul si buffalo.

Intr-un contrast deplin cu oaza de vegetatie, cu animalele si apa din Okavango, urmatoarele zile le-am petrecut tot in Botswana, dar in desertul Kalahari, mai precis in Makgadik­gadi Pans, la celebrul Jacks Camp (povestea acestui loc si a lui Jack insusi o poti citi pe www.unchartedafrica.com).

Un lodge in desert, dar care iti da senzatia ca te-ai afla in Anglia secolului trecut: mobila din mahon, tesaturi din brocart pe „peretii cortului', o multime de obiecte antique, covoare persane. Ai spune ca, nefiind prea atractiv din punct de vedere al faunei, nu e mare lucru de facut. insa gazdele noastre ne-au facut programe care mai de care mai diverse. Intr-o zi ne-au organizat plimbari cu ATV-urile prin unul dintre cele mai mari Panuri (o suprafata imensa, perfect plana, care a ramas in urma secatuirii lacului – fiind un lac sarat, aceasta suprafata este acoperita de sare si nisip, ceea ce ii da un aspect suprarealist: juri ca te afli pe Luna!).

Intr-o alta zi, ne-am intilnit cu un grup de bushman, asa cum li se spune indigenilor locului, care ne-au povestit si aratat cum supravietuiesc ei sub cerul liber. Cum fac focul, ce plante folosesc pentru diverse afectiuni, cum si din ce isi fabrica uneltele de vinatoare… in alta zi, am plecat intr-un safari pentru a vedea hienele maro, o raritate pe care numai in aceasta zona o poti vedea (in aceeasi perioada era in camp si un fotograf american care venise acolo pentru a poza acest tip de hiena, unul dintre singurele animale care ii lipseau din portofoliu!

Un alt „turist special' era o doamna mai in virsta, venita din Germania pentru safari de fluturi!!!

Ultima parte a excursiei a fost Zambia si Zimbabwe, mai exact Victoria Falls, una dintre cele noua minuni ale lumii, asa cum le place localnicilor sa spuna. Dar e adevarat, nu numai cascada este impresionanta, ametitoare, dar si tot peisajul din aceasta zona.

Fluviul Zambezi, care desparte Zambia de Zimbabwe (in unele zile caderile de apa le poti vedea mai bine din Zimbabwe), creeaza in jur o oaza de frumusete. Vegetatia este abundenta, animalele nu mai trebuie sa le vezi aici in safari bine organizat, caci traverseaza strada la tot pasul (a trebuit sa ne oprim pe sosea pret de 10 minute ca sa treaca o turma de elefanti ce numara intre 30 si 40 de membri!), iar plimbarile cu vaporul pe apa sint o minune. O atractie foarte mare in aceste locuri este raftingul, pe care l-am incercat si eu, dar pe care nu-l recomand, cu toate ca am scapat vie din aceasta experienta. si, este adevarat, nu vei putea vedea unele dintre cele mai frumoase locuri decit daca te incumeti la aceasta experienta. Chiar ma gindeam cu groaza, cind treceam de rapid-ul cel mai greu (ca­derea de apa): nu m-am imbolnavit de nimic, nu am facut nici o alergie in aceasta excursie… Ce-mi trebuia mie, in ultima zi, sa ma arunc in ape involburate, unde in stinga si in dreapta asteptau crocodilii?

Am realizat abia la sfirsitul excursiei de ce prietenii mei, organizatorii excursiei, imi repetau obsesiv ca va fi o experienta „once in a lifetime'.

Roxana Voloseniuc

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK