3 tipe de 20 și ceva de ani despre prietenia cu foștii – între mit și realitate

A rămâne sau nu prietenă cu foștii? - aceasta este întrebarea!

Citim tot mai des articole despre acest subiect și, ca atare, din ciclul „Ce mai discută la cafea fetele de la ELLE”, iată că am hotărât și noi să dezbatem prietenia cu foștii.

Mai știi episodul acela din Sex and the City când Miranda spune clar că „Nu a mers între noi. Am nevoie să nu mai exiști” la subiectul prietenia cu foștii? Este oare chiar așa?

Denisa, 22 ani

„O să îi dai mesaj de ziua lui?' este întrebarea inevitabilă pe care ți-o pun de obicei prietenii după ce închei o relație, o întrebare al cărei răspuns trebuie analizat foarte bine, punând în balanță motivele care v-au adus în acest punct și, bineînțeles, sentimentele pe care încă le aveți unul pentru celălalt.

Răspunsul depinde foarte mult de modul în care s-a încheiat relația. Cred că sunt perfect normale urările de zile de naștere, mesajele în urma absolvirii, reușitelor sau cu ocazia sărbătorilor, dar, deși par niște gesturi nesemnificative, anumite persoane le pot interpreta ca pe niște portițe de a lua legătura din nou cu tine (iar aici este alegerea ta: vrei sau nu asta?). De aceea, trebuie să știi cu ce sentimente ați rămas în urma relației. Ceea ce ne duce la decizia mea de a nu păstra prietenia cu foștii iubiți, nici măcar în momentele menționate mai sus. Mereu le-am dorit binele foștilor bărbați alături de care mi-am petrecut o perioadă din viață și m-am bucurat de fiecare dată când au dus la capăt planurile pe care și le doreau de mult împlinite. Cu toate astea, sentimentele sunt cele care m-au împiedicat mereu să dau un astfel de mesaj.

Nu cred că am avut vreodată o despărțire de comun acord, în care amândoi să fim împăcați cu faptul că relația nu mai poate continua, de aceea am și această concepție despre mesajele trimise foștilor iubiți. Pentru mine, decizia luată ar fi singura variantă care m-ar îndemna să păstrez prietenia cu foștii sau, mai bine zis, legătura cu omul alături de care am avut o relație, indiferent de durata timpului petrecut împreună. În aceste circumstanțe, nu m-aș gândi de două ori înainte să trimit mesajele.

Gabriela, 26 ani

Există un cod nescris al relațiilor cu ex-ii' / prietenia cu foștii? Cine ne spune cum ar trebui să arate relația cu cineva după ce am decis să punem stop poveștii amoroase? E în regulă să ne auzim din când în când just to check up on him, să îi trimit un mesaj de ziua lui sau odată încheiată relația nu ar trebui să mai existe niciun fel de interacțiune între noi? Mereu m-am întrebat care e protocolul corect de a aborda fostele relații și până la urmă am ajuns la concluzia că nu există așa ceva, fiecare relație e unică, s-a terminat într-un anumit fel și practic merită tratată ca atare.

Toate despărțirile mele s-au încheiat într-un mod amiabil, așa că nu știu dacă ar trebui să mă consider norocoasă, adultă sau mai degrabă neîndrăgostită cu adevărat vreodată, căci, conform unui proverb din bătrâni, dacă nu i-ai dat block, înseamnă că nu l-ai iubit'. Cu toți foștii parteneri am păstrat o relație civilizată unde nu trebuie să ne prefacem pe stradă că nu ne recunoaștem sau să ne aruncăm priviri pline de dispreț. Cu unii am continuat să mai ies la o bere, cu unii să schimb câteva mesaje cu diverse ocazii, iar cu alții să fac sex din când în când.

O să iau ca studiu de caz săptămâna trecută când, din pură întâmplare, m-am întâlnit cu doi ex-i în aceeași seară. Thank God că arătam decent! Sau chiar ușor peste media unei zile de luni. Treaba cu arătatul bine când te întâlnești cu un fost mă bântuie mereu. De cele mai multe ori nu sunt atât de norocoasă și se întâmplă să dau de un fost iubit în genul de zi păr-semi-curat-prins-într-un-coc-fără-machiaj' în care-mi spun sper să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut'. Și ghici cum fix atunci legile lui Murphy se aplică. Cu toate că nu știu de ce ar trebui să îmi pese atât de tare de cum arăt când se întâmplă asta. La urma urmei tipul respectiv m-a văzut în toate ipostazele posibile, fără machiaj, purtând salopete pufoase (Onesies, anyone?), cu măști de față care-mi scoteau porii în evidență sau mă făceau albastră. Adică în situații deloc flatante. Analizând, cred că e vorba doar despre ego-ul meu avid de leoaică care are o nevoie constantă de hrană și de a-i arăta că viața mea de când am încetat relația este una absolut fabuloasă și o duc al naibii de bine (noroc că nu am cercuri comune de prieteni cu foștii mei, așa că el va ști doar ce îi arăt, muhaha)

Citește și:
5 motive pentru care nu ar trebui să te intorci la fostul iubit

Revenind la cele două întâlniri, ambele s-au petrecut în condiții mai mult decât civilizate. Cu primul m-am întâlnit pe stradă, eram amândoi singuri, lucru care teoretic ar fi putut favoriza un smalltalk, dar niciunul nu părea dispus să se prefacă și să mimeze că îl intreresează ce a mai făcut celălalt. Natura relației noastre post-despărțire a fost mereu un du-te-vino continuu, cumva amândoi am lăsat mereu o portiță deschisă și mult timp după ce am hotărât să încetăm ca un cuplu, niciunul nu a mai reușit să aibă o relație serioasă – așa că booty call-urile deveniseră o practică obișnuită. Iubirea ieșise din start din discuție, niciunul dintre noi nu mai avea genul ăsta de sentimente, dar era sentimentul de obișnuință, de confort pe care ni-l ofeream unul altuia. Aventurile de o noapte erau fun de încercat o dată, de două ori, dar nu voiam și nici nu puteam să fac din asta o obișnuință, ca să nu mai zic că șansele de a fi un fiasco total erau mari, așa că mi se părea firesc să revin la fostul meu partener (deja ne cunoșteam, știam ce ne place fiecăruia, lucrurile decurgeau natural, nu trebuia să încerc să impresionez sau să avem discuții awkward post-sex.) Într-un cuvânt, mă scutea de multă muncă. Lucrurile mergeau așa o periodă bună de timp, până când unul dintre noi intra într-o relație serioasă. Atunci adio mesaje, telefoane sau like-uri pe Instagram. Nu trebuia să existe un anunț oficial, fiecare înțelegea ce se întâmplă și reacționam ca atare. Așa că, de un an de când el are o relație stabilă, ne-am mai intersectat de câteva ori, ne-am salutat și cam atât.

Cu cel de-al doilea ex, lucrurile au stat complet diferit. Nu a existat vreodată posibilitatea împăcării. Când am pus capăt relației, a fost o decizie fermă și fără drept de apel. Cu toate astea, am păstrat genul ăla de relație în care el mă felicită de ziua mea de nume, eu îi trimit mesaj de ziua lui și mai schimbăm câteva cuvinte. Când ne-am revăzut săptămâna trecută, eram la un restaurant, el era la o întâlnire, eu, cum ziceam, arătăm binișor, așa ca nici nu am stat pe gânduri dacă să mă opresc la masa lor sau nu. M-am dus, m-am prezentat tipei cu care era, m-am rezumat la a-i spune doar Gabriela', nu Gabriela-fosta iubită' și am schimbat câteva replici clișeice cu el Ce mai faci, cum mai ești, totul bine? Da, sunt ok. Tu? Cu job-ul, prins până peste cap! Da, știu ce zici. Păi, mi-a părut bine să te văd, ne auzim!'

Acum probabil o să ne mai auzim de Crăciun, când fie ca noul an… să ne aducă cât mai puține interacțiuni stânjenitoare și conversații penibile cu ex-ii. Cam așa stă treaba cu prietenia cu foștii.

Ștefana, 22 ani

Sincer, cred că poți rămâne prietenă cu un fost doar dacă ai fost vreodată prietenă cu el. Dacă ați fost prieteni, adică. Nu dacă ați fost doar iubiți. Și acolo cred că e și marea problemă a majorității oamenilor care nu reușesc să rămână prieteni. Păi, cum să rămâi prieten cu cineva, cu care nu ai fost, din start, prieten? Știi ce zic?

Asta mi se pare greșeala cea mai mare în cele mai multe relații și, totodată, motivul pentru care atât de multe eșuează. Cel puțin asta știu din experiența mea. Mi se pare destul de simplu. Dacă dragoste nu mai e, prietenia cu foștii poate rămâne. Dacă prietenia cu foștii nu a fost, ei bine… nu mai rămâne nimic.