In 2003 protestau sub sloganul 'La naiba cu posteritatea, eu vreau sa dansez acum!', in fata unei sali pline in care se aflau reprezentanti ai Ministerului Culturii si ai diplomatiei, cu ocazia vizitei oficiale in Romania a ministrului francez al Culturii si Comunicarii, domnul Jean Jaques Aillagon. O parte din coregrafii romani transmitea atunci autoritatilor ca, in Romania, nu au nici un spatiu unde sa danseze si sa-si prezinte spectacolele, in ciuda nenumaratelor invitatii la festivaluri internationale de renume.
In 2005 dansau in fata Ministerului Culturii pentru a cere o competitie transparenta in vederea alegerii directorului recent infiintatei institutii dedicate dansului contemporan, ca urmare a deciziilor arbitrare si a schimbarilor de ultim moment facute de Ministerul Culturii in procesul de organizare a concursului.
In timpul primilor ani de activitate, desi rezultatele nu s-au lasat asteptate, Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB) a fost propus ba spre desfiintare, ba spre comasarea cu alte institutii cu care nu avea nimic de-a face. Fara motive intemeiate, fara o analiza si argumente credibile, ci doar din lipsa de viziune a decidentilor. In 2009, nimic nu parea sa se fi schimbat. Atunci, Platforma Dansului Contemporan Romanesc pornea de la urmatoarea descriere a starii de fapt:
„Pentru o clipa, imaginati-va un singur teatru in Romania. Unul. Un singur cinematograf, o singura sala de concerte si o singura galerie de arta. Veti intelege, astfel, pozitia in care se afla astazi Centrul National al Dansului Bucuresti. Nimic nu pare sa fie suficient pentru a rezista in timp: premii, expunere si recunoastere internationala, dosare de presa impresionante…. In timp ce New York Times pune Bucurestiul in centrul atentiei pe harta dansului contemporan din Europa Centrala si de Est, acasa' totul poate fi inca sters cu buretele de o simpla decizie politica, economica, administrativa…..”
In 2011, dupa 5 ani de activitate intensa, cu sute de proiecte, finantari, nominalizari, practici institutionale inovative si o deschidere rar intalnita in randul institutiilor publice din Romania, CNDB este pus in fata unei viitor incert, ca urmare a pierderii sediului din cladirea TNB.
In ultimele saptamani Centrul National al Dansului Bucuresti a fost ocupat de artisti, iar aceasta practica, cunoscuta drept squat, a fost insotita de un discurs critic la adresa autoritatilor si de un nou protest in fata Ministerului Culturii si Patrimoniului National. In acest context a fost adresata ministrului Kelemen Hunor o scrisoare semnata de peste 250 de coregrafi, curatori, actori, regizori, critici, cineasti sau simpli spectatori interesati de soarta CNDB.
In aceste ultime zile ale CNDB-ului in cladirea TNB, spatiile dezafectate vor deveni adevarate scene de reactivare si reformulare a memoriei practicilor de discurs ale artistilor independenti si ale invitatilor acestora. 24 de ore de evenimente.